Picături de ploaie cad pe pielea-mi neagră,
Îmi ridic privirea. Cerul nu mai seacă.
Stropii mici de apă prin aer aleargă,
Parcă îmi șoptesc: "Haide, curaj, pleacă!"
Ca să pot pleca, trebuie să-mi treacă.

Frunzele purtate de melancolie,
Urlă și se zbat de atâta ură.
În juru-mi se simte doar urmă de poezie,
O poezie seacă, lipsită de emoție,
Care îmi tot spune: "Nu ești singură".

cowrig
Cassiopea__
TYLEREES
Cazuta_din_rai_