"My scars might not be as deep as others, but that doesn't mean I haven't cut."
Incep sa regret, tot ce ti-am spus, despre mine... Si despre trecutul meu. Nu ai fost intelegator cind ti-am destainuit cele mai ascunse secrete, nu, nu ai cum sa fii, ca mine.
"Dem, poti sa ma ajuti, te rog mult?" Eram gata sa ma pun in genunchi, cind glasul sau enervat se aude de pe cealalta parte a usii negre. "Ce vrei de la mine?Mai ai sa-mi spui minciuni?!" Ii intelegeam sentimentul de frustrare, mult prea bine, l-am ranit indirect, dar totusi asta am facut. "Demion, imi pare rau. Uita ce ti-am spus, dar te rog, nu ma ignora." Eram distantati, atit fizic cit si moral, am facut o prostie pe care nu stiu cu sa o repar. "Demion, te implor!" Am ridicat mina pentru a lovi in usa, dar nu mi-a reusit, aceasta se deschide, niste haine negre, rupte in bucati, imi sunt aruncate in fata. Un colt al unei fotografii cu noi doi, s-a atins puternic de mina mea, zburind mai departe,iar contactul cu peretele a lasat-o numai farime. De aceasta data chiar am cazut la pamint,fara a simti nimic, un gol absolut. "Pleaca, nu vreau sa te vad sau sa te aud." Ridicindu-ma de pe podea cu toate zdrentele mele in miini, plec din casa trintind puternic usa. Unde sa ma duc? Eram singura, pierduta,ma simteam ca o curca plouata, iar mie nu imi plac pasarile de acest tip. Cutreeram de una singura in parcul Valea Morilor, in cautare de noi locuri nestiute sau nevazute de mine. Un sunet imi atrage atentia spre telefonul din buzunarul din spate al pantalonilor de tip sport.
-La Multi Ani, scumpa mea.Azi iti e ziua...
Telefonul imi cade din mina.Din nou? Se petrecea deja de citeva luni. Un ciclist ce trecea pe alaturi face o intorsatura brusca, cu pasi mici, nesiguri imi dau drumul in jos pe scari, mai aproape de balustrada ce delimita lacul de solul pietruit. Eram unicele persoane din intreg parcul, lampile luminau trupurile noastre, ne uitam indelung, astepting ca cineva sa faca primul pas, prima greseala. El a facut-o. Isi da brusc drumul, iar eu fug, adrenalina infiltrindu-se in singe. Casca ciclistului isi face aparitia in raza mea de vedere, eram paralel, la doar 10 m departare, dar stiam ca nu am sanse. Fara a ma mai gindi, ma urc pe balustrada tinindu-ma cu miinile de niste bule metalice. Privesc figura sa, imbracata toata in negru, se vedea ca era un sportiv de performante.
-Nu as face-o. Stii bine ca te voi gasi, iubire.
De parca l-as asculta. Sar in apa, tinindu-mi respiratia, vad figura baiatului ce se apropia, dar in continuare ramineam la fundul lacului. Aveam putin aer, simteam ca ma sufoc, dar isi scotea casca, si eu trebuia sa aflu cine ma urmarea. Fata i se vedea neclara, dar si mai neclar imi era ideea...De ce el? Cu ce am gresit?  Avind raspunsul m-am lipit de perete, iesind la suprafata si,inhalind aer ma scufun inapoi, de aceasta data, inotind spre casa in nuante roz. In minte mi se invirt mii de intrebari. Cum? Ce? Pentru ce? Si De ce?
Flashback
"Hey, Nix." Un blond cu ochi negri ca pana corbului ma prinde de mina. Imi dau castile colorate in jos pentru al putea auzi, muzica rasuna puternic pe holul cu peretii varuiti."Sky, salut." O reactie de mirare mi se incrusteaza pe fata, in momentul cind acesta isi arata toti dintii, intr-un zimbet de milioane. " Nu vei ghici niciodata!" Ma uit mirata "Daca nu voi ghici, spune-mi tu." Ride, as putea jura ca e o alta persoana." Sky? Ma sperii." De obicei, mereu, era tacut, sociabilitatea ii era antonim. Il vedeam mai mult ca pe un frate, un suflet ce imi era identic. "Mi-am gasit iubita!" Tip, multe emotii amestecindu-se in creer. "Bravo, ma! Nu vei muri virgin, la urma urmei." Eram intr-adevar fericita, merita o persoana draga linga el, merita pe cineva cu care sa-i fie bine si linga care sa se simta iubit. Ridem la gluma de prost gust pe care am facut-o. "Cine e?" Curiozitatea mi-o ia inainte, impreunez miinile sarind de jos in sus pe degete. "Nu cred ca o vei intilni, adica desigur ca o vei face, dar nu acum." Fata imi pica, intrebari, din nou intrebari. "De ce? S-a intimplat ceva?" Ma indepartez putin. Oare chiar nu are incredere? "Imi pare rau, Nix. Dar nu putem sa ne mai vedem." Emotii, din nou aceste emotii negative ma calca ca un tanc sovietic. "N-nu ar vrea sa ne vedem. S-ar supara si...M-ar lasa." Imi privesc prietenul, il privesc in ochii reci ca ghiata, un iceberg, o intreaga Antarctida. "Inteleg." Incerc sa par multumita de propriul raspuns, dar ceva imi zice ca nu e de bine. " Chiar o placi?" Nu ii astept raspunsul, il stiam deja, si nici nu doream sa-l aflu, fiindca ar durea, prea tare. Ii intind mina, acest gest il face sa se trezeasca din transa, mi-o ia, il trag mai aproape, stiind ca e, poate, ultima noastra imbratisare. "I care about you, very much." Ii spun fraza traditionala, pe care o rosteam doar la despartire. "I do, too."

Rasuflu greu in moment ce intru in casa. Un miros de alcool si fum de tigara ma face sa-mi astup rapid organul respirator. Ce se mai intimpla si aici?

Imi e dor de tine, Sky, o lacrima tradatoare mi se scurge pe obraz.

-------------------------
Dedic acest capitol unui prieten din copilarie. Unui prieten la care tin nespus de mult. Iti multumesc ca esti linga mine, si vreau sa fii si in continuare. Vreau sa facem impreuna toate planurile propuse, dar si mai mult vreau sa ne revedem....Iti Multumesc, Alexandru🖤