Dedicație pentru iubita mea mamă

Primăvara, acest anotimp feeric,
Este asemeni sufletului tău blând,
Tu ușor străpungi al nopții întuneric,
Căci printre flori te văd mereu umblând.

Pe un câmp cu maci roșii împresurat
Te plimbi încet, ca o zână din povești.
Și mersul îți este elegant și măsurat,
Cu ochii cei căprui pătrunzător privești.

Zâmbetul tău încrustează un univers,
Chiar dacă se întrezăresc mici riduri,
Ființa ta n-aparține unui singur vers,
E lumea dinăuntru ce strică ziduri.

Dragostea ta este fără de sfârșit
Și-a noastră pentru tine-i infinită.
Nimeni pe pâmânt nu e desăvârșit,
Totuși, ești perfecțiunea împlinită.

Atunci când stelele din cer coboară,
Mărgăritare se depun pe fața ta.
Aripile tale îngerești ce zboară,
Drumul spre înălțime îți vor arăta.

Te vor acompania al păsărilor cor
Cu tandre melodii vei fi omagiată,
Venirea unui alb, imaculat cocor,
E-un semn pentru o zi privilegiată.

În păr îți cad petale de-un roz pal din pom
Și te desfaci ca un bujor în tinerețe,
Chiar dacă ai în spate atâția ani ca om,
Păstrezi aceleași trăiri pure și mărețe.

Și poate nu ți-am spus-o de multe ori,
Chiar dacă ai meritat-o dintr-adins,
Noi te iubim până dincolo de nori,
Azi flacăra și mai puternic s-a aprins.