-Fata mea dragă,ai 20 de ani,regatul așteaptă o regină puternică,îmi spune mama.
-Poate să o aștepte în continuare,mult și bine!Eu refuz să mă căsătoresc!Ce o să-mi faci?!
-Luissa...eu nu voi mai trăi mult...trebuie să iei pe cineva de bărbat să poți continua în locul meu.
-Nu poți să continui de una singură?!De ce asupra mea se pune toată presiunea?!Nu vreau să mă mărit încă!Nu sunt gata!Și poate niciodată nu voi fi!
-Luissa...eu sunt deja bătrână,cât crezi că o să mai pot fi conducătoarea acestui regat?Vreau să te văd măritată până când mi se termină zilele...Argentina are nevoie de tine draga mea!
-Păi în cazul ăsta eu refuz!De ce aș avea nevoie de un bărbat oricum?!Am puteri magice!În plus nu am nevoie de așa ceva,dacă vrei să mă faci regină fă-mă și fără bărbat!
-Luissa...
-Luissa Luissa Luissa!Altceva nu mai știi?!Vreau să trăiesc!Vreau să explorez!Nu vreau să mă mărit!Nu-mi trebuie nici un bărbat!
-Draga mea...știi că eu am luat tronul mătușii tale după ce aceasta a murit,dacă avea un soț atunci s-ar fi descurcat,și nu i-aș mai fi luat locul!
-Ah!Vrei să spui că a murit deoarece nu a avut un soț!Atunci eu mă bag!Măcar știu că mor tânără și fericită!
-Fata mea!Dacă mor eu și mori și tu...nu mai e cine să conducă regatul...avem nevoie de urmași!
-Pune-o pe vară-mea Ellaenor!
-Ellaenor are 6 ani...ea nici nu știe să fie o prințesă,dar o regină?
-N-are decât să-nvețe!Și eu am învățat!Obligat forțat dar e partea a doua...
-Offf copilă...ești tare încăpățânată...
-Norocoasa de mine!îi zâmbesc eu dulce reginei,și fug în camera mea.

Odată ajunsă acolo încep să mă învârt în cerc și să mă gândesc.

Mâine vine logodnicul meu...pe care nici măcar nu l-am cunoscut!

Nici nu știu cum arată!Poate mă trezesc cu vreun urât pe capul meu!

Atât îi trebuie să mă sâcâie,că-i pun pielea în băț!

Îmi învârt degetele,în jurul acestora fiind o aură roșie.

Această aură începe să înconjoare un ceainic și o ceașcă,ceanicul plutind odată cu ceașca,și vărsând ceai în ea de unul singur,după care acesta se așeaza iar ceașca vine spre mine și o i-au de mâner.

-Haaah...oftez eu...altă seară plictisitoare...nimic nu mă calmează la fel ca un ceai de mușețel.

După ce-mi termin ceaiul mă pun în pat,îmi strâng perna în brațe și adorm.

Mă trezesc deodată în cămașa mea de noapte bleu,într-o cameră...

E totul foarte ciudat...oh da...e același vis pe care-l am de ani de zile.

În fața mea apare un trandafir,apoi aud țipete,trandafirul se ofilește iar petalele sale cad până la ultima.

Toată această scenă este acompaniată de sunete și țipete care parcă vin din cele mai adânci locuri ale iadului.

Apoi totul se oprește și în fața mea apare o femeie îmbrăcată în alb care are ochii acoperiți de o glugă tot albă,aceasta începe să zică:

-Nu o face...

După care mă trezesc din vis.

Eu tot nu am înțeles...ce să nu fac?

În fine...nu cred că contează,trebuie să-mi întâlnesc logodnicul...gândesc eu cu scârbă.

Îmi i-au pe mine o rochie de culoare verde și pornesc spre grădina din fața castelului,unde mă așteaptă viitorul meu soț...

Stai puțin...la cât de nervoasă sunt am și uitat să mă pieptăn,eh ce contează?Nu sunt aici să-l impresionez.

Așa că tot ce fac este să-mi leg părul lung și șaten închis într-o coadă.

Odată ajunsă în grădină unde mă așteaptă mama mea,imediat începe să-mi scoată ochii pentru că nu m-am pieptănat și port o simplă coadă.

Eh na...uite acuma mă schimb.

Dar totuși nu mai apucă să-mi facă nimic,deoarece în fața noastră apare o trăsură...din care iese...cel mai fermecător prinț posibil!

Doamne!Unde mi-o fost capul de nu m-am pieptănat?!Sunt toată roșie!

Ce mi se întâmplă?!

-Mi se pare că dumneavoastră suneți prințesa Luissa...spusese el,este o onoare să vă cunosc,apoi se apleacă și-mi sărută mâna.
-Uhmmm...daaaa...și mie...îmi face plăcere!Doamne...sunt pierdută în ochii lui.
-Poftim?
-Am zis cu voce tare?!Ă...
-Da...că sunteți pierdută în ochii mei.
-Ah!Cred că ți s-a părut!

Doamne nu mă pot opri din a-l admira!

La cât de frumos e,l-aș lua de soț de 10 ori!

Calmează-te Luissa...calmează-te.

-Am auzit multe povești despre dumneavoastră,cum a-ți poseda niște abilități magice,cum că ați fi frumoasă precum o Crăiasă.
-Ăă...nu!Poveștiile mint!Nimeni nu are magie în lumea asta!Cât despre frumusețea mea,sunt în fața ta!Poți să deduci și singur!
-Văd că aveți și o grămadă de personalitate...
-Încearcă-mă doar!Disponibilă oricând ai chef de ceartă!
-Luissa!Nu e politicos!spuse mama mea.
-Eu doar glumeam!Dar serios,nu te certa cu mine,n-o să ieși cu sufletul împăcat!
-Pot observa acest fapt numai uitându-mă la dumneavoastră.
-Nu mă lua cu dumneavoastră,mă face să mă simt bătrână,ah da...am uitat să te intreb,cum te cheamă?
-Mi se spune Prințul Antonio al VII-lea!
-Eu sunt Prințesa Luissa...prima cu acest nume,momentan...
-Se poate să mă plimb cu tine prin grădină?Doar noi doi?
-Să nu-mi faci ceva că-ți tai capul!
-Stai calmă,nu-ți fac nimic.După tine...

Eu îl conduc pe Prințul Antonio în grădina castelului meu.

Acolo începem să râdem,să povestim,să chicotim,iar mama non-stop îmi face cu ochiul și se uită la mine ciudat,pe scurt...ne spionează.

Aoleu...nu-și mai vede de treaba ei.

Ce mă fac cu ea?

Nu după mult timp,acesta își la revedere și pleacă,iar mama mă duce în palat.

-Se pare că s-a înfiripat ceva între voi doi...îmi spunea ea zâmbindu-mi.
-Nu-ți face speranțe!Am vrut doar să fiu politicoasă!Data viitoare poate nu o să mai fiu,îl pun pe fugă!Și pa pa prinț!
-Serios?Atunci de ce înroșeai în preajma lui?
-De la soare!N-ai văzut că mă bătea în cap?!
-Aha aha...păcălești pe altcineva cu minciuniile astea,nu pe mine!

Încerc să stau calmă,dar candelabrul cade pe jos de unul singur.

-Ar trebui să-ți controlezi puteriile...și emoțiile...cine știe?Poate te vei lăsa într-o zi copleșită de ură și vei regreta mult asta.
-Păi nici tu nu ajuți!Pui sare pe rană!
-Eu doar încerc să ajut...
-Păi fă-o în alt fel!

♡ ♡ ♡

A trecut o săptămână de când mă văd cu logodnicul meu,a început să îmi devină foarte simpatic.

În două zile e nunta...Doamne abeea aștept să zic da,și eu proastă că mai întâi am vrut să-l refuz.

Recunosc,sunt îndrăgostită lulea!

Mama a făcut o alegere foarte bună că l-a ales pe el!

Mă simt gata să devin cu adevărat regină,mă rog...relativ.

Încoronoarea va avea loc la o săptămână după nuntă.

Mâiniile mele eliberează sclipici roșu,pe care-l arunc în tavan și devine artificii.

Cobor scăriile palatului și Antonio mă așteaptă cu brațele deschise,iar eu sar în brațele lui.

-Nu mă așteptam la asta de la tine...și așa repede.
-Nu te obișnui cu asta!Nu e ca și cum te plac!Apropo...dacă tot vrei să fi împreună cu mine,trebuie să știi la ce să te aștepți...
-Spune...
-Vezi tu...zvonuriile că am puteri sunt adevărate,le am din naștere.
-Wow...deci chiar ești magică precum s-a spus.
-Într-adevăr...
-Ah da...spune el în timp ce-și pune mâna la ceafă,pentru tine...și apoi scoate un trandafir și mi-l dă,ca semn al iubirii și recunoștinței mele!
-Ce frumos din partea ta!zic eu luând trandafirul,este minunat!
-Mă bucur că-ți place,spuse el chicotind.Abeea aștept nunta!
-Și eu...!

♡ ♡ ♡

A sosit și clipa...a sosit ziua nunții.

În timp ce menajerele asistă să mă ajute în a îmbrăca rochia de mireasă,eu nu mă pot opri din a mă gândi la el,Antonio al meu.

Acum totul e gata...trebuie doar să găsesc mirele,și viitorul meu bărbat.

Cum ies din castel și mă îndrept în grădina în care stăteam cu el,fața mea din bucurie...se transformă în șoc și groază.

Vremea frumoasă e acum înlocuită de tunete,fulgere și vijelii.

Nu pot să cred...cel cu care am vrut să mă mărit...cel care mi-a furat inima...

Îl găsesc sărutând pe altcineva!

Anronio...s-a zis cu tine!

Mâiniile mele încep să strălucească cu o energie roșie și îmi învârt degetul în timp ce recit următoarele:

-Pentru că mi-ai înșelat dragostea...pentru că m-ai făcut să sufăr fix de ziua nunții mele,am să pun asupra ta un blestem...zic eu în șoaptă,un blestem fără de leac,care nu va fi dezlegat de nici o singură putere,ești blestemat să mori în momentul în care vei face o fată să sufere,exact cum am suferit eu,și a ta moarte să te transforme într-un trandafir.

Odată ce am spus aceste cuvinte pot vedea cum aura roșie începe să-l înconjoare,fără ca nimeni să observe.

Cu acestea spuse eu fug către mama mea care stă pe tron.

-Draga mea...ce ți s-a întâmplat?De ce plângi?
-Cum să nu plâng?L-am văzut sărutând o altă fată,fix la nunta noastră!Așa ceva e deadreptul inacceptabil!

Odată ce mama aude acestea,devine palidă la față.

-Glumești...nu-i așa?spune ea cu o voce tremurândă.
-Sigur...dacă glumesc atunci astea ar trebui să fie lacrimi de fericire sau cum?!
-O să am o discuție cu el...apropo fata mea,să nu cumvă să te răzbuni sau să-l blestemi,lasă timpul să se ocupe,pentru că un blestem se întoarce împotriva ta,de 10 ori mai rău.

Prea târziu mamă,eu știu ce fac!

Omul acela nu merită să trăiască pentru ce mi-a făcut!

-Desigur mamă...am înțeles...fără blesteme!
-Phew...mă bucur că ai înțeles draga mea,răzbubarea nu e niciodată o soluție,crede-mă...știu din experiență.

Tu mereu știi ceva,mereu te dai în spectacol cu experiența ta.

Urc scăriile și mă-ndrept spre camera mea,unde mă schimb din rochia de mireasă în pijamale.

Cu o privire,mă uit spre rochie și aceasta începe să ardă în flăcări.

Mă pun în pat și-mi aștern capul pe pernă,dar stai...am uitat.

Nu pot dormi pe timp de zi,și mai ales pe timp de furtună.

Dar voi încerca tot ce pot...

Iar apoi îmi închid ochii...și surprinzător adorm.

Mă trezesc în aceeași camera albă,evident...același vis ca-n fiecare seară,doar că...e diferit.

Văd o cărare făcută din petale ofilite de trandafiri,și decid să o urmăresc.

În timp ce o fac cameră odată albă începe să devină gri încetul cu încetul...apoi devine neagră complet.

-Bună?zic eu confuză,e cineva aici?

Dar neuitând oe unde merg...cad într-o groapă și încep să cad în gol.

Țip de disperată ca cineva să mă ajute,dar nu mă aude nimeni.

Până la urmă lovesc pământul.

Mi se face rău și încep să vomit petale de trandafir ofilite...în fața mea văd aceeași femeie,doar că aceasta e îmbrăcată în negru.

Femeia misterioasă își ridică gluga și-și arată ochii roșii...și apoi țipă:

-De ce ai făcut-o?!în țipătul ei se aude în ecou iar eu mă trezesc în pat și mă uit la mâiniile mele.

La ce s-o fi referit femeia aia?

De ce s-a schimbat visul deodată?

♡ ♡ ♡