Cum se trezi și îl văzu pe Edward uitându-se insistent la ea, Margo își dăduse seama că, ceva nu era în regulă. În ciuda salutului său, și a descrețirii frunții lui, femeia simți tensiunea din trupul lui Hook, ceea ce o făcu și pe ea să se încrunte, ridicându-se în capul oaselor.

Înghiținud-și un căscat, vinovata se întinse pentru a-și dezmorți trupul, moment în care –negăsind nici un cuvânt- Edward dădu televiorul mai tare, lăsând glasul prezentatorului să răsune în dormitor. Ceea ce îi captă atenția fu numele său, iar inima îi stătu în loc când se asocie și cel al lui Liam. Privind fix ecranul, văzu imaginile ce nu puteau fi luate decât de pe camerele de supraveghere, în care se surprinseseră câteva imagini ce păreau a compormite, din nou, numele femeii.

—Doamne! Spuse ea, dar nu se rdică din pat chiar dacă vezica urma să-i explodeze. Era șocată de ceea ce se putea prezenta la televizor, și o enerva verbul „a înșela" conjugat atât de bine pentru persoana sa, mai ales când ea știa ce se întâmplase cu adevărat atunci. În acel moment, își dădu seama de ce Liam venise peste ea, în birou, de ce se băgase în seama și, mai ales, de ce o îmbrățișase, dorind chiar să o sărute. Fusese planul lui de a aduce o știre de succes care să-i poarte numele și se părea că-i reușise de minune. Edward, spuse ea brusc văzând că acesta nu-și mutase privirea de pe ea, nimic din ce...

—Te-aș fi învinovățit, dacă nu observam grimasa de pe chipul tău, acesta se ridică în picioare și atinse cu degetul chipul ei mărit la maximum de pe una din imaginile derulate. Aici și... mâinile, căută el din priviri brațele ei, nu îmbrățișează, ci împing. O văzu cum respiră ușurată, iar Margo se bucura cu adevărat că gelozia nu-i umbrise judecata, căci o ceartă cu el, pe această temă, îi lipsea acum. Se dădu jos din pat, simțind nevoia de a se duce la baie, fiind conștientă de faptul că „discuția" lor nu se încheiase aici. Ce nu înțeleg eu, continuă bărbatul exact așa cum ea se și aștepta, este: de ce nu mi-ai spus, Margo?

Femeia tăcu, în baie, și când îl auzi îndreptându-se spre acea zonă luă rapid periuța de dinți și pasta, pentru a și-o vărî în gură.

—Margo! Bătu el. Femeia bolborosi ceva de neînțeles, când înfuriat Edward intră. Ah, făcu el sarcastic, să revin mai târziu? Margo aprobă, însă el o prinse de mână. Cu programare?

—Ar fi frumos, spuse după ce scuipă compoziția de plante.

—Nu te juca așa, mârâi el, iar reacția ei o luă până și pe ea în surprindere, căci în loc să înghită în sec, trupul i se topi ușor, într-un val de dorință.

—Nu mă joc, reuși ea să spună. Doar că... nu ți-am spus...

—De ce? Întrebă el nervos, iar ochii lui se schimbară, din nou, dintr-un albăstrui pur într-un negru, ce se aprinse rapid în căprui. Până acum nu observase acest schimb de culori ce se producea la nivelul irisului său în momentele de furie, și amuzată se întrebă cum i-ar sta cu verde? Femeia oftă, și nu protestă deloc când el o strânse și mai tare de încheietura mâinii stângi. Se eliberă ușor, și făcu singurul lucru care știa că funcționa cu aproape orice bărbat de pe planetă. Își trase pantalonii de pe șolduri și îi lăsă să cadă la picioarele ei, iar apoi, sub privirile lui din ce în ce mai fascinate, din care furia dispărea ușor, își trase bluza de pijama peste cap, oferindu-i-o chiar lui, în loc de mâna sa.

Oftă brusc, bucurându-se că tertipul său funcționase și de data asta, mai ales când, se întoarse cu spatele la el și se aplecă tacticos până la robinetul căzii, pentru a-l deschide și pentru a aștepta să vină apa caldă, lipindu-și triunghiul fierbinte de prohabul său ce devenea din ce în ce mai proeminent. Privi peste umăr, zâmbind ușor, cum el își încleștează maxilarul, prinzând o tentă de roșu în obrajii palizi.

—Margo... oftă el și dădu drumul bluzei, punând o mână pe fundul ei. Dacă ăsta e modul tău de a rezolva o problemă...

—Nu ăsta e, oftă ea și își trecu un picior peste cadă, pentru a intra în aceasta. Își obișnui degetele cu apa pe care se aplecă discret pentru a o regla, și continuă: Așa te fac să mă asculți...

—Sunt ochi... zise el, cu gâtul uscat în fața imaginii.

—Și urechi, completă ea amuzată. Își dădu cu apă pe ea, mișcându-și lent mâna pe sâni, în jos, până între picioare, pentru a umezi toate locurile. Nu am dorit să-ți spun pentru că s-a întâmplat în ziua în care mama și tatăl tău au venit. Ochii lui urmăreau avizi mâna ei păcătoasă, ce se mișca prelung dintr-o zonă într-alta. Nu am vrut să-ți spun, continuă ea întinzându-se ușor pentru a-și da jos elastecul de păr ca să-și umezească și podoapa capilară. Sorbind din priviri întreg trupul femeii, Edward făcu un efort pentru a se concentra pe cuvintele pe care ea le scotea. Pentru că de-abia ieșisei din spital...

—Trebuia! zise el.

—Știu, dar... voiam să evit un scandal, oftă, dându-și seama că de ceea ce te temi nu ai cum să fugi. Îmi pare rău. Își duse mâna la gură și mușcă ușor arătătorul pentru a-l face să se concentreze pe chipul ei, implicit pe ochii ce transmiteau mii de mesaje. Nu vreau să crezi că eu chiar aș face asta, în ciuda „renumelui" pe care mi l-am creat.

—Nu asociez asta cu trecutul tău! O asigură el.

—Asta este bine, zise ea menținându-și lacrimile. Nu este ceea ce pare. În ciuda a tot, Edward, a limitelor pe care le-am impus, dorința mea pentru tine este atât de vie, iar eu cred că mie îmi este greu să mă abțin. Lăsă dușul jos, și se așeză pe marginea căzii, ușor întoarsă cu fața spre el. Am înșelat în relațiile mele trecute, pentru că nu vedeam rostul fidelității. Dar, Edward, pe tine nu te-aș înșela. Ți-aș spune, pur și simplu, că mă plictisești, iar apoi aș pleca. Îl privi în ochi, iar toată compasiunea lui pentru ea deveni din ce în ce mai reală, făcându-i pulsul să o ia razna. În plus, m-am gândit mult la asta, iar în urma înmormântării și a accidentului tău, cred că este posibil ca între noi să existe o relație.

Probabil că, astea erau cuvintele pe care el le așteptase dintotdeauuna de la ea, căci inspiră brusc și se aplecă spre chipul ei pentru a-i săruta buzele. Când gurile lor se atinseră violent, lacrimile femeii căzură pe obrajii ei. Își aminti cum de el o sprijinise la înmormântarea lui Florance, cum de acum nu o crezuse infidelă și cum de îi spusese că nu se gândea nici un moment la trecutul ei. Își aminti chipul lui de după trezirea din coma indusă de medici și cât de binecuvântată se simțise.

Cu toate astea, știrile de la televizor arătau cum un bărbat respectabil se încurca cu o târfă și se întreba de mii de ori cum îl va afecta acest aspect pe el, așa că își completă singură în minte: Relațiile au fost făcute pentru a se destrăma. Asta nu o putea împiedica să nu aibă o relație cu el, dar o făcea să evite posibilitatea unui viitor alături, până la adânci bătrâneți. De aceea lacrimile ei fură adevărate când gurile lor se întâlniră și când trupurile lor doreau avide alinare.

Edward –încrezător și nevăzând vreun nor negru- nu putea decât să se bucure că ea înțelesese acest aspect, iar intensitatea cu care dorea s-o iubească pentru aceasta îl făcu să lepede rapid șosetele, pantalonii și cămașa și să intre peste ea în cadă.

Își trecu mâinile peste spatele ei zvelt și strânse ușor carnea de pe coastele sale, făcând-o să geamă, când gurile lor se depărtară. Femeia își trecu buzele peste umărul lui bine lucrat și sărută zona înainte de a-l mușca simțindu cum se topește sub mâinile lui experte, care știau exact unde să o atingă și cât să mențină pipăirea. Trupul lui luă din umezeala corpului lui Margo, lipindu-se unul de altul de parcă-și doreau să îl imprime pe celălalt în suflet, iar când mâinile lui ajunseră pe fesele femeii, strângând ușor, domnișoara își ridică un picior pe șoldul lui, trasând dâre pe abdomenul partenerului.

—Poți face și-un sfânt să păcătuiască, Margo... oftă el când umezeala ei fierbinte se deschise atât de dornică pe osul bazinului său.

—Iar tu ești sfântul? Întrebă ea amuzată. Edward dădu din cap, negativ, ca mai apoi să o apuce cu toată pasiunea lui și să o împingă în peretele băi, gresie rece ce o făcu să icnească. Sărută-mă, oftă ea când mâna lui începu a-i frământe mamelonul moale. Bărbatul își lipi gura de a ei, tachinând buzele până ce femeia izbucni în râs, ceea ce îl făcu și pe el să zâmbească triumfător. Își plecă ușor capul și o mușcă de gât, în timp ce mâna lui atinse fundul. Haide! Oftă ea împingându-se mai tare în el. Înnebunim amândoi, Ed...

Cuvintele ei se pierdură în geamătul profun din momentul penetrării. Fără menajamente el intră de-antregul în trupul ei, fiind întâmpinat de o căldură ce-l determină să-i strângă șoldurile violent. Mâinile ei se îndreptară spre chipul său, ca mai apoi să se bucure de mișcările prelungi pe care el le făcea în ea.

—Ești un monstru, șopti ea... știai?

—Iar ție, spuse el ridicându-i mâinile deasupra capului, deloc nu-ți place! Își aplecă fața spre sânii ei, mușcând blând câte un sfârc înconjurat de întunecimea areolei și zâmbi la gândul că Margo îi aparținea. Îmbătat de cuvintele ei, o făcu să tresară de fiecare dată în care intra și ieșea din ea, ca mai apoi să înnebunească când acesta o îmbrățișă pentru a o așeza jos, în cada în care se strânsese puțină apă. La naiba! Făcu el când încercând să-i desfacă picioarele mai larg nu reuși din cauza spațiului strâmt. Margo zâmbi și unindu-și picioarele le dădu într-o parte, așezându-le pe umărul său drept, fiind obligată să primească mai mult din el. Tresări ușor când el vru să fie și mai adânc în ea, iar apoi simți cum tensiunea se adună toată, în același punct, pentru a fi descătușată cu ultima lui mișcare. Îi strânse mâna ce se afla pe sânul ei și își permise să geamă prelung, nemaifiind capabilă să se contracte și mai puternic.

Mișcările ei spasmodice fură, însă, răsplătite cu un geamăt din partea lui care se eliberă rapid, în trupul femeii.

***

—Alo! Spuse Edward câteva ore mai târziu, din camera de motel către apelul de la Regina.

—Edward, am ajuns în Livingstone, anunță femeia calm, de parcă i-ar fi spus că lua micul dejun.

—Serios? Nu știam că vi... făcu el aruncând o ultimă privire în oglindă.

—Când am văzut știrile, m-am simțit vinovată să vin în persoană și să te fac nesimțit pentru că, nu m-ai anunțat că te însori, zise ea amenințător.

—Îmi pare rău, Reggie, dar nu am avut timp să te anunț. Și cu accidentul...

—Accident? Ce accident? Întrebă brusc speriată femeia.

—Deci, de ăsta nu știai... Privind ceasul din perete își dădu seama că avea câteva ore până ce trebuia să se vadă cu Margo și să se pună de acord în privința unei metode de a rezolva zvonurile, și doar câteva minute până ce trebuia să se ducă la mama lui să ia inelul de logodnă pe care-l purtase, la rândul ei, mama femeii. OK. Ne vedem la Pickle Barrel în zece minute și...

—Nu știu unde e! Protestă femeia.

—Îl găsește Richard, sunt sigur de asta.

—Bine, bine, făcu morocănoasă femeia. Iar când ne vedem, te omor!

În ciuda amenințărilor ei, Regina Arnwitch nu îl omorî, nicidecum, ci îl îmbrățișă, sărutându-l pe rând pe ambii obraji. Chiar dacă masca entuziasmul, Richard era la fel de fericit să-l vadă pe „scumpul" său prieten, care venise la pachet cu nevasta sa, iar Edward își dădu seama că, în ciuda tuturor problemelor la care îi stătea gândul, această întâlnire îi mai descreți fruntea, îl mai relaxă.

Din povestea sa nu evită nici un amănunt, decât acela că, aceasta era o alianță de conveniență. Nu își permitea ca această informație să circule, căci până și pereții aveau urechi în această zonă, și întâmpină icnetele femeii cu zâmbetul pe buze, dând nervos dintr-un picior și contemplând chipul care, de când aflase discret că Regina îi era soră, i se părea din ce în ce mai asemănător cu al său. El știa prea bine că femeia din fața lui trecuse printr-o serie de încercări oribile, inclusiv cu bărbatul ce mișca ușor căruciorul în care se afla fiul celor doi, iar de aceea își dorea ca aceasta să fie în siguranță, iar în acest moment, nici Livingstone nu i se mai părea un loc cu adevărat sigur.

Destul de înșelător, însă, soarele ieși pe cerul de martie al Montanei, așa că, din casa sa Margo își zise să poarte blugi banali, o bluză și geaca de piele, părândui-se, în ciuda tuturor evenimentelor, că strălucea. Probabil că, era prea devreme pentru a se aăta atât de zâmbitoare în public, dar ceva o făcea să aibă o bucurie atât de mare: se înțelegea, în sfârșit, cu Edward. Se culcase cu el, iar plăcerea fusese imensă... Se simțea atât de iubită... iar gândurile-i negre nu aveau să-i știrbească fericirea.

***

—Vrem s-o întâlnim și noi! Făcu Richard când Edward anunță că trebuia să se întâlnească cu Margo în treizeci de minute în același restaurant.

—Oh, păi... nu găsea nici o scuză pentru a nu-i lăsa să discute unii cu alții, iar el era sigur că Margo va face o impresie foarte bună. În fine. O așteptăm, atunci.

Întâlnirea dintre cei trei decurse chiar mai bine decât sperase Edward, căci Margo –chiar dacă avusese un deces în familie- zâmbise binevoitoare și nu îl luase la întrebări când, în cele din urmă își făcuse aparița.

Discuția dintre ei, fu, din nou, extrem de degajată, de parcă s-ar fi cunoscut de o viață. Își permise, așadar, să o studieze și dacă stăteai să te uiți atent sub stratul de pudră, puteai să observi pete vineții sub ochii negri, iar dacă buzele îi râdeau, aceiași globi oculari o făceau cu mult mai puțin. Femeia vorbi, totuși, despre mama sa fără a vărsa nici o lacrimă, iar Regina și Richard oferiră condoleanțele de riguare, iar apoi se luară cu bebelușul, inclusiv cu povestea de dragoste ce se aflase în spatele cuplului Arnwitch, moment în care Margo fu cu adevărat impresionată de multitudinea de peripeții prin care fuseseră nevoiți să treacă. Se intră ușor în zona periculoasă a cuplului Margo-Edward în momentul în care Regina întrebă, sorbind din sucul pe care-l comandase la friptura cu cartofi la cuptor:

—Voi cum v-ați cunoscut? Tacâmurile înghețară în mâinile lui Edward și privi spre Margo care nu părea să se piardă nici o clipă.

—Povestea noastră nu este atât de complicată pe cât ne-am fi dorit, dar putem spune că ne știam din adolescență, iar de-abia acum am zis să ne lansăm într-o relație. Și uită-ne deja logodiți.

—Din adolescență? Făcu Richard, învârtind vinul roșu din pahar. Ia uite ce durează genul ăsta de relații, continuă puțin mai încet, cu adevărat impresionat.

De asemenea, domnișoara Wilde îl uimi pe logodnicul ei când ceru bebelușul să-l țină în brațe, ba chiar se coborî la mintea copilului, într-atât încât îl făcu pe Hook să zâmbească mândru. Eh, da! Asta era femeia cu care se culca. La Edward, însă, copilul țipă ca din gură de șarpe, ceea ce stârni râsetele grupului ce declară că pentru micuț era târziu și programară, chiar, o întâlnire în momentul în care cei doi soți se ridicară pentru a părăsi localul.

—Veți mai rămâne în Montana? Întrebă Margo, ușor.

—Oh, nu cred... trebuie să ne întâlnim cu fratele lui Richard și cumnata mea, în Connecticut... un fel de reuniunea, iar ca să ajungem la timp... femeia nu mai continuă, căci Margo și Edward se ridicară pentru a-i săruta de rămas-bun. Sper, totuși să ne revedem în... New York?

—Cu siguranță! Zâmbi Margo.

—Ne-a făcut plăcere, zâmbi Richard.

—Da, Margo, zise Regina. Chiar te potrivești cu Edward al nostru!

—Plăcerea a fost numai a mea, zise femeia, mai ales că tu, Regina, semeni atât de bine cu logodnicul meu.

Acela fu momentul în care Edward Hook remarcă ce se afla sub masca de fericire și bunătate supremă pe care o afișa Margo. Văzu cum mâinile ei se încleștează una într-alta ca și cum prefera să facă asta în loc de a-l strânge pe el de gât și cum se așează liniștită la măsuța restaurantului, luând o gură uriașă din cafeaua râvnită.

Urmări, pregătit, răbufnirea leoaicei, cum își aranjează părul desfăcut și privește ceasul pe ecranul telefonului ce fusese lăsat pe masă. O urmări cum expiră brusc și cum își pune un picior pe genunghiul celuilalt, adoptând cea mai dreaptă poziție de până acum.

—Edward?

—Hm? Făcu el fiind conștient că ea va exploda din moment un moment, urmărindu-i cu coada ochiului mișcările.

—În mod normal, te-aș întreba de ce nu mi-ai spus că ai o soră, dar pentru că Regina Arnwitch pare să nu te fi văzut niciodată cu adevărat, te întreb: de ce nu i-ai spus surorii tale că are un frate?

Asta este apocalipsa și vom muri din cauza căldurii! Nu mai pot de cald, când ies de fiecare dată afară. Nici dacă eram acum la mare nu mă bronzam cum m-am bronzat aici, în București. 

Capitol editat (1) --> 2889 de cuvinte