1. Lipește-mi, Doamne,  sufletul de Tine:
mai mult ca floarea veșnică de stânci!
Să uit de ani, de lume și de mine 
Şi să privesc în ochii Tăi adânci.

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine!
Din visul meu să nu mă mai deștept, 
să simt și slava zărilor senine 
și inima de om ce-Ți bate-n piept.

2. Lipește-mi, Doamne, 
sufletul de Tine, 
ca pe-un levit de altarul său divin;
să n-am nici plug în văi,
nici holde pline,
ci Tu să-mi fii și pâine-n veci și vin.

3. Lipește-mi, Doamne, 
sufletul de Tine, 
ca pe-o ființă smulsă de la greu; 
ridică-mă din valea de suspine 
și ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!

                               Text: Costache Ionaid
I

nterpretare: Damaris Cioban