Team_Castellan întreabă (pe pagina de profil a Comunității):

     • Sunteți de acord cu ideea impusă de Biblie, conform căreia femeia îi este inferioară bărbatului?

     În primul rând, să înțelegem ce înseamnă inferioritate. Ca de obicei, vom apela la Dicționarul Explicativ al Limbii Române (versiunea online), care ne spune:

     INFERIORITÁTE, inferiorități, s. f. [At: DA / Pl: ~tăți / E: fr inferiorité] 1. Slăbiciune. 2. Scădere. 3. Dezavantaj (în comparație cu ceva). 4. Calitate mai proastă decât a altuia. 5. Situație de subordonare în cadrul unei ierarhii. (sursa: MDA2, 2010)

     De asemenea, NODEX (2002) afirmă:

     INFERIORITÁTE ~ăți f. 1) Caracter inferior. 2) Stare a ceea ce este inferior. 3) Dezavantaj în ceea ce privește rangul, forța, meritul etc. [Sil. -ri-o-] /<fr. infériorité

     Acum, dacă ar fi să comparăm femeia și bărbatul din perspectiva capacităților fizice, de exemplu, Biblia are tot dreptul să spună despre femeie că este inferioară bărbatului. Până și legile fizicii susțin acest lucru.

     Totuși, nu consider că la acest tip de inferioritate se referă Biblia, ci mai degrabă la ultima formă explicată de DEX - situație de subordonare în cadrul unei ierarhii.

     Atunci când Dumnezeu a creat omul, a făcut întâi bărbatul, și abia apoi femeia - „Căci întâi a fost întocmit Adam și apoi Eva” (1 Timotei 2:13 VDC). Asta nu înseamnă, totuși, că femeia e mai puțin valoroasă înaintea lui Dumnezeu. Dimpotrivă, Dumnezeu a „aranjat” în așa fel lucrurile, încât bărbatul și femeia să fie complementari. Ei nu trebuie să fie egali, ci să-și fie completare unul celuilalt.

     Apostolul Petru spune în întâia sa epistolă, în capitolul 3: „Bărbaţilor, purtaţi-vă și voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre” (1 Petru 3:7 VDC).

     Ar trebui să înțelegem din asta că el desconsideră femeile? Nicidecum. Prin expresia „un vas mai slab” el nu se referă la ceva mai puțin valoros, ci la ceva mai slab din punct de vedere constitutiv.

     Cu toții știm că femeile sunt mai emotive, de exemplu. Totuși, asta nu le face mai puțin valoroase, ori inferioare bărbaților, care sunt prin natura lor mai realiști și cel puțin în aparență mai reci din punct de vedere sentimental. Doar le conferă acea „aură”, care parcă de la sine cere (sau impune ideea necesității de) mai multă grijă, îngăduință, protecție... Le face speciale în felul lor.

     Când știm că un lucru este prețios, dar totodată mai slab, mai fragil, ne comportăm cu mai multă atenție cu el, nu-i așa? În aceeași manieră vorbește și Scriptura despre femeie – în linii generale.

     Nu este vorba de o inferioritate degradantă, așa cum ar părea la prima impresie. Dumnezeu nu a intenționat niciodată să se ajungă la dispute sexiste, așa cum adeseori auzim în zilele noastre, ori cum, de altfel, s-au auzit și cu mult timp în urmă, chiar dacă poate sub altă formă.

     Feminismul, după cum citează Wikipedia, este o „doctrină teoretică și de acțiune care revendică lupta împotriva inegalității de gen, promovând afirmarea femeii în societate prin ameliorarea și extinderea rolului și drepturilor sale”. Acesta a apărut undeva la finele secolului al XVIII-lea, mai întâi în Franța (1791), apoi în Anglia (1792), însă evoluția militantistă a mișcării a fost una anevoioasă și complicată. Organizarea concretă și afirmarea socială au început cu adevărat odată cu mișcarea numită „a sufragetelor”, structură militantă activă în Statele Unite în Anglia, care-și propunea denunțarea formelor de sclavie socială și obținerea unor schimbări juridice concrete.¹

     Din perspectivă biblică, feminismul nu este altceva decât o altă încercare a lui Satan de a implementa în mințile umane o idee eronată despre buna intenție a lui Dumnezeu din momentul creării a două făpturi distincte – bărbatul și femeia. Pentru a ilustra puțin mai explicit necesitatea acestei diferențe între sexe, putem lua în considerare următorul citat:

     „Aș zice, așadar, că femeile raționează, comunică și acționează ca femeile, iar bărbații ca bărbații. Și este foarte bine așa, deoarece găsesc că o femeie bărbată poate fi tot atât de dezagreabilă ca și un bărbat efeminizat.”²

     În concluzie, deci, nu considerăm că femeia ar fi inferioară într-un sens jignitor, ci doar că este mai slab capacitată decât bărbatul, în anumite privințe.

     Un exemplu potrivit pentru ceea ce am menționat mai sus poate fi Debora, soția lui Lapidot, care a fost chemată de către Barac să îl însoțească în lupta împotriva lui Sisera (Judecători 4:8-9 VDC). Acesta nu i-a cerut să meargă în locul lui, dar i-a dat de înțeles că fără ea nu va merge să lupte. De ce? Pentru că ea avea anumite calități care lui îi lipseau. Și nu i-a fost greu să recunoască acest lucru. Iar ca urmare, biruința a fost de partea lor.

     Când Biblia vorbește despre femeie ca fiind inferioară bărbatului, nu o face în sens denigrator sau jignitor. Dar asta nici nu înseamnă că femeii poate să „i se urce la cap” și să se considere superioară bărbatului. Dimpotrivă! Sfântul Apostol Pavel ne învață ce este potrivit să facem și în acest sens – „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase. Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere” (1 Timotei 2:9‭-‬12 VDC).

     Ce înseamnă să stea în tăcere? Că nu are dreptul la opinie? Nicidecum. Trebuie să ținem cont că în vremea aceea femeile nu aveau posibilitatea de a învăța într-o școală de stat, așadar erau „neșcolite” cum s-ar spune. Bărbații, în schimb, aveau parte de acest privilegiu și erau considerați, prin urmare, mai înțelepți. Ori un înțelept trebuie respectat. Deci, femeia putea foarte bine să-și discute opiniile acasă, cu familia, dar în public „purtătorul de cuvânt” trebuia să fie bărbatul, pentru că ceea ce spunea el avea o mult mai mare greutate/însemnătate – din simplul considerent mai sus menționat.

     Acum, în zilele noastre nu mai vorbim despre aceeași situație socială. Femeile au și ele dreptul la educație și, implicit, la opinie publică. Totuși, consider că o femeie bine educată va știi întotdeauna să vorbească sau să acționeze în așa fel încât vorbele sau faptele ei să reflecte respectul pentru soțul său. Mi se pare un lucru de bun gust.

     Un lucru de prost gust este, în opinia mea, atunci când o femeie – care poate are mai multe studii decât soțul ei – încearcă din răsputeri să le arate, să le demonstreze celorlalți că ea îi este superioară bărbatului alături de care trăiește. Ce câștigă prin asta? În cel mai bun caz aprecierea celor de aceeași teapă cu ea. Cineva respectabil niciodată nu va aprecia și nu va aproba o asemenea atitudine. Denotă prostie, dacă mă întrebați pe mine.

     Femeii îi sunt caracteristice gingășia, blândețea, drăgălășenia... nicidecum atitudini precum aroganța, îngâmfarea, superioritatea ș.a. Ah, desigur că am întâlnit cu toții și femei din a doua categorie, dar, sincer, câte dintre ele au fost apreciate pentru acest fel de a fi? În sinea noastră cu toții le disprețuim.

     Este așa cum spune înțeleptul Solomon: „Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui” (Proverbele 19:22 VDC).

     Poate în primă instanță suntem uimiți, încântați când întâlnim o femeie cu o „personalitate puternică”, dar, așa cum spunea și Gilda Meir în citatul mai sus menționat, „o femeie bărbată e la fel de dezagreabilă ca și un bărbat efeminizat”.

     Parcă și firea noastră ne învață că da, unui bărbat – care poate fi mai mult sau mai puțin autoritar – îi „șade bine” în poziția lui de „stăpân”, sau de „cap al familiei”, dar de la o femeie așteptăm mai degrabă calități precum cele amintite – blândețe, sensibilitate, smerenie, gingășie... Toate acestea ne fac feminine.

     Iar feminitatea noastră este ceva unic și special.

______

¹ https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Feminism
² Gilda Meir, prima femeie din Israel care a deținut funcții politice importante – premier, ministru de externe; https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Golda_Meir

LaviniaKrauzer