Levi Thompson învârti cheia în broască și verifică zăvorul, asigurându-se că era închis. Niciun șerif nu-și dorea ca planul să-i fie ruinat din cauza unei neatenții. Mulțumit de rezultat, ignoră amenințările și cuvintele rușinoase ce ieșeau pe gura lui Andrew Black și se îndreptă spre ieșire. Cu colțul ochiului, văzu privirea fioroasă ce i-o trimise Andrew printre zăbrelele închisorii. Ciudat, dar nu-l compătimea deloc. Își merita soarta cu vârf și îndesat. Cu inima încărcată de un nou avânt, ieși din zona temniței și se așeză la masa din biroul său. Puse șmocul de chei în suport și se lăsă pe spătarul scaunului, permițându-și să răsufle ușurat.

—Totul decurge conform așteptărilor tale?

   Levi clipi, trecându-și degetele lungi prin părul bogat și răzleț. Zâmbi și-l privi pe Nate direct în ochi.

—Așa se pare. Andrew este la răcoare, tremurând de frică, iar Olivia a scăpat de o căsătorie nedorită. Cel puțin deocamdată.

   Un dor pătimaș, și totuși plăpând, o tânjire ce rezona cu emoțiile din inima lui îi zvâcni în suflet la simpla menționare a numelui ei. Marcus ignoră starea euforică, trecând la partea realistă a lucrurilor.

—Și care-i următorul pas?

   Levi își trase scaunul mai aproape și își propti bărbia în mâini. Era limpede că pasul următor era tot atât de important ca următoarea gură de aer. Inspiră adânc și privi bărbatul de lângă el. De-a lungul timpului, Nate ajunsese să fie camaradul lui. Știa că putea avea încredere în el. Ar fi putut băga mâna în foc pentru el. Nici nu știa cum să își explice, dar ajunsese să țină la el ca la un adevărat prieten. Probabil se datora faptului că îl găsise un bărbat cinstit, deștept și foarte corect până în măduva oaselor. Și pentru că lucra la un caz despre care el nu avuse habar până în ziua în care Nate îi aduse la cunoștință acele acuzații cu privire la Andrew. Dacă lucrurile mergeau conform planurilor sale, Levi se gândea să-l desemneze pe Nate ajutor de șerif. Asta dacă și el voia, bineînțeles. Din punctul lui de vedere, își dorea un coleg de breaslă cu care să poată vorbi deschis. Iar Nate se califica pentru post, întrecând cu mult calitățile actualului ajutor de șerif.

   Când Nate își drese glasul și îl privi zâmbind mucalit, Levi clipi imediat.

—Scuze, m-am pierdut printre gânduri, recunoscu el. Unde am rămas?

   Nate repetă răbdător întrebarea și Levi reluă șirul discuției.

—Seara aceasta este seara noastră, sublinie el cu patos în priviri. Am așteptat momentul asta de când l-am văzut prima dată pe Andrew Black. Mereu mi-am dorit să am prilejul să-i tai din lungul nasului.

    Marcus zâmbi, ascunzând subtil dorința care îi măcina lui măruntaiele cu privire la bărbatul amintit. Ar fi trebuit să-l lege de o sfoară la acul căruței și să-l plimbe prin oraș până rămânea fără suflare.

   Răzbunarea este a Mea, auzi o voce vibrându-i în ureche. Se încruntă, știind că avea o problemă cu versetele din Scriptură. Acestea se trezeau să îi roadă conștiinta în momentele cele mai nepotrivite. Își încleștă pumnii strâns în palme și își redicționă toată atenția asupra lui Levi.

—Așa cum am stabilit de comun acord, ne vom întâlni la ora unsprezece noaptea pe strada bisericii. De acolo vom merge împreună spre locul menționat de Andrew în răvaș. Chiar dacă ei plănuiesc să ajungă abia peste o oră după venirea noastră, este foarte important să ajungem înaintea lui, din motive evidente.

—De acord cu tine.

—Între timp, eu îl voi elibera pe Andrew, spunându-i că acesta a fost doar un avertisment, dar dacă vor există și alte precedente, oasele îi vor  putrezi în închisoare.

—Crezi că bănuiește ceva?

  Marcus își rodea unghiile, rugându-se fierbinte ca planul întocmit de ei doi să aibă rezultatele dorite. Era unica lui șansă de a o elibera pe Olivia de Andrew pentru totdeauna. Și mai mult decât atât, era unica lui șansă de a apărea în fața ei ca un adevărat erou din poveste: salvând prințesa de răul din viața ei.

   Gandul îi zbura deja prea departe și se abținu cu greu să nu jubileze.

—N-are nicio șansă să știe. Și nu cred că se riscă să schimbe datele problemei. Levi zâmbi mânzește. Crede-mă ce spun, peștele e al nostru. Ne va cădea în plansă la clipeală din ochi.

   Marcus și-ar fi dorit să poată fi la fel de optimist. Se ridică în picioare, simțind că-l ard călcâiele de nerăbdare și întinse mâna șerifului peste biroul său. Acesta i-o strânse cu putere.

—Pe diseară.

—Abia aștept. Presimt că ne vom distra pe cinste.

   Marcus se îndreptă spre ușă, smucind-o din balamale. Respirația șerifului la doi pași în spatele lui îi aduse broboane de transpirație pe frunte. Îl va mustra că i-a stricat ușa cu brutalitatea lui?

—Nate.

   Marcus făcu eforturi mari să se întoarcă și să afișează un zâmbet nepăsător. Fața gravă a lui Levi îi mistui însă intenția.

—Da?

—Ai vreun pistol acasă?

   Acasă? Purta întodeauna unul cu el în brâul de pe coapsă, în speranța că i se va ivi ocazia să-l folosească ca să-i zboare creierii lui Andrew. Ticlui gândul răzbunător și murmură scurt.

—Da.

—Să-l iei cu tine. O să fie nevoie.

   Marcus se mulțumi să încuviințeze și coborî câte un rând de scări deodată. Se îndreptă direct spre hotel. Erau mai bine de cinci ore până diseară. Cum avea să reziste atât amar de timp?

     Luna trăgea cu ochiul printre pâlcurile groase de nori când Olivia își găsi în sfârșit locul. Cabana din spatele institutului de medici era pustie și părăsită. Ușa de la intrare atârna într-o singură balama, iar podeaua scârțâi sub ghetele ei tocite. Se plimbă de colo-colo, când afară, când înăuntru, indecisă unde ar fi trebuit să stea. Dacă era afară, l-ar fi văzut pe Andrew când venea, dar pierdea acțiunea dinăuntru. Era sigură că afacerile lui murdare aveau să se desfășoare în cabană, feriți de posibilitatea unui trecător curios. Dar dacă îl aștepta înăuntru, risca să nu poată fugi, în cazul în care ar fi fost descoperită.

   Oftă frustrată. În scurtă ei inspecție prin camera prăfuită, Olivia elimină rapid posibilitățile de ascunziș, rămânând cu câteva variante sărăcăcioase. Într-un final, se piti după scara îngustă ce ducea în pod. Sub ea, se rulau un rând de scări în semicerc, ce duceau probabil la demisolul cabanei. Ar fi fost mult mai în siguranță să aleagă a doua variantă dar se temea să nu dea nas în nas cu Andrew. Probabil că el depozita coletele la subsolul clădirii. În plus, îi era mult mai ușor să evadeze din locul de unde era, în cazul în care ar fi fost descoperită. Verificase deja scările și ele duceau sus. În pod descoperise o fereastră pe unde ar putea fugi, cățărându-se pe stejarul ce creștea alături. Deghizarea perfectă!

   Zâmbi mânzește, mândră de toate realizările ei. Se piti mai bine după scara din lemn, simțind că amorțește. Cât era ceasul, oare? Venise acolo imediat după ceremonia de la biserică. Trecuse ore în șir de când așteptase și nimic nu se întâmplase încă. Oare cât mai era până la miezul nopții? Și când avea de gând Levi să vină? Era sigură că își va face apariția, pentru că îl înștiințase de întâlnirea lui Andrew. Oare întâriza sau își pierdea ea răbdarea? Dar dacă ajungea Andrew înaintea lui?

   Dându-și seama că gândurile ei o luau razna, se ciupi de obraz. Fiori de tensiune treceau pe sub pielea trupului ei precum curenții de vânt iernatici.

   Liniștește-te! Își porunci. Te poți prostește. Știa că emoțiile împing oamenii uneori la lucruri ilogice, și ea nu-și permitea nicio greșeală. Era acolo să-l ajute pe Levi în orice fel ar fi putut. Chiar dacă el îi interzisese cu desăvârșire să plece de acasă, totuși ea nu mai era un copil ca să primească comenzi de la toată lumea din jurul ei. Era o femeie în toată firea, capabilă să hotărască singură în dreptul ei. Și ea hotărâse că era mai bine să vină. Dacă Levi avea să fie rănit? Cine va avea grijă de el? Andrew l-ar fi măcelărit de viu. Levi nu ar fi recunoscut nici în ruptul capului că ar putea avea nevoie de ajutorul ei. De ajutorul unei femei.

   Bărbații! De ce erau mereu atât de orgolioși și încăpățânați?

   Olivia se săturase să aștepte de una singură. Unde era toată lumea? Se pregăti să iasă ca să își întindă puțin  picioarele când un zgomot înfundat de pași o țintui locului. Inima îi săltă în piept și își simți trupul pregătindu-se pentru acțiune. Înghiți de câteva ori repetat și își lipi urechea de peretele gros al cabanei ca să audă vocile bărbaților de afară.

—Trebuie să intrăm imediat.

   Recunoscu vocea baritonală a lui Levi. Inima i se dezlănțui și își flutură ușor aripile, mândră de bărbatul de dincolo de zid. Nu auzi replica interlocutorului său, dar fu cât pe ce să iasă din ascunzătoare. Își schimbă însă părerea în ultima fracțiune de secundă. Era mai mult decât sigură că dacă și-ar fi făcut simțită prezența, Levi ar fi trimis-o acasă. Nu din pricina fricii, cât ca să o  protejeze. S-o creadă el! Avea să stea acolo, ochi și urechi, desfătându-se în voie cu acțiunea din fața ochilor ei. Știa deja că Levi venise pregătit, iar Andrew habar nu avea de surpriza ce-l aștepta, prin urmare victoria era evidentă de partea cui avea să fie.

    Când Levi intră, Olivia își îngustă ochii ca să vadă mai bine. Șeriful păși bățos, scrutând încăperea din priviri. Olivia se strânse mai aproape de perete, folosindu-se din plin de avantajul de a fi acoperită de întuneric. În spatele lui, intrară alți trei bărbați. Pe unul îl recunoscu din prima: ajutorul de șerif, dar pe ceilalți doi nu-i identifică. Trupurile lor bine făcute erau ascunse în semiîntuneric, iar umbrele lor desenate pe pereți se mișcau ușor când ei pășeau. Oricât de mult s-ar fi străduit să le descopere identitatea, îi fu imposibil. Cei doi bărbați purtau pălării mari, cu borurile largi ce le acoperea ochii și jumătate din față, iar unul din ei stătea cu spatele la ea. Oare se deghizaseră? Curiozitatea o rodea, dar rămase cuminte la locul ei.

   Levi inspectă rapid zona și ochi șirul de scări de dedesubtul ei. Erau spațioase și un loc prielnic de ascuns.

—Doi dintre noi se ascund sub scările de la demisol, iar ceilalți doi vor ține de șase aici sus în cabană.

   Bărbații încuviințară.

—Trebuie să ne grăbim, șopti Levi. Dacă nu aș fi fost urmărit, ajungeam cu mult mai repede, dar așa mă aștept ca Andrew să apară din clipă în clipă.

—Ce propui? Întrebă ajutorul de șerif.

   Levi îi scrută pe toți trei din priviri și zise rapid și fără cale de contrazicere:

—Eu cu Nate vom rămâne aici, iar voi doi mergeți jos.

—De acord.

   În câteva clipe, bărbații se mobilizaseră în ascunzătorile propuse. Oliviei îi săltă inima în gât când Nate, prietenul șerifului, se apropie de ea, vrând probabil să se ascundă sub scările de la etaj. Thompson salvase situația când îl strigă să i se alăture în cotlonul lui. Nate se supuse fără niciun cuvânt și Olivia răsuflă ușurată. Nici nu știa de cine se ascunde: de Andrew sau de șerif și șleata lui. Zâmbi, anticipând reacția lui Levi când o va descoperi acolo. Un fior de vinovăție o străbătu totuși când se gândi la mama ei. Ce ar zice dacă ar știi ce făcea fiica ei chiar în momentul acela? Ar avea un atac de panică, cu siguranță. Dar doamnele din societatea londoneză? Probabil că ar exclude-o dintre ele ca pe o persoană contagioasă. Eh, puțin îmi pasă, își zise. Se gândea prea mult la părerile altora.

    Brusc, se făcu liniște. Prin ferestrele deschise ale cabanei auzea cum greierii își acordau viorile pentru concertul de seară. Se așeză mai bine, ascultând în tăcere sunetul melodios al vietăților de afară. Liniștea însă nu era menită să țină mult. Câteva clipe mai târziu, Andrew urmat de șleata lui își făcuseră apariția. Le auzea vocile gălăgioase și simțea gustul primejdios al unui semnal mare de alarmă. Gâtul i se uscă dintr-o dată și când Andrew intră în cabană, îndepărtându-se majestuos, asemenea unei vechi căpetenii de oști scoțiene, Olivia se luptă să gândul de a o lua la fugă.

  # Salutare dragii mei! 🙌
Din nou, am bucuria să scriu încheierea unui capitol și sper ca același sentiment să vă inunde și pe voi: bucuria de a citi ce s-a mai întâmplat în această poveste. 😄

    Punctul culminant al cărții este în plină desfășurare. 🤭 Am emoții când îl scriu. Voi aveți emoții când citiți? 😅

♥️♥️   Pentru discuții și dezbateri, vă aștept în secțiunea de comentarii. Mulțumesc că citiți această carte și că mă susțineți - apreciez❗

   Aveți grijă de voi!

   Cu drag, Camy 🤗