După ce mulțimea rămase complet șocată de dezvăluirea lui Melody, Rothgar se trase ușor din brațele celor care mai devreme îi erau călăi. Își îndreptă spatele și se îndreptă spre fata care respira greau, cu sânii ei frumoși, palizi, cu areole roz, întărite datorită răcorii care se strecura în cameră, și care era vizibil rușinată. Chipul îi luase foc, iar focul îi cădea pe gât, amenințând să îi îmbrățișeze chiar dovada feminității sale.

Înainte de a ajunge la ea, Rothgar îl privi pe Edwin care se holba șocat la scenă și îi zise:

— Ești cam inutil, Edwin!

Apoi se apropie de ea și acoperi priveliștea cu propriul trup. Își așeză mâinile pe umerii ei, apreciind faptul că părul ei cădea pe umeri acum, căci pălăria fusese pierdută undeva în bătălie. Îi aruncă un zâmbet care să îi dea curaj, apoi își drese glasul și anunță:

— Eu și soția mea vă suntem recunoscători pentru faptul că nu ne-ați sfâșiat mai devreme! Ochii ei se măriră șocați, în timp ce el își duse degetul la buze, făcându-i semn să mențină tăcerea. Îi prinse cămașa și o înveli cu ea, apoi se întoarse la mulțime. Când le vorbi de data asta o făcu ducele de Rothgar; Melody o putu observa. Ne-am căsătorit decurând și am fugit din cauza rudelor soției mele care îmi vor moartea pentru că m-am îndrăgostit de fiica lor. Ce bărbat întreg la minte i-ar rezista, oameni bună? Câțiva indivizi mustăciră, alții râseră, unii îl aprobară. Este rușinos să fugim, da, mai ales că soția mea a insistat că este o deghizare mai potrivită pentru drumurile periculoase ale Angliei cea de flăcău, dar este mai sănătos, oameni buni, decât să îmi văd soția și..., își închise ochii, jucând în continuare teatru, unicul copil – din mulțime se auzi un icnet, iar o doamnă leșină – uciși de mânia unor oameni care nu înțeleg cât de mult o iubesc! Apoi se duse spre ea, o prinse în brațele lui și o întoarse cu spatele la specatori, lipindu-i capul de umărul lui. Gata, draga mea, gata... Să nu plângi! Să nu te rușinezi! Sunt convins că oamenii aceștia buni vor înțelege că dragostea noastră este mai importantă decât orice convingere a familiei tale. Ne vom strânge împreună copilul în brațe și asta datorită lor, a acestor oameni!

Continuă să îi mângâie părul și să îi sărute creștetul, în timp ce oamenii se dezmeticiră. Unii plecară, alții rămaseră. Cel care mai înainte intrase în cameră pregătit să îi spintece își drese glasul și zise:

— Sigur că da! Vă vom apăra! Vă oferim adăpost cât e nevoie, domnilor! Apoi se corectă: Și doamnă! Afară toată lumea!, răcni el. Îmi cer iertare pentru cele provocate, dar fiica mea mi-a zis că v-a văzut la râu cum vă împerecheați și... Bineînțeles, asta nu e păcat, acum că sunteți căsătoriți. Își lăsă capul ispășit în jos. Mă voi asigura personal că sunteți primiți în cele mai bune condiții, mai ales că doamna este grea! Nu știam...

— Apreciem bunătatea ta, domnule!, zise Rothgar și zâmbi strâmb. Tu, servitorule, se adresă el lui Edwin, du-te cu acest domn și spune-i ce ne trebuie. Îl trase pe Edwin spre el în timp ce acesta ieșea năucit de cameră: o cămașă de noapte pentru ea, niște mâncare, un vin bun. Haide, Edwin! Mulțumim!

Așteptă până ce ușa se închise, apoi oftă și o strânse pe Melody la pieptul său. Umerii fetei se zguduiau, iar el înghiți în sec în fața ideii că izbucnise în plâns.

— Melody, nu este nevoie să plângi, scumpa mea. Ai niște sâni superbi! Asta nu este o rușine, să îți arăți sânii, deși data viitoare sper ca spectatorii să facă pare dintr-un cerc restrâns, chiar foarte restrâns – adică numai eu, adăugă rapid. Melody...

Îi ridică fața pentru a observa că ea izbucnise în râs.

— Eu încerc să ne salvez viața aici și să îți consolez pudoarea, și tu râzi de mine?, se încruntă el, deși nu putu să își înăbușe un zâmbet. Nerecunoscătoareo!

— Scuză-mă, Bryght, numai că..., îl prinse de mâna și continuă să râdă, prăbușindu-se pe pat. Soția ta? Copil? Și eu expunându-mă ca o târfă! Doamne...

Rothgar se lăsă lângă ea pe pât și privi bucuria de pe chipul ei. Îi atinse fața ușor și îi spuse:

— Nu ca o târfă. Niciodată o târfă, Melody...

Și continuară să se privească până ce primiră tot ce Rothgar ceruse. Seara aceasta părea infinit de lungă și de plăcută și nu pentru că aveau să fie mai intimi cu trupul, ci cu sufletul.

*

— Nu pot să cred că fata aceea a mințit, spuse Melody mai târziu, când stătea ghemuită pe covorul din blană în fața șemineului, cu tava cu mâncare între ei. Ducele se încruntă și dădu curios din cap, neînțelegând la ce se referea. Îl privi cum mestecă biscuitul și hotărî să continue. A spus că ne împerecheam la lac. Se sprijini de pat și își întinse picioarele. Nu sunt o femeie experimentată, dar sunt convinsă că ceea ce făceam noi e doar începutul unei împerecheri.

Ducele rânji și prinse paharul cu vin între degete, golindu-l. Apoi îi urmă exemplul și se sprijini de pat, focul înclăzindu-le trupurile.

Melody fusese ajutată de o servitoare să își schimbe hainele, femeia asigurând-o că avea să îi dea câteva rochii pentru drum, pentru că nu se cădea ca o femeie să poarte pantalonii unui bărbat. Cămașa era destul de transparentă, dar o acoperea suficient cât să se simtă în largul ei. Rothgar își desfăcuse cămașa până la brâu, fiind însă prinsă în pantaloni, astfel încât un V ispititor lăsa la iveală pieptul. Melody înghiți în sec și realiză că vinul îi descleșta limba mai mult decât credea.

— Cât știi mai exact?, întrebă curios Rothgar.

— Mai nimic. Nu a avut cineva vorbi cu mine, ți-am zis. Melody oftă și se trezi că își pleacă urechea pe umărul lui, dorindu-și să îl simtă aproape Mâna lui se încolăci în jurul șoldurilor ei, trăgând-o suficient de aproape. Nu pot să cred că mi-am expus sânii înaintea atâtor oameni! Tata ar muri din nou dacă ar afla ce am făcut.

— Pot garanta că a fost o priveliște minunată, îi zise el. Totuși, mă bucur că nu ai fost tentată să îți scoți pantalonii. Ea îl plesni ușor pe umăr. La urma urmei, ce dovadă mai puternică puteai da în ce privea feminitatea ta dacă nu expunând-o?

Melody roșii în timp ce el continua să râdă, turnându-și încă un pahar cu vin.

— Ce aveau de gând să ne facă, oricum?, se trezi ea că întreabă.

— Să ne ardă pe rug, poate, spuse acesta destul de calm. Ce pățesc adesea ereticii în Evul Mediu. Oamenii ăștia nu au evoluat atât de mult, deși cred că tatăl acelei fete ar trebui să știe că a lui copilă este o mincinoasă și o curvă. Poate că așa ar fi mai atent la propriul gunoi.

Fata ignoră aceste gânduri, pentru că nu era sigură că mai putea da ochii cu acea mincinoasă. Sigur că fata nu mai spusese nimic, pentru că asta însemna să își compromită reputația sieși.

— Cum ne-au zis? Sodomiți? Se încruntă. Ce-i aia, Doamne?

Nu se așteptase să îi răspundă, totuși Rothgar își drese glasul și spuse:

— Unii bărbați preferă să fie intimi cu alți bărbați, Melody. Sigur, este interzis. Legea o interzise. Duce la spânzurare, fiind considerat ceva nefiresc. Apoi zâmbi: Și unele femei preferă compania altor femei, dacă înțelegi ce vreau să spun. Totuși, adesea, femeile nu sfârșesc spânzurate, ci în case de toleranță.

— Doamne..., făcu ea ochii mari. Nu credeam că... Nu știam... Luă o gură mare de aer. Mi-e atât de rușine! Nici nu-mi dau seama cum este asta posibil.

Byrght își lăsă capul să se odihnească pe salteaua moale în timp ce îi mângâia șoldul. Până aici se încumeta să îi explice. Mai mult nu avea să spună.

— Să nu îți fie rușine, Melody. Ai făcut totul pentru a supraviețui. Asta mă încântă la tine. Apoi, când podeaua scârțâi, privirea i se îndreptă imediat spre ușă și se încruntă. Mormăi aproape nemulțumit. Cred că suntem singuri în seara asta în dormitor, totuși cred că vom avea companie, fată dragă.

O smți cum își încordează trupul.

— Aici?, întrebă cu glasul aproape tremurându-i. Deci înțelegea perfect ce voia să spună. Oamenii voiau să se convingă de faptul că ei erau cu adevărat căsătoriți, așa cum spuseseră, și nu continuau o farsă.

— La ușă, îi șopti el. Privește umbrele dacă nu mă crezi. Melody privi într-adevăr urmele de picioare care se prelingeau pe sub ușă. Ne ascultă să vadă ce se petrece cu adevărat aici. Sărutându-i tâmpla, el îi șopti: Va trebui să gemi pentru mine, soția mea!

Melody dădu să protesteze, dar realiză că buzele lui se lipiseră deja de ale ei. Gura i se deschise numaidecât, unindu-și limba cu a sa. Traseul mâinii lui pe sânul ei o făcu să ofteze în clipa în care degetele lui strânseră ușor sfârcul. O apăsa ușor, dar dibaci, prin cămașă, coborându-și sărutul odată cu mâna. Acum îi săruta ușor gâtul, apoi cobora și mai ușor pe claviculă și, în cele din urmă, în valea dintre sânii ei, pe abdomen.

Fata se trezi întinsă pe spate, pe covorul din piele de animal, conștientă de modul în care îi ardea fața. Era rușine combinată cu dorină, cu foc. Simțea că în loc de sânge, în trupul ei alerga un foc viu. Înghiți în sec, conștientă de felul în care gura lui poposi pe abdomenul ei. Apoi, mâna lui îi strânse glezna, iar ea își simți picioarele depărtate. Voia să îi spună că gemuse suficient pentru ca cei care îi ascultau să creadă că erau intimi, dar o parte din ea se temea că nu avea să găsească acea senzație de împlinire pe care o experimentase la lac.

— Vreau să dormi bine în seara asta, draga mea, îi șopti el în timp ce îi ridica și mai sus cămașa de noapte, dezgolind-o înaintea ochilor săi. Doar relaxează-te. Trupul meu nu se va împerechea cu al tău în seara asta. Îi observă zâmbetul înaintea acelui cuvânt barbar și simți furnicături în întreg corpul la gândul că el rostise „în seara asta". Își strânse buzele înnebunită când simți buzele lui apăsând pe ea, în timp ce mâinile îi depărtaseră complet picioarele. Ești perfectă, Melody!, îl auzi șoptind înainte de a se înfrupta.

Era cu adevărat o înfruptare. Gura lui coborî pe feminitatea ei în timp ce îi gusta umezeala trupului. Melody aproape că urlă când avu de-a face cu noua senzație. Îi simțea limba trecând peste labiile ei, ușor, de parcă era făcută din sticlă, apăsând pe clitorisul întărit și atingând cu degetele coapsa, dezmierdân tot ce nu putea dezmierda acum. Simi cum o capturează complet, apoi cum se îndepărtează și revine în forță. Să îi vadă capul între picioarele ei și să asculte sunetele corpului ei păcătos cedând mângâierilor experte fu mai mult decât putu îndura. Se contorsionă, strigându-i înnebunită numele, mâinile ei agățându-se de părul lui și trăgându-l mai aproape. Simți că zboară, că se depărtează de această lume, de acest univers, și zboară deasupra tuturor. Putu vedea stelele, putea să audă tăcerea abisului în care se cufunda. Simțea plăcerea scurgându-i-se prin fiecare por.

În final, fu cunoștientă de faptul că el îi lăsa cămașa în jos și se apropia de ea, de gura ei. Îi simți buzele apăsând peste ele și avu impresia că gustă din miere.

— Au plecat, îi șopti el. Ssst..., o alină în timp ce se ridică și o luă după el, așezând-o ușor în pat.

Prinzându-i mâna și nelăsându-l să scape, Melody întrebă încă buimacă:

— Aș putea simți asta cu orice alt bărbat? Așa își face un soț soția să se simtă?

Îl observă pe duce cum oftează și cum se apropie de ea, în pat. Se lăsă pe cealaltă pernă, stând deasupra păturii, în timp ce pe ea o cufundase dedesubt.

— Bărbatul potrivit, da. Apoi îi îndepărtă o buclă roșiatică de pe față. Trebuie să nu fie egoist, mândru...

— Dar ei spun că așa ești tu, se încruntă femeia, prinzându-i degetele și scrutându-i privirea care era încă nimicită de dorință.

— Sunt geloși. Pot să le satisfac femeile mai bine decât ei.

Melody râse și își închise ochii. Mintea îi zbură involuntar la un moment în care mâna unui bărbat se lipise de părul ei și o smucise. O așezase în genunchi, o făcuse să privească în sus și urlase să... Aproape scoase un geamăt. Îi era greu să și-l imagineze pe Rothgar făcând asta, deși observa că în zona vintrelor, pantalonii păreau să crape.

— Nu vom mai discuta despre mama ta în seara asta, nu-i așa?

— Nu vom mai discuta despre ea niciodată, îi zise el. Atât trebuie să știi, cât ți-am spus. Deși tu, Melody, nu ești deloc onestă cu mine. Femeia se întoarse cu spatele, dar auzi glasul lui în ureche: Sunt lucruri pe care nu mi le spui, nu-i așa Melody?

Ar fi putut minți acum, dar nu credea că după ce împărtășiseră o astfel de intimitate mai era capabilă să îl mintă.

— Mă tem că dacă ai ști, aș decădea în ochii tăi.

Clipe lungi, tăcerea se așternu între ei, până ce El se apropie mai mult de ea, o prinse în brațe și îi șopti:

— Cred, draga mea fată, că ești singura persoană care nu ar putea decădea în ochii mei. Vise plăcute..., îi ură pe un ton care insinua prea multe.

Melody zâmbi involuntar, trezindu-se că avea numai vise plăcute, lipsite de coșmarurile care îi bântuiseră clipele prea mult timp.

*

Wine Cardinham, lord, primise scrisoarea de la Colt de două zile. Imediat ce o citise, se urcase pe cel mai rapid armăsar al său și pornise spre ținuturile natale.

Înțelegea că era important să îl prindă pe răpitor la mijloc, în două părți. Prin urmare, Colt avea să îl prindă dinspre Derby, iar el, Wine, avea să îi taie calea Grantham, acolo unde se afla când primise vestea. În fond, se hotărâse să vină la nunta fratelui său pentru a afla în final că nu avea să mai fie vorba despre nicio nuntă.

Cu puțin noroc, unul dintre cei doi frați avea să îl prindă pe ticălos până la finalul săptămânii, ceea ce însemna că Ophelia putea fi încă oprită. Asta dacă fratele lui își mai dorea în viața lui o femeie capabilă de o trădare egală cu a mamei lor.

În timp ce călărea cu viteză spre Notthingam, Wine își zise că era puțin probabil să se întâmple asta. Bryght Cardinham ura cu adevărat femeile infidele, dacă nu chiar toate femeile din lume.

*

Melody știa vag care era senzația unei fuste pe picioare, a ciorapilor și a lenjeriei feminine. În timp ce se privea în oglindă, nu îi venea să creadă că mai știa cum să poarte un corset, că aceia erau sânii ei și că putea respira mai ușor. Rochia pe care o primise era de culoarea vișinei, cu mâneci care ieșeau palide în relief. La gât i se odihnea inelul lui Rothgar, inel pe care îl simțea mai pregnant ca niciodată acum. O însemna. Așa cum buzele lui o înseamnaseră aseară.

Păstrase cizmele și nu putuse accepta o pălărie. În schimb, își prinsese părul într-un coc foarte micuț, fiind scurt. Acceptase ajutorul femeilor, deși își dorea să nu fie centrul atenției, ci mai degrabă chipul ei să fie uitat de ele.

Când Rothgar intră în încăpere și se opri lângă ea în oglindă, îi simți pieptul cum se umflă admirativ.

— Aș fi dat orice să te văd din nou în rochie, îi zise el. Arăți fabulos! Și îi prinse mijlocul, lăsându-și bărbia pe capul ei. Se pare că s-a schimbat deghizarea acum. Ești doamna Cardinham, soția unui negustor bogat care umblă cu un singur servitor impertinent, Edwin.

Ea pufni când auzi descrierea pe care i-o făcuse lui Edwin, convinsă de faptul că acestuia nu avea cum să îi placă așa ceva. Trebuia neapărat să discute cu el și să îl asigure că planul nu se schimbase cu nimic. Când pornise în această călătorie nu o făcuse pentru a-și găsi un soț sau un amant. O făcuse pentru că Ophelia avea nevoie de un bărbat care să o iubească. Iar ea o convinsese că fratele lui Edwin merita tot chinul unui drum ca acesta. Nu putea să țină prea mult la duce, pentru că nici el nu putea și nu avea să o facă. Era practic o femeie pe capul căreia exista un preț, iar el o salvase deja din prea multe situații. În final, când îl privea atât de docil, cu inelul lui la gât, cu ochii lui peste ea și cu numele lui lângă al ei, Melody avu îndrăzneala să viseze la ceva interzis. Se visă soția acestui bărbat, zâmbind și sărutându-l în fiecare zi. Își aminti că avusese visul acesta și în grădină, când se întâmplase primul ei sărut. Acum însă sperana încolțise periculoasă în sufletul ei. Melody nu își dorea să spere prea mult. Își permitea un sărut, își permitea o abandonare în brațele lui, asta pentru că avea să ducă o viață de fugară după ce totul se va fi încheiat, în exil, dar nu își permitea să-și piardă cu desăvârșire inima pentru el, oricât de mult simțea că începea să se îndrăgostească. Dragostea era lucrul interzis de care trebuia să se ferească. Și, pentu a o evita, trebuia să nu uite că ducele de Rothgar o putea zdrobi la fel de ușor pe cât o înălțase.

Se dezlipi de el și porni în căutarea lui Edwin.

Wine e preferatul meu, deși o mamă - eu -, nu ar trebui să aibă preferați.

2919 cuvinte