—Departe, la orizont...
    Ce e dincolo de el?
—E al inimilor front
    Ce scot arme din oțel.

—Nu vreau, nu pot
    Să duc această luptă,
    Chiar dacă știu să-not,
    Marginea e prea abruptă.

—Te impune cineva?
    De ce nu renunți?
—N-am drept la altceva,
    Trebuie să trec munți.

—Ești fericită acum?
—Da, la eternitate.
—E greșit al tău drum,
    Răspunsul ți-i o falsitate.

—Cum să zâmbesc,
    Dacă am pierdut?
—Dar cum trăiești,
    Dacă cerul a căzut?
  
    Îți continui viața,
    Indiferent de orice,
    Se va sparge gheața
    Din întrebări retorice.

    E singura ce avem
    Și trebuie să prețuim,
    Noi oameni suntem,
    Pentru asta viețuim.

—Atât de bine cunosc,
   Dar sufletu n-ascultă
   Și nu pot să recunosc
   Această tânără, adultă.

—Nu plânge, nu certa,
    Nu urî, nu învinui,
    Chiar de nu poți suporta,
    Marea se va liniști.

—Totul va fi bine, da?
—Sigur, totul se va trece...
—E atât de rece zăpada!
—Durerea o să plece...

—Departe, la orizont?
—Da, la infinit de stele.
—E al inimilor front?
—E al viselor pastele.

    Noapte bună,
    Dormi în pace,
    Sub clar de lună,
    Codrul verde tace...