Mi-e inima așa de plină
De voci și șoapte ce răzbesc
Dar dintre toate una mai sublimă
O voce dulce, un glas dumnezeiesc.

E vocea Ta, ceresc și bun Părinte
E glasul ce mă cheamă blând pe nume.
Tu mă aștepți, mă rogi fierbinte
Să mă desprind chiar azi de lume.

Și dacă gata sunt ca să Te-ascult
Tu vrei să mă înveți a Ta lucrare
Să lupt, să Te slujesc mai mult
Să pot să fiu și eu la Ta serbare.

În gând, un dor ascuns mă mistuiește
Să caut voia Ta chiar și-n necaz.
Căci știu Isuse, jerta Ta mă mânuiește
Și Tu-mi ștergi lacrima de pe al meu obraz.