Când simți c-ai obosit pe cale
Să-naintezi ades îți pare că-i prea greu.
Când pașii tăi coboară tot în vale,
Atunci să-ți amintești de Dumnezeu.

Când focul ce cândva ardea-n tine
S-a stins încet, din nevegherea ta
Când râvna ți s-a spulberat în bine
Adu-ți aminte de Isus, de jertfa Sa!

Când dragostea ce-odată clocotea fierbinte
S-a mistuit, s-a dus ușor din vas
Ridică-ți fruntea, drag creștine, ia aminte
E timpul să-ți îndrepți al umbletului pas.

Nu te lăsa ușor târât la vale
Mocirla te-nvăluie atât de lin.
Tu te cobori, schimbi vechea cale
Fără să știi, gustând câte puțin pelin.

La rugăciune ochii nu-ți mai lăcrimează
Prin alte limbi de când n-ai mai vorbit?
Ce să mai spun de duhul ce se-nflăcărează
Când din Cuvântul sfânt este hrănit.

De misiune, fapte bune nici n-ai auzit
De vizită la un bolnav ce singur zace.
Acestea ți se par din veacul învechit
Ce un creștin modern nu le mai face.

Dacă-i așa, ia bine seama la Cuvânt
Întoarce-te! Fii gata ca să te smerești
Că sufletul prea mult ți-a ruginit
Stând în adunare, fără să te pocăiești.

Când orice zi pe tine te găsește în lucrare
N-ai timp să scazi, să te simți părăsit
Atunci chiar Tatăl tău îți dă salvare
Din orice gol, doar El te-a izbăvit!