De ce mă-ngrijorez ades' în viață
Și ca să-naintez eu nu mai pot.
De ce lacrimi brăzdează a mea față
Și-ascult de-al celui rău tropot?

De ce nu las în a Lui mână tot
De ce mă chinuiesc degeaba?
Prea des eu simt că nu mai pot
În traistă adunând zadarnic, pleava.

Ajunge zilei necazul ce-a trecut
Ce o să vină, Domnul știe!
Tot El îmi va fi de-a pururi scut
Pe calea către-a Sa Împărăție.

Dacă mâncare ai pe masă
Și lipsă să te-mbraci tu n-ai avut
De ce atuncea îți mai pasă
Ce o să fie, în anul ce s-a așternut?

Poartă de grijă-n cele sfinte
Să crești în duhul tău mai mult
Se va împlini a Bibliei cuvinte
Chiar jos, prin beznă și tumult.

Veghează, roagă-te și mai așteptă
Că Domnul n-a uitat de tine.
Stai pe stâncă, fii fecioară înțeleaptă
Îngrijorarea s-o gonști, creștine!