Aș dori să trăiesc în vis...
Închid ochii înlăcrimați.
Se aude abia suspinul emis,
În gânduri-fluturi zbuciumați.

Un somn adânc mă cuprinde,
Se făuresc imagini din nimic,
Lumina sufletului se aprinde,
Aș vrea să mai dorm încă un pic.

Departe de remușcări și vină,
Într-o lume de griji lipsită,
Unde libertatea este divină,
Unde, în sfârșit, te simți iubită.

Nimeni nu poate să te acuze,
Nimic nu este împotriva ta,
Și stelele îți devin călăuze,
Și luna suflarea-ți va asculta.

Un singur refugiu am găsit,
Mă ascund printre iluzii.
Nu mi-e frică de timp irosit
Și nu-mi pasă la ce se fac aluzii.

Acolo eu voi putea zâmbi,
Acolo eu voi reuși să râd,
Acolo eu florilor le voi vorbi,
Acolo copacilor am să surâd.

Un cântec de leagăn răsună,
Ale nopții șoapte domnesc,
Scârție ușor a viorii strună,
Sentimente dulci se-mpletesc.

Ce frumos și, totuși, nu se știe
De ce eu dorm atât de mult?
De ce camera mea e pustie?
De ce nu sunt sinceră, demult?

Fiindcă trăiesc doar nopțile,
Zilele cu indiferență petrec.
S-au închis spre inimă porțile
Eu deja am suferit adevărat eșec.

Vin cu mine pe tărâm înflorit
Să ne creem propria istorie,
Să-i dăm noi propriul colorit
Și atunci vom obține victorie.

Vom rămâne veșnic fericiți,
Noi vom fi tineri la infinit,
O eternitate în vise adânciți
Într-un ocean nemărginit...