"Bună sunt bad boy-ul liceului și dacă vă spun ceva nu o să mă credeți! Am băut lapte din sticlă și mi-am aruncat țigarea pe jos!"

     Cam așa ar trebui să fie tipului "băiatului de oraș" ca să zic așa.

     Din câte vedem "băiatul rău" este un tip perfect, cu mușchi și pătrățele(nu ca mine slab ca varga  dar nu vorbim de asta acum).

     El este tipul ăla de om care este în stare să se ia de tine fără motiv sau pur și simplu să-ți ignore existența de parcă nici nu ai fi acolo.

     Se bate cu toată lumea deoarece...tobele el este cel mai tare din parcare și NIMENI nu se pune cu el. Dacă doar te uiți urât la el este în stare să te dea cu capul de dulap pentru că, de ce nu?

     Să nu mai menționez că fata care se îndrăgostește de el ca fraiera (să o numim Sarah) este un plot device prost scris care este menită să îndeplinească aceste condiții(dar vorbim de ea mai încolo)

     Să vă dau un exemplu, și pentru că sunt original o să încerc să fac altfel de cum a făcut prietena mea b3njii. Ascultați aici:

     Era o seară liniștită de iarnă. Farurile tocmai ce se aprinseră de o oră iar Jack era la o țigară cu prietenii săi, îmbrăcați extrem de sumar chit că afară erau -50°C dar să ne imaginăm cum stau în jachete de piele deschise ce le arată fizicul lor de zeu grec (pentru că evident că trebuie să arate cool indiferent dacă afară este gerul de pe pământ și-ți îngheață și inteligența, dar să nu pomenim de inteligență că ei nu o au deloc)

     Evident că băiețelul nostru de oraș, mult temut din școală TREBUIE să facă parte dintr-un gang, să fie tatuat și să se drogheze deoarece nu i-a dat mami lăpticul când era mic. Dar e okkkkkkkkk...pentru că trebuie să fie cool pentru că "toți băieții sunt așa".

     Să nu mai spun că de milte ori vine acasă ori drogat, ori beat(țin să menționez că a condus beat), ori bătut până la sânge și el ignoră durerea de parcă nici nu există, ori toate trei la un loc.

     Evident că el mereu ignoră durerea fizică și-și șterge sângele de la nas pentru că e "cool". Și asta ne face pe noi, băiețiilor ca mine, să ne simțim slabi și buni de nimic deoarece nu ne putem apăra.

     Din câte vedeți acest trope ia naștere din așteptările toxice ale societății când vine vorba de băieți și fete. Din cauza asta acest trope încă există și în 2025, din cauza presiunii pe care societatea ne-o impune încă de mici fie prin vorbe, cărți, filme, jocuri video sau chiar și desene animate.

     Dar nu am terminat! Pentru că înnauntrul său...acest băiat este o fire blândă când nu se uită nimeni. De ce?! Același motiv.

      În loc să scrieți de băiatul acesta distant, apatic și pe care-ți vine să-l dai cu capul de pereți de fiecare dată când îl vezi că apare din cauza dialogului său EXTREM DE ORIGINAL:"Ai grijă pe unde mergi!" a-ți putea face mult dar mult mai mult de atât! Vorbesc serios!

     Nu suntem la fel. Cu toții suntem UNICI. UNICI. De la felul în care am crescut până la modul în care ne comportăm și comunicăm. Aveți ATÂTEA variante oameni buni!

     Fiți atenți la mine! Cum ar fi dacă băiatul de oraș e defapt o fire empatică? Gândiți-vă puțin. Și nu veniți cu mine cu lucruri gen "Oh dar e soft înnauntru!".

     GREȘIT! Poate e soft înnauntru dar nu înseamnă că e empatic. Empatia reprezintă abilitatea de a înțelege uneiri chiar simții durerea altora de parcă ar fi a lor.

     Doar imaginați-vă cât de mult s-ar schimba situația:

     Jack niciodată nu se simțea în pielea lui. Mereu se gândea la Sarah și regreta adânc faptul că este atât de distant față de ea. Îi simțea durerea de parcă ar fi fost a lui, chit că nu trecuse prin așa ceva știa extrem de bine ce-nseamnă acest lucru pentru fata blondă. Așa că următoarea zi, din pricina vinovăției și tristeții pe care o simțea în inima sa, decide să-și ceară iertare următoarea zi.

     Nu ai să vezi așa ceva la televizor sau în cărți. Poate rar. Dar nu mereu. Pentru că e ceva unic.

     "Dar eu nu vreau să-l fac așa, ar părea prea emotiv și slab din punct de vedere mintal."

     Ok...vreți bătaie și acțiune. Am înțeles. Dar empatia poate fi folosită ca o armă. Imaginează-ți să știi anumite lucruri despre persoane doar când te uiți în direcția lor. Nu ai vrea să folosești slăbiciunile lor în caz că vor să-ți facă rău? Empatia pe cât de sensibilă și inocentă pare poate fi cea mai puternică armă pentru ca știi exact UNDE să lovești și CUM. Și dacă vreți neapărat să-l faceți crud puteți încerca așa. Dar vă rog oameni buni, FACEȚI CEVA DIFERIT CU EL CĂ MOR AICI!

     Nu știu! Puneți-l să facă farse prin școală, puneți-l să răspundă profesorilor că doar e bad boy și are tupeul. Faceți ceva original vă implor că mor aici!

     Și cam ăsta a fost și capitolul alături de viziunea mea asupra acestui trope + câteva sfaturi.

     Qwatwani out!