Adorm...
sufletul meu din trupu-mi se deprinde
devin o fantomă ,rece.

Zbor...
pe deasupra orașelor
privind cum agitația nocturnă se așterne.

Alunec...
în spre o casă atât de familiară,dar totuși atât de necunoscută
privind un trup masculin.

Privesc...
cum trupul masculin adoarme
și din el iese sufletul său curat.

Ne întâlnim...
ochii noștrii se intersectează și parcă...
se înfiripă ceva etern...

Nemurire.