1. Te-ascunzi în florile câmpiei, 
Parfumul lor Te dovedeşte.
Tu eşti splendoarea veşniciei 
Şi ea în veci îți dăinuieşte.

/: Te-ascunzi în ciripit de păsări, 
Prin trilurile nesfârşite. 
Nu-s simfonii, nici oratorii, 
Cu armonii aşa de sfinte... :/ 

2. Te-ascunzi în adierea verii, 
Când freamătă frunza-n răcoare, 
În taina şi-n susurul serii, 
Te-ascunzi în murmur de izvoare. 

/: Tu eşti în liniştea adâncă 
Ce-n codrii-ntunecoși domneşte. 
Tu eşti în tablele din stâncă, 
În glasul vântului ce creşte. :/ 

3. Te-ascunzi în vijelii şi-n ploaie, 
În soarele ce-apoi surâde. 
Te-ascunzi în pânset de pâraie ,
În gângurit de prunc când râde. 

/: Tu eşti si-n fulgii de zăpadă, 
În viforul ce răbufneşte, 
În norii ce seninul pradă, 
În tunetul ce răscoleşte. :/ 

4. Te-ascunzi, dar nu Te pot cuprinde 
Nici cerul, cerurile-ntinse. 
Dar totuşi ‚Tu, Nemărginire, 
Eşti şi în inimi sfânt aprinse. 
Vedem doar urmele-Ţi divine 
Din care răsar blând‚ maiestuos, 
Speranţă, viaţă, zări senine, 
Căci Tu eşti tot ce-i mai frumos. 

/: Noi Te-om vedea sus în mărire 
Dar nu cum ne-am închipuit. 
Tu eşti dincolo de gândire, 
O, Doamne, fii în veci slăvit! :/

Autor: Nicu Wagner
Interpret: Tudor Oleniuc