Ce mare har când Domnul îți vorbește
Direct, chiar la problema ta.
O vorbă, un sfat ce mult te întărește
Și-ți dă avânt, să poți înainta.

Tu n-ai știut, dar El văzut-a chinul
Și rugăciunile în taină înălțate.
El știe lacrima, amarul și suspinul
Pe-altar ce ard, ca jertfe înmiresmate.

Nu a putut să stea nepăsător Stăpânul
La oful tău vărsat în serile târzii
În odăiți ascuns plângea Străinul
Spunând mereu: "Nu zăbovii!"

Chiar Domnul tău din cer s-a coborât
Spre tin' că să-ți vorbească cald.
El te-a văzut de-atâtea ori cu sufletul amărât
Și lacrimile cum pe-obraji ades se scald.

Cum, pe mine? Chiar pe mine m-a văzut?
A cunoscut El tot ce zăcea ascuns în mine?
Oo, oare cum de n-am știut
Că Tu Isuse vrei să-mi faci doar bine?

Îți mulțumesc și mă proștern la cruce
Să-ți laud Numele de Dumnezeu
Că mi-ai vorbit, nu m-ai lăsat pe la răscruce
Slăvit să fii, în veci ești Tatăl meu!