Tatăl ei o folosise pentru a mări vistieria familiei, cufere deja umflate până la refuz.

Marcus Lunden cu siguranță nu avusese altceva în minte decât să o folosească pe post de legătură cu un duce, un lucru atât de rar de găsit în zilele acelea.

Harry Lunden, apoi, fusese cel care îi folosise gura pentru plăcerea lui desfrânată.

Ophelia, deși o durea să spună, o folosise pentru a se căsători cu un bărbat de care era îndrăgostită, niciodată încercând de fapt să o salveze de viața în care se pierduse ca exilată.

Edwin, mai apoi, o folosise pentru a-l răpi pe Bryght și pentru a o preda lui Harry Lunden, totul pentru cinci mii de lire, o parte infirmă din zestrea pe care i-o dăduse cândva ducele.

Cu toate acestea, Bryght Cardinham nu o folosise niciodată, deși ea știa că el era singura persoană care o putea folosi fără a o răni cu adevărat. Bryght era bărbatul care nu avea nevoie de nimic de la ea, de aceea voia să îi dea lui totul.

Se lipi cu nerușinare de corpul și de buzele lui, oftând când palmele lui se așezară blânde pe talia ei, aproape temătoare. Dumnezeu știa că întreg trupul îi tremura din cauza unei emoții pe care nu o putea descrie. Își încolăci brațele în jurul gâtului său și îl tentă cu propria limbă până ce el cedă cu un geamăt și o prinse în brațele sale, ridicând-o și mai mult. Abia atunci când el preluă inițiativa, Melody își permise să se relaxeze, încolăcindu-și picioarele în jurul corpului său și lăsându-se sărutată până ce ajunse la pat.

Ar fi trebuit să fie furioasă pe el pentru că bănuise adevărata natură a lui Edwin, dar nu putea fi. În toată această călătorie încercase să o protejeze. Nu avea să arunce în capul lui cioburile lăsate de alții, pentru că nu merita. Și trebuia să își ceară iertare. Îl făcu nemilos, când el nu era deloc așa. El era doar bărbatul de care se îndrăgostise la prima vedere și de care o lega un fior de nedescris.

Gemu când buzele lui coborâră ușor pe maxilarul ei, sărutându-i fața până ce ajunse la ureche. Acolo, strângând ușor lobul urechii ei, ducele o făcu să înghită în sec și să ofteze din suflet. De cât timp tânjea cu adevărat după îmbrățișarea lui? Îl simți inhalându-i mirosul în timp ce gura lui poposi pe gât, acolo unde venele ei se luptau pentru atenția acelei atingeri.

- Bryght..., îi gemu ea numele. Trebuie să îți spun ceva! Ochii lui îi acordară întreaga atenție, deși ea citea în privirea sa o foame dureroasă. Îmi pare rău că te-am băgat în aceeași oală cu ei mai devreme. Eram furioasă. Nu ești ducele nemilos. Ești doar..., înghiți în sec, iar o lacrimă de disperare îi alunecă ușor pe chip. Ești bărbatul visurilor mele...

Îl simți cum oftează și cum se ridică ușor de pe ea pentru a-și scoate cămașa, revenind imediat asupra sa.

- Cine ți-a spus că nu sunt nemilos?, îi șopti el, sărutându-i din nou gâtul. Nu spune asta, lady Melody, pentru că vreau să fac asta de ceva timp. Melody icni când dinții lui îi prinseră ușor pielea gâtului, lăsând cu siguranță un semn. Vreau să te însemnez, îi șopti apoi, iar ea se cutremură de un extaz feroce. Dar ai dreptate, iar amenințarea ochilor săi se pierdu într-un zâmbet. Voi fi blând doar acum pentru că asta este prima ta noapte de amor, iubito. Continuă să o sărute în jos, pe dâni, trăgând de rochie cu atâta lipsă de efort încât părea inutilă, cu ea îndepărtând și cămășuța. Și voi fi blând în nopțile care vor urma pentru că de fiecare dată va fi prima dată în acea clipă când vei face dragoste cu mine. Ochii ei se umplură cu lacrimi în timp ce degetele lui abile continuau să scoată rochia căreia îi lipsea rigiditatea unui corset folosit în societate, ci unul mai simplu, specific femeilor din popor. Și voi face asta, draga mea, până ce nu vei mai plânge când vei recunoaște că eu sunt bărbatul visurilor tale.

Dezbrăcată acum până la șolduri, simți cum mâna lui scoate de tot rochia, de parcă nici nu fusese acolo de la bun început, și odată cu ea dispare și cămășuța care oricum nu reușea să acopere prea mult. Mâna lui popoși pe șoldul femeii și o privi. Privirea i se transforma de fiecare dată când ochii întâlneau o nouă bucată de carne, până când Meloy, roșind puternic, își așeză mâinile pe pieptul său și își ridică buzele pentru a-l săruta. Nu avea să îi spună că asta era probabil prima și ultima lor noapte de dragoste. Avea să trăiască momentul așa cum și-l imaginase încă de când fusese sărutată. Gemu când degetele lui prinseră ușor sfârcul unui sân, prinzându-l între arătător și degetul mijlociu și strângând, în timp ce gura coborî pe celălalt sân. Această senzație o făcu să își încolăcească trupul în jurul său și să se înalție de pe așternuturi în căutarea sărutului. Gura lui lăsa dâre de foc acolo unde ajungea, ceea ce o făcu să realizeze că nu s-ar fi putut despărți niciodată de săruturile lui.

În timp ce limba lui trufașă îi însemna trunchiul cu răsuflarea sa, mâna lui coborî pe feminitatea ei și se opri peste triunchiul încă protejat de pantalonași, apăsând-o. Asta o făcu să-și înalțe șoldurile și să ceară mai mult, să ceară atingerea lui expertă. Rothgar însă se mulțumi să îi strângă ușor faldurile până ce ea gemu.

Oferindu-i un nou sărut pe abdomen, ducele se ridică, scoțându-și repede pantalonii. Îl văzuse dezbrăcat și înainte, dar nu se putea sătura de acea priveliște a bărbatului perfect. Melody își mușcă buzele și ridică mâinile spre trupul său, așezându-le pe abdomenul frumos sculptat, apoi mai sus până ce ajunse la sfârcul său. Avea același efect asupra lui precum avea el asupra ei. Înghii în sec și coborî spre bărbăția lui, recunoscătoare pentru faptul că o lăsa să îl exploreze, deși maxilarul îi era extrem de încordat.

- Mereu m-am întrebat..., începu ea să spună, roșind și mai puternic în clipa în care îi întâlni privirea. Cum se poate asta, își continuă propoziția.

- Dacă îți arăt, zise ducele și îi prinse mâna înainte ca ea să se odihnească pe masculinitatea sa, nu te vei mai putea răzbuna pe Marcus așa cum ar face orice femeie întreagă la minte.

Pe chipul ei înflori un zâmbet în timp ce îl trăgea spre ea.

- Nu am fost niciodată întreagă la minte.

Bryght zâmbi și trase de pantalonașii ei, lăsând-o complet goală atingerii sale. Prinzându-i copsa, îi deschise mai tare picioarele, frecându-și ușor bărbăția de mugurele trunchiului său. Melody își mușcă buzele și închise ochii, simțind cum se pierde în extaz. Mișcarea lui făcea ca lichidul produs de corpul său să se împrăștie și să înlesnească mișcarea lui pe clitorisul ei.

- Bryght, îi gemu numele când gura lui îi sărută ușor interiorul coapsei. Se pierdu înaintea acelei presiuni, simțind cum pulsează o dată, de două ori, de trei ori și apoi se evaporă în pulsați mai mici, dar sigure, în timp ce degetele lui ajungeau la zona care fusese mai devreme în extaz.

Mâna lui atinse feminitatea ei, încercând să introducă ușor un deget în trupul ei. Mișcarea fu întâmpinată cu plăcere de corpul ei care se deschidea aidoma unei flori odată ce își găsise împlinirea.

- Ești ferecată foarte bine, nu-i așa, Melody?

Corpul ei se închise în jurul degetului ei, iar ea își mușcă din nou buzele.

- Mai este, nu-i așa?

- Spre deliciul meu, da, îi zise el și ieși din trupul ei pentru a-și prinde bărbăția și pentru a o îndrepta spre corpul ei. Ești prea strâmtă, îi șopti. Iar asta pe periculos pentru controlul meu, recunoscu. Masculinitatea lui dădu să intre în corpul ei, apoi se opri, ieșind ușor și reintrând cu o înaintare minusculă. Îți jur însă că îți va plăcea, spuse vocea lui răgușită, chiar și această durere.

Așa cum promise, când sparse bariera trupului ei, străbătându-i complet corpul cu lungimea lui într-un asalt dureros, Melody nu putu decât să geamă. Era durere, da, dar era atât de intimă această îmbrățișare a trupurilor lor, era ceva atât de posesiv în a-l simți cum pulsează în interiorul corpului său, încât nu putu țipa sau plânge. Se agăță de el și îi revendică gura, în timp ce îl simți cum se retrage puțin și revine blând, trezind o nouă plăcere în corpul ei. Explorând această apropiere, femeia își încordă mușchii corpului, ceea ce îl făcu să se desprindă din sărut și să îi șoptească:

- Dacă mai faci asta o dată, îmi pierd controlul chiar acum.

- Nu vreau să te controlezi, îi șopti ea.

- Nu știi ce spui..., zise el și închise puțin ochii, cuprins de broboade de sudoare.

- Oh, dar știu, îi șopti ea pe același ton greu de pasiune. Vreau să te însemnez..., și cu un rânjet îl mușcă de pielea gâtului așa cum făcuse el mai devreme.

Înaintea acestei dovezi de dorință, Bryght îi strânse corpul și se mișcă aproape disperat, până ce Melody simți că trupul ei nu mai poate îndura tensiunea acumulată și explodează din nou, strângându-i brațele și gemându-i numele. În acel murmur înnebunitor, ducele de Rothgar îi șopti numele într-un geamăt animalic și împinse o ultimă dată până ce tensiunea se eliberă din el și curse adânc în ea, transformată în plăcere pură.

*

- De ce nu vrei să îți lași barbă?, întrebă ușor Melody din cada pe care servitoarele o umpluseră cu apă caldă. Apa se răcise însă considerabil, încă din clipa în care el se ridicase din ea, deși femeia continua să zăbovească în apă, urmărindu-l cum trecea lama peste pomeți și îndepărta părul adunat de patru zile.

Rothgar îmbrăcase pantalonii și cămașa pe care o lăsase însă descheiată până la șolduri. Îl observă în micuța oglindă cum zâmbește, lasă lama în apă și îndepărtează săpunul, revenind asupra maxilarului. Avea un maxilar ușor pătrățos, cu desăvârșire masculin și o privire care o făcea să se topească și acum, la câteva ore după ce pasiunea dintre ei se consumase.

- Mă deranjează, răspunse acesta și prinse un prosop pentru a-și șterge fața. Urmări atent dacă reușise să îndepărteze tot părul și, mulțumit de rezultat, se întoarse cu fața la ea. Și dacă tot știu cum să o fac fără Emmet, valetul meu, o lămuri el, mă gândeam că ar trebui să încerc măcar.

- Ce prostie!, pufni ea și își îndreptă spatele. E ca și cum eu aș spune că mă deranjează..., și își indică sânii. Apoi oftă când fața lui păru că se înseninează și mai tare, ușor amuzat. Deși uneori ai dreptate. Chiar deranjează.

- Poți să mi-i dai mie, ridică ducele din umeri nevinovat. Aș dormi fericit lângă ei.

Melody roșii, apoi cu un gest brusc ieși din cadă și începu să își șteargă corpul, înroșindu-l. Între timp, îl observă cum se apropie de platoul adus și cum se așază pe scaun la măsuța mică, începând să mănânce. Punând pe ea cămășuța, Melody hotărî să i se alăture.

- M-am săturat de plăcintă, zise bărbatul. Când ea continuă să tacă, el își șterse ușor buzele de sosul cu carne și se întinse spre bere. Tu nu? O văzu ridicând din umeri, ceea ce îl făcu să înghită în sec. Un umăr îi ieșea păcătos din cămașă, iar sânii ei cu areole atât de roz încât păreau nepământeni se săltară ușor. Melody era ispită în persoană, chiar dacă întâlnise mai multă voluptate în viața lui. În inocența ei, Melody era unică. Ce îți place să mănânci?

Lăsându-se ușor pe spate, femeia mestecă. Observă cum înghite, își linge buzele - cu limba de un roz la fel de intens ca sânii, ceea ce trezi o zvâcnire în pantalonii lui - și zice:

- Pâine cu dovleac, zise ea nostalgică. Dar nu genul acela de pâine în care doar folosești apa în care ai fiert dovleacul! Bucătăreasa de la Alton Castle făcea un fel de pâine dulce cu dovleac. Știu că a pus din greșeală prea mult zahăr, iar mie mi-a plăcut foarte mult. A făcut-o așa apoi. Când o tai, pâinea este extrem de galbenă și miroase a dovleac. Oh, și odată Thaddeus a venit cu ciocolată acasă! Ciocolată!, zâmbi ea. Am adorat-o, sincer. Cred că bucătăreasa ar fi putut combina pâinea ei cu dovleac cu ciocolata și... Îl privi reticentă: Nu ți-ar plăcea.

- Poate că nu, zâmbi Bryght, dar ție da. Am și eu un mic secret. De fapt, eu și Wine. Noi doi adorăm cafeaua din Londra. Ai gustat?, o întrebă.

- Nu. Nu știu dacă mi-ar plăcea, ridică ea din umeri și din nou cămașa alunecă prea mult. Am auzit că este amară. De la Thaddeus am auzit asta. Aparent, el spune că cel mai bine merge cu o cafea un trabuc, și râse. Deși adevărul e că el s-a lăsat de fumat de ceva timp...

- Măcar în privința asta eu și fratele tău suntem de acord. Deși nu fumez la fel de mult ca Wine, apreciez calitatea unui trabuc spaniol, și îi făcu cu ochiul.

Melody oftă și își încrucișă brațele la piept:

- De ce nu vă înțelegeți voi doi? Tu și Thad, îi explică.

- Ophelia, zise simplu ducele. Fratele tău a fost îndrăgostit de Ophelia. Nu am vrut să o eliberez atunci de contractul dintre familiile noastre. Văd însă că s-a eliberat singură.

- Ai resentimente?, întrebă ea și înghiți cu dificultate. Nu se gândise niciodată că ducele ar fi putut avea sentimente față de Ophelia și, în sinea ei egoistă, spera că nu avea.

- Când am în fața mea o femeie atât de frumoasă ca Melody Talbot?, zâmbi și îi prinse degetele, sărutându-le ușor. Nu, Melody, nu am.

O trase în poala lui, sărutându-i ușor gâtul. Oftând, femeia își așeză mâinile pe pieptul său și își închise ochii, lăsându-se dezmierdată de buzele lui.

- Sunt egoistă, știi? Sunt o persoană foarte rea. Rothgar se opri și o țintui cu privirea. Nu regret nicio clipă că te-am răpit. Dacă ai fi ajuns să te însori cu Ophelia, sunt convinsă că ai fi făcut-o cea mai fericită femeie din lume. Cu toate astea, mă doare să știu că te-ai fi putut însura cu ea.

Și fără alte rețineri, se lipi mai mult de el, dorindu-și să-i simtă din nou atingerea. Bryght îi mângâie ușor șoldul și îi sărută din nou chipul, șoptindu-i foarte aproape de buze:

- Mă ispitești intenționat?

- Poate, zâmbi ea și își lipi cast buzele de ale sale.

Prinzând-o în brațele sale, o ridică și o purtă spre pat, continuând să o sărute ușor. O lăsă pe perne și se îndreptă spre lumânări, stingându-le cu o ridicătură a degetului.

- Ai nevoie de timp să te refaci, scumpo.

- Ești expert în virgine?, se așeză ea în coate și îl observă cum își dă jos pantalonii pentru a se vârî în pat.

- Nu, doar în virgina asta, zâmbi acesta și se așeză pe spate, în pat, trăgând-o în îmbrățișarea lui. Ți-am spus că nu le prefer.

- Atunci de ce eu?, întrebă ea în șoaptă în timp ce simțea mirosul proaspăt de săpun și asculta cum respiră ușor.

- M-ai ispitit.

Nu erau chiar cuvintele pe care ea voia să le audă, dar poate că pentru ce aveau ei, pentru efemeritatea relației lor, era suficient. Înghiți în sec, nelăsând lacrimile să o acapareze. Era o prostuță dacă avea impresia că el avea să își declare dragostea. Cel mult o lega de el acest sentiment de protecție. Era în fond doi străini care sfârșiseră făcând dragoste în drum spre Nottingham. După Nottingham, ei doi nu aveau să mai existe.

Îi simți degetul pe gât, mângâind sfoara pe care stătea așezat inelul lui, ușor udă din cauza băii de mai devreme.

- Cred că ți-ar sta mai bine cu el pe un lănțișor din aur, îl auzi zicând.

- E al tău, tresări și își ridică ușor capul pentru a-l privi. Va fi mereu al tău.

- Nu, Melody, îi zise el și se ridică pentru a o săruta. E al ducilor de Rothgar. Al ducilor și al duceselor lor.

Ea luă o gură de aer și se îndepărtă puțin, neînțelegând ce să creadă din afirmația lui. Își duse instinctiv mâna la inelul cu sigiliu, realizând că degetele îi tremurau. Ducele își sprijini capul de o pernă și continuă să o privească, trecându-și mâna prin buclele ei roșii.

- Mâine, când ajungem în Nottingham, aș vrea să petrecem ziua împreună, îi auzi glasul apoi și îi observă ochii lucind. Fără gândul tău că trebuie să mă abandonezi acolo legat de pod. O trase ușor spre gura lui și îi șopti, făcându-i pielea să se înfioare. Mi-e dor să dansez cu tine, Melody. Femeia zâmbi și înghiți lacrimile care i se adunaseră în gât. Ne plimbăm, mâncăm, dansăm. Glasul i se opri, apoi adăugă pe un ton seducător: Facem dragoste.

- Parcă spuneai că trebuie să mă refac, îi aminti glumeață.

- Nu vei primi o eternitate pentru asta, scumpo, și mâna lui poposi pe fund, strângând ușor carnea. Melody își mușcă buzele și își înăbuși gemetele.

- Nu ai inimă, milord, îi șopti ea, urmărindu-i reacția.

Într-adevăr, privirea i se întunecă, dar reacția nu mai fu deloc una violentă, ci mai degrabă caldă, lipsită de gerul care lovise până atunci în stânca din pieptul său.

- Mă îndoiesc de asta. Tocmai ce am regăsit-o.

- Ai grijă, Rothgar, șopti ea cu lacrimi în ochi. Aș spune că te-ai îndrăgostit de mine.

Însă tot ce făcu el fu să o sărute lung, până ce realizară împreună că nu aveau cum să reziste ispitei dacă aveau să continue discuția. În câteva minute, în cameră domni liniștea, iar cei doi presupuși inamici adormiră îmbrățișați.

E cam dimineață pentru sex, nu-i așa?

Glumeam! Nu e niciodată prea devreme pentru sex!

2926 de cuvinte