1. Ca un tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am urcat şi când.

2. Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte-un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.

       Mai lasă Doamne
       În al vieții tren
       Cerescul har...
       Mai lasă cercetare,
       Să știm cine suntem.
       Iar dacă drumul vieții
       E în jos și fără rost
       Tu-ndreaptă-ne cărarea
       Și pașii cu folos.

3. Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte-un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.

4. Iar durerile sunt staţii!
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.

5. Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?

6. Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna veșniciei:
Am trăit şi n-am ştiut.

7. Ca un tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am urcat şi când.

8. Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?

               Muzică: Tudor Oleniuc
               Versuri: Traian Dorz