E lume în mișcare și toate se frământă
În jur doar forfotă și teamă.
Atâtea griji, atâtea vești ne înspăimântă
Gustăm ușor păcat, ne înșelăm că-i zeamă.

Vuiesc urechile de accidente, morți și ciumi
Oriunde mergi, doar astea-s povestite.
Fără să știi că Duhul tău pe veci îl sugrumi
De grelele cuvinte, atât de-ușor vestite.

Piezi pacea, nu mai ai răbdare sfântă
Și prea ușor te compromiți cu Faraon
Când tot ce-auzi, te-nspăimântă și frământă
De ce nu lupți, ca vitejii de la Gabaon?

Încinge-te cu armătura lui Hristos
Și lupă-te pân' la sfârșit pentru cunună
La ce folos ca să trăiești o viață prea frumos
Și la final să pierzi a Duhului arvună?

Nu mai pleca urechea la tot ce e de-aici de jos
Nu mai căuta plăceri ce-o clipă țin și-apoi dispar
Ci luptă-te să fi soldatul cel mai credincios
Să fi în oastea Domnului, atunci când zorile apar!