Înainte de a continua să vorbesc despre paşii care trebuie făcuți pentru a construi o carte, am găsit de cuviință să adaog mai un capitol esențial. Poate trebuia să-l scriu ca fiind al doilea capitol, dar acum e tarziu, faptul e deja împlinit. E bine şi aşa.

Am întâlnit numeroase probleme de genul:

Dacă nu scriu îndeajuns de bine?

Dacă povestea mea nu va plăcea publicului?

Daca nu voi avea vizualizări?

Eu nu scriu la fel de bine ca....

Eu nu ştiu să scriu! N-aş putea să o fac, deşi aş dori...

Nu ştiu de unde să încep, aşa că renunț.

Nu am idei pentru o poveste, de ce aş scrie?!

Hei, dacă continuăm cu gândirea asta pesimistă, nu am mai avea scriitori prin țară! Dacă ar spune toată lumea aşa la orice ar face, nu ar ajunge prea departe.
Cum a ajuns lumea modernă cu atâtea invenții? Simplu: omenii au luptat, au continuat. Au existat numeroase eșecuri înainte de a ieşi capodopera. Dar nu au renunțat!

Asta vreau să-ți spun si ție astăzi: alungă frica, şi nu renunța!

Dacă te-ai regăsit în cel puțin una dintre situațiile de mai sus, înseamnă că ai nevoie de ajutor.
O să rezolvăm fiecare frică în parte, şi o să încerc să te ambiționez să mergi mai departe şi să scrii.

● Dacă nu scriu îndeajuns de bine?

Este timpul să înțelegi că nimeni nu s-a născut învățat. Viața este un lung proces de învățare.

O să mă dau exemplu pe mine, nu ca o laudă, dar pentru a vă ajuta.

M-am născut în Italia, sunt româncă, am făcut acolo şase clase - şi ca să raspund la întrebările voastre spun că nu, nu am învățat limba română la şcoală, doar acasă; am scris, am citit şi am vorbit limba italiană. Am avut dintotdeauna o slabiciune la scris, la citit, la creeat poveşti... scriam aşa cum puteam, dar important e că scriam!
A venit momentul ca eu sa mă mut înapoi în România, cu totul, împreună cu familia şi să recuperez cumva ceea ce am pierdut. Dacă mi-a fost greu? Da. Nu am luat meditații la nimic. Cu toate acestea am continuat aici clasa a şaptea şi a opta, apoi liceul - culmea, la filologie (dar nu regret, profilul mi s-a potrivit ca o mănușă). Pas cu pas m-am obișnuit cu limba română şi poftim, iată că sunt pe wattpad, în acest moment, învățând alte persoane despre arta scrierii - culmea, în română. Iată că dintr-o fată care nu ştia să scrie în română, a ieșit o fată care a luat bacalaureatul la română cu 9,50. Nu o laudă, vă rog! Vreau să vă spun că se poate!! Dacă am reușit eu, de ce să nu poți şi tu?!

Nu există "nu pot" până nu încerci, până nu-ți dai interesul. Sincer, scriam groaznic într-a 10a în comparație cum am ajuns să scriu acum o carte! Iar când o să fiu mai experimentată o să ma râd de cum scriu acum, şi tot aşa.
Dar nu am renunțat nicio clipă, am continuat să merg înainte pentru că mi-a plăcut.

Dacă susții că nu scrii îndeajuns de bine, ia o carte şi citește, analizează stilul de scris, încearcă şi tu să scrii la fel de frumos. Învață cuvinte noi, dezvoltă-ți vocabularul. Sigur o să se vadă rezultate!
În acest punct, recomand cărțile. Citește, citește şi iar citește!
Apoi încearcă să scrii tu din nou şi din nou, până eşti mulțumit, până ştii că ai dat tot ce ai avut mai bun din tine. Dacă îți place, nu ai cum să nu te descurci.

Această întrebare nu va mai fi valabilă pentru tine, dacă încerci să-mi asculți sfatul.

● Dacă povestea mea nu va plăcea publicului?

În primul rând, este de datoria TA să găsești o idee captivantă pentru public.
Nu poți forța persoanele să citească despre o viață simplă de adolescentă, cu toată lista ei de iubiți. Unde e puțină originalitate?
Deci, găsește idei interesante, să fie totul captivant, nemaiauzit pentru public. Şi atunci va plăcea!
În capitolele anterioare am dat exemple de surse de inspirație, prin urmare, nu ai cum să dai greş.

În al doilea rând, dacă tu ți-ai dat silința şi crezi că povestea ta e "cu acte în regulă", tot nu te stresa, pentru că nu se merită.
Nu la toți le place genul acela de carte pe care îl scrii - fie că e vorba de non-ficțiune, fie de SF. Dar sigur sunt persoane care au în comun aceleași pasiuni, nu te da bătut!

Păreri negative vor exista mereu. Nu te intimida de ele, ci ia ce e bun din critică. Nu te supăra!

Voi da exemple de două atitudini diferite:

"Cutare mi-a zis aşa, eu de acum încolo nu mai vreau să scriu, mă las." - GREŞIT.
"Cutare mi-a zis aşa, eu de acum ştiu ce greșesc şi o să încerc să mă corectez." - CORECT

Ultima atitudine e cea care trebuie să te caracterizeze mereu. Fii matur, responsbil de propriile greșeli, şi încearcă să asculți mai multe păreri despre cartea ta, păreri obiective.

Dacă vei face aşa, vei avea succes.

● Daca nu voi avea vizualizări?

Cam asta a fost şi problema mea de începătoare.
Măi, dacă vă zic ca am avut o carte acum câțiva ani aici pe wattpad şi am şters-o din cauză că "nu aveam vizualizări". Eu defapt aveam, dar nu înțeleg de ce nu am fost mulțumită! Nu pot să-mi dau seama ce a fost în capul meu atunci.

Fii mulțumitor cu cât ai.

Sau la cartea asta pe care o am acum, cu bancuri. Dacă vă spun... am început foarte slab, am vrut să o şterg, ca doar "cine mai citeşte bancuri, să fim serioşi, sunt şi alte cărți pe aceeași temă" - aşa mă gândeam. Dar pe asta nu am mai şters-o, probabil că mi-era comod să scriu din când în când, şi mereu a fost ceva repede care se publică uşor. Acum am multe capitole, şi cu timpul, au venit şi multele vizualizări.

Nu ai cum să creşti în vizualizări peste noapte.
Ai răbdare.

E absolut normal să nu ai vizualizări, fiecare are un început! Dar poți trece peste această situație, şi să continui să publici - indiferent de numărul persoanelor care ți-au citit cartea.
Dacă îți dai silința, nu ai cum să nu creşti.

● Eu nu scriu la fel de bine ca....

   Să nu te compari niciodată cu lumea.
  Nu te dezaparecia, pentru că ai şi tu valoare!
   Nu te uita cu dispreț spre tine, pentru că aşa nu rezolvi nimic din carențele tale. Căci tu în loc să remediezi, prin dezapreciere faci mai rău!
 
Nu îți spun să te compari negativ, dar dacă vrei totuși să te compari, atunci tinde să ajungi şi tu pe acelaşi culmi. Să ceri aşa pretenții de la tine.

● Eu nu ştiu să scriu! N-aş putea să o fac, deşi aş dori...
  
  Dacă îți doreşti tare un lucru, e aproape imposibil să nu-l obții.
Mi-am dorit mereu să scriu, apoi am dorit să mă perfecționez. Şi am reuşit cu timpul! De ce să nu poți şi tu dacă vrei?

N-ai de unde să ştii că tu "nu poți" până nu încerci, repet. La fel cum nu ştii dacă e bună o mâncare dacă nu o guşti.

● Nu ştiu de unde să încep, aşa că renunț.

  De ce ai renunța la un sfârșit bun dacă nu ştii să începi?
Un înțelept spunea că e mai de preț un sfârșit decât un început. Şi avea dreptate.
  Dacă cineva începe să practice sportul, se sileşte oarecum să devină cineva, dar apoi la sfarşit, înainte de olimpiadă renunță, întreb: de ce s-a mai apucat dacă nu s-a ținut de ceea ce îi plăcea? În zadar au fost toate exercițiile până atunci. De ce a renunțat înainte de finală? Mai de preț ar fi fost dacă ar fi continuat şi ar fi câștigat la olimpiada - munca lui ar fi avut roade.
   Un alt exemplu ar fi la învățat: te chinui patru ani de liceu să înveți, sau cel puțin te pregătești pentru bacalaureat. Şi înainte de bac, fugi. Bine, atunci la ce au mai ajutat anii de liceu dacă nu ai o diplomă oficială care să ateste reușitele?

Iată că aşa stau lucrurile şi în ceea ce privește scrisul. De ce scrii sub culise pe când, renunți la publicare?

Şi tu, acela care nu începi deşi îți doreşti, de ce te dai bătut înainte de luptă?

Toate lucrurile au un început, nu renunța. Deşi poate fi greu un început, cu siguranță că dacă vei continua, te vei obişnui.

Un început poate fi chiar de la sursa de inspirație. Dacă ai citit şi capitolele precedente, şi îți doreşti un sfarşit bun, atunci începe şi continuă!

● Nu am idei pentru o poveste, de ce aş scrie?!

  Suntem oameni diferiți, suntem oameni cu creativitate şi imaginație! Nu-i aşa că e minunat?
  De ce să nu folosești imaginația dacă îți place să scrii?
  Ideile vin pe parcurs, stai liniştit!
  Dacă nu ştii cum să începi, am zis în capitolele trecute cum s-ar putea remedia. Totul depinde de tine!
  Idei sigur ai, numai să-ți dai silința, să dai drumul minții tale să călătorească nestingherită!

Cam atât a fost acest capitol, dacă vă mai este frică de ceva, mai spune-ți-mi vă rog, ca să pot completa acest capitol, să fie folositor pentru mai multe persoane.

   Vă mulțumesc, şi sper că v-am ajutat!