Pot vedea răsăritul și apusul soarelui, lumea de pe pământ și situațiile nespus de grave în care multe suflete sunt prinse. Pot simți durerea, chinul, sentimente și grijile străine care mă seacă de putere și care îmi tulbură sufletul. Aud râsete înfricoșătoare, batjocuri brutale, voci strigând în suferință și necaz mare. De când mi s-a dăruit viața, știu că foarte multe minciuni sunt preschimbate în adevăr. Sunt mici capcane care se strecoară prin viață căutând o sursă care să le înalțe. Sunt de fapt energii care vor să fie puse în aplicare și funcțiune. Cu ele poți crea sau distruge...

       În acea seară pe cerul limpede și gol, se născuseră nori cenușii. Se spărgeau în bătaia şuierătoare a vântului, apoi redeveneau una. Uitându-mă înspre apus, realizasem cât de radical se schimbă timpul și lumea pe zi ce trece din cauza noastră, dar din păcate, nu în bine ci în rău...

      Influența lumii devine din ce în ce mai negativă; putând astfel să te doboare definitiv dacă vei încerca să lupți împotriva neadevărului şi contra ei. Sute de gânduri îmi treceau prin cap care aveau legătură cu adevărul invizibil pe care Răul însuși vrea să-l elimine și să lase aceasta uitată, neobservată și înlocuită cu "adevărul" păcătos și murdar al lui...

      Calmul iscoditor ce se formase fu spulberat numaidecât atunci când picăturile grele de apă începură să lovească pământul iar clipocitul lor răsunându-mi în ureche. Eram absorbită şi prinsă în gânduri, încât nu observasem că furia cerului crescuse, iar stropii de apă se înmulțiră pe moment.

       Puțini sunt şi vor fi, cei care au şi vor avea vreodată abilitatea, harul de a dobândi forța suficient de puternică pentru a face dreptatea și adevărul din nou, odată pentru totdeauna, cât de cât vizibil și de a putea recunoaște diferența dintre adevăr și neadevăr. Am ajuns deja să trăim în minciună. Suntem şi vom fi pierduți, înecați în întuneric, încât nu vom mai putea vedea lumina, deoarece nu am avut curajul de a fi corecți. Va rămâne istorie...

       Nu ne vom mai întreba absolut deloc dacă vom fi judecați pentru faptele noastre. Îmi este silă de fiecare dată când mă uit în ochii unei persoane, simt în interiorul meu că minte iar atunci mă întreb: Cât de scump este adevărul ca să fie vândut pe o minciună ieftină? Aceste mici capcane au ajuns să fie o obişnuinţă. Vom ajunge să credem mult mai mult și mai tare decât credem acum că lucrurile anormale sunt complet normale. 

       Avortul, una dintre cele mai mari 'Crime' este un păcat de moarte preschimbat în normalitate iar noi cei din exterior închidem ochii cu mare ușurință: Din prea mare comoditate sau o lașitate ieșită din comun. Așa că dreptatea nu există şi nici nu va exista vreodată, dar eu prefer să mor cu dreptatea-n mână decât să fiu redusa la tăcere.

     Mă rănește adânc, este ca o otravă pe care Răul o bagă în mine, drept pedeapsă că refuz să-l ascult. Când copiilor nevinovați li se fură ocazia de-a vedea lumea de pe pământ, de-a fi liberi pentru a putea alege dacă doresc să aparțină binelui, ca să își da seama de nedreptățile și răul de aici, ca să se întoarcă plângând la Binefăcătorul Tată... 

    De a putea cunoaște sămânță Răului și ce este cu adevărat. Să se bucure de bunătățile vieții. Să se bucure de lumină, de sutele specii de flori, plante și animale tocmai făcute pentru noi, păcătoșii , mânia Domnului. Şi de bogățiile gustoase ale pomilor. De ce să sufere un biet suflet curat din cauza fetei care nu-și asumă responsabilitatea? Atâtea lucruri nedrepte se întâmplă, iar când cel corect va explica adevărul, cei pierduți nu vor încerca să urmeze calea, o vor trata ca pe o prostie. Nu știe cu ce s-a jucat aici. 

       Acel suflet putea avea un rol mai important decât al meu. Aceasta nu putea fi alegerea unei "mame", pentru că trupul nu îi aparține. Este un cadou, pe care mulți nu ştiu să îl aprecieze și să îl folosească cumsecade. Adevărul îl vei cunoaște doar dacă vei știi cine ești cu adevărat. Iar dacă nu, nu mă voi mira că vom face atâtea păcate și că ne va fi teamă de a spune adevărul și să facem lucrurile corect. Că doar asta este o mică parte din planul Răului, nu? Ne arată doar partea goală din pahar, nu cea plină. Ceea ce înseamnă că ne va dezamăgi mereu. Dar până atunci, va încerca să facă totul pentru a ne câștiga. 

      Nu ne putem încrede neadevărului. Va fi dureros și nu ne vom putea bucura de frumusețea adevărată vreodată. Nu vom ajunge și chiar nu vom fi în stare să comparăm diferența dintre cât de limpede va fi un lucru alb lângă unul negru și cât de negru un lucru negru lângă unul alb. Eu știu că trăim un fel de viață dublă. Suntem între cea materială și cea spirituală, mult mai rău ne va fi dacă nu vom izbuti să ieșim din aceste nenorociri înspre care suntem atrași. Unii nu vor înțelege aceste taine și nici nu vor încerca să le priceapă pentru că tare răutăcioase sunt vicleniile Răului pentru ca sufletul să nu se cunoască și să nu știe care sunt drumurile cele bune. Singurele drumuri care te pot salva de la ispită.

- Câte suflete au ajuns la pierzanie astfel? întrebam profund în sinea mea. Stropii mari şi grei de ploaie se opriseră, lăsând loc şi pentru cei mici.