După ce ajunsese acasă, Margo se încuiase –la propriu- în dormitorul ei,încercând să-și calmeze tremurul membrelor, ba chiar să doarmă puțin pentru a uita cele întâmplate, dar nu reușise decât să se agite mai tare.

Pentru ore întregi privise telefonul, dorind să-l sune pe Edward, măcar pentru a-i auzi vocea și că e bine, dar o împiedicase gândul că era cu familia lui, fericit. Atunci, hotărâse să nu se înfunde în astfel de gânduri prea mult, pentru că la urma urmei nici nu era vina ei. Se trântise exasperată pe pat și hotărâse să se relaxeze cu un film. Încet ieșise din starea proastă în care se afundase, iar la cină coborâse la masă.

—Margo! O întâmpină mătușa ei. N-ai ieșit deloc din dormitor, scumpo.

—Am avut ceva de... făcut, finaliză ea propoziția cu un oftat prelung. Își dădu seama că stomacul ei nu ținuse cont de gândurile ce o măcinaseră, căci înghițise hulpav și plină de poftă mâncărurile gătite pentru cina din acea seară. Florance nu se grăbea să termine masa, iar Leona râdea mereu și mai povestea câte ceva. Bunica aproape că adormea cu lingura în mână când Florance anunță:

—Am vorbit cu părintele de la Biserica Catolică „Sfânta Maria"...

—De lângă terenul de golf? Întrebă Margo.

—Da, zise Florance deloc încântată de faptul că fusese întreruptă. De mâine începe anunțarea logodnei la liturghia din fiece duminică.

—Trebuie să participăm? Întrebă fata.

—Așa e normal, zâmbi Leona. Cel puțin la primul anunț.

—Am înțeles, făcu ea. În regulă, mâine voi încerca să-l iau pe Edward și să mergem la Biserică, dădu să bage furculița în mâncare, dar Florance zise:

—Venim și noi!

—Veniți? Margo o privi sceptică pe mama sa.

—Da. Abia aștept să fie anunțată logodna... dar aceste ultime cuvinte mai mult o încurcară pe Margo decât să o liniștească. Nu ar fi trebuit să o lase pe mama ei să discute cu preotul, ci ar fi trebuit să se ducă ea. Se ridică la masă, după ce mulțumi pentru cină și începu să urce scările când Florance strigă după ea:

—Am vorbit cu Philadelphia și s-ar părea că vine și ea! Înțepeni cu un picior înaintea celuilalt. Delia venea?

I se părea și normal ca aceasta să fie prezentă la logodna ei, dar alta era problema, acum. Rey era aici... Nu se întoarse spre mama sa, ci urcă scările, mai sus, până ce ajunse în dormitorul neaerisit. Inspira greu când se propti de ușă. Nu trebuia să o lase pe Delia să ia contact cu Rey, nu când probabil vor fi prezenți și jurnaliști la acel eveniment, cu toate că se ruga să nu fie așa.

Se duse spre geam și îl deschise larg, inspirând de câteva ori aerul înțepător din Livingstone. Apoi, luă telecomanda și deschise televizorul pe o emisiune de divertisment, permițându-și să-și facă un duș, iar după termină și cu acesta expiră obosită. În zilele trecute nu se odihnise prea bine, iar acum simțea cum căldura dușului și starea de oboseală o făceau să se simtă ca un bebluș, astel încât, atunci când fu învăluită de plapuma călduroasă, cu capul pe o pernă moale, adormi fără voia sa. Și ce frumos visă în primele minute ale somnului ei, dulce.

În timp ce starea de veghe dispărea, iar somnul o fura din ce în ce mai mult, își imagină ziua de mâine. Edward îmbrăcat în negru, cu haine călduroase și cu urechile roșii de frig, iar ea cu o rochie albă... nicidecum lungă, ci mai sus de genunchi, cu ghete albe pe care nu le avea și o geacă din blană albă pe care, de asemenea, nu o poseda. Își imagină că preotul anunță logodna lor, iar o aură feerică imbracă întreaga Biserică în care nu mai intrase de prea mulți ani, ca în viziunile ei despre masa de Crăciun. Edward o sărută pe obraz și îi zâmbește complice, iar ea își lasă capul pe umărul său. Ce simte? Ei bine, eroina noastră simte doar iubire...

Asta până când preotul capătă chipul lui Liam, trăsăturile lui schimonosindu-se și căpătând înfățișarea bărbatului. Până când, femeia de lângă ea, care până atunci nu existase capătă chipul lui Geraldine White, iar ivindu-se lângă ea chiar soțul ei, Arnold îi urează casă de piatră. Totul se transformă într-un coșmar pe parcurs ce cântecul îngerilor din Biserică capătă sunete grotești, iar preotul Liam șoptește:

—Logodna lui Margo Wilde cu Goddefrey Brandon. Oamenii izbucnesc în urale, iar chipul lui Florance apare lângă altar, zâmbind malefic. Edward pare să nu schițeze nici o împotrivire, ci aplaudă la fel de încântat ce ceilalț.

—Cum poți să aplauzi? Întrebă Margo. Se ridică brusc în picioare. Nu Rey! E Edward! Dar când privește în jos la mâna ce o apucă de încheietură observă chipul celui mai sus pus, zâmbind la fel ca în acea zi, la spital.

—Ai grijă, domnișoară!

Unde e Edward? Privește disperată încăperea, însă nu poate găsi nicăieri chipul bărbatului. Dă să iasă de pe locul ei, dar se împiedică de picioarele lui Rey, care râde în timp ce aplaudă. Toți izbucnesc în râs, dar ea privește țintă altarul, acolo unde mama ei își crestează limba cu un cuțit. Semnul îi este cunoscut încă din copilărie, și de aceea cuvintele: Să taci, mereu! Îi revin atât de imperios în minte. Inima îi bate din ce în ce mai tare, și gâfâie șocată când chipul demonic al mamei ei dispare o dată cu capul acesteia, prin simpla tăiere a gâtului.

Iar brusc...

Brusc Margo se trezește înfrigurată, cu un icnet îngrozitor, observând perechea de ochi precum cerul, iar părul lui Edward lucind în lumnina lunii.

—Margo! Ssst! Făcu Edward, iar ea își trage sufletul, simțindu-se îngrețoșată de-a binelea la imaginea cadavrului mamei ei. Cred că ai avut un coșmar, continuă el să șoptească.

—Crezi? Făcu ea fără să vorbească, asemeni lui, în șoaptă. Își trecu mâna prin părul desfăcut, masându-și ușor capul. Visul i se păru îngrozitor, parcă o premoniție a răului ce o așteaptă. Și ce coșmar... șoptește, iar brațul lui o masează ușor pe spate. Atunci se îndreptă brusc și spune: Tu ce cauți aici?

—Și eu care credeam că vei fi fericită să mă vezi... face el, fals rănit. Se așează lângă ea, pe pat și își dă jos bocancii. Când m-am și cățărat...

—Ce ai făcut? Spune ea prea tare, iar el îi face semn să tacă.

—Dacă mă găsește aici mama ta, mă decapitează. Cuvântul o înfioră.

—N-ai idee, oftă ea. Apoi reveni la informația pe care el i-o oferise. Te-ai cățărat?

—Dap. Cu mâinile astea, îi arată el palmele rănite. Ea le prinde și le mângâie ușor cu degetul mare.

—Oh, Edward! Era să mori acum câteva zile, și tu...

—Sunt bine, făcu el și se întinse în patul ei, trăgând-o după sine și făcând-o să chițăie brusc. Voiam să te văd...

—Nu putea aștepta până mâine, oftă ea, împotrivindu-se îmbrățișării lui de urs. La Biserică? Edward termină brusc lungul șir de săruturi pe obrajii ei:

—De mâine încep anunțurile?

—Da, răspunse ea și se așeză pe perna sa. Trebuie să participăm măcar la prima.

—În regulă, spuse el rapid. Vom participa!

Margo oftă, iar când închise ochii imaginea vie a sângelui din altar îi reveni în minte, nelăsând-o să se liniștească. Se întoarse pe partea dreaptă, cu fața la Edward care deja se făcuse comod în patul ei și îl atinse ușor pe obraz.

—Cum te simți? Bărbatul își lăsă privirea în jos, la ea, și zise:

—Bine. Oftă și se întoarse cu fața la ea. Mă doar puțin capul... dar e suportabil.

—Doctorul a spus că este posibil să suferi astfel de dureri, dar vor trece, completă ea încruntată. Oricum, primul este consultul oftalmologic...

—Când ajung în New York.

—Cum vrei, făcu femeia și oftă profund. În tot acest timp degetul ei se plimba pe suprafața obrazului său, iar îndrăzneț, acesta îi atinse buzele. Edward o mușcă ușor de buricul acestuia, iar imaginile terifiante ale unei sinucideri începeau să se evapore din capul ei, fiorii atât de cunoscuți, dar deloc plictisitori, instalându-se în trupul femeii. De ce ai venit aici, Edward?

După ce o privi leneș, Edward își descheie geaca, și trăgând-o rapid de pe el o aruncă jos, ca mai apoi să respire obosit.

—Nu cu intențiile pe care le vizezi tu, răspunse bărbatul.

—Nu? Întrebă ea și se apropie mai mult de el. Sânii ei neîncătușați de vreun sutien de lipira de trupul transpirat al bărbatului, iar apoi își trecu un picior peste ale sale, lipindu-și baza trunchiului dogoritoare aproape de șoldul lui.

—Nu, zâmbi bărbatul, chiar dacă o anumite parte a sa urla de dorința de a se afla în ea.

—Hmm, făcu ea și se așeză mai bine pe el, rămâne de văzut... Edward se înfioră de aerul rece ce intră pe fereastra deschisă și trase plapuma pe el și implicit pe Margo. Atunci, cu ce intenții vii?

—Voiam să discutăm despre... Rey... Maxilarul ei se contractă violent, ca și cum informația primită era atât de amară, încât ar fi întâmpinat probleme în ceea ce privea digerarea acesteia. Știu că nu vrei, dar trebuie să te anunț că posibilitatea ca el să ne pisălogească este destul de... mare.

—Mi-am dat seama de asta, făcu ea. Se ține după prietenul lui, accentuă Margo cuvântul.

—Ascultă, eu și tatăl lui facem afaceri împreună. Până și... dar se opri brusc, când telefonul său vibră. Îl scoase din buzunarul de la spatele pantalonilor și deschise imediat e-mailurile.

—Până și... ce? Completă ea curioasă să și privească mesageria lui electronică, dar să primească și informația. Ce, Edward?

—Hmm, făcu el încruntat. Se pare că tatăl lui Rey e mort... de aproape o săptămână!

—Oh, Doamne! Făcu Margo, deloc afectată, însă. Iar fiul său e aici, dădăcindu-și prietenul, când ar fi trebuit să fie la funerariile unicului său tată... își dădu ochii peste cap.

—Probabil că, de la băutură, nici nu a aflat vestea. Bărbatul își frecă ochii, deloc obosit, însă, și lăsă telefonul pe noptieră. Apoi, își duse o mână pe coapsa femeii, strângând ușor mușchiul ce se odihnea pe vintrele sale. Voiam să spun, reluă el, că și sora ta face afaceri cu... sau făcea, spuse el înghițind dezgustat, afaceri cu tatăl lui Rey, fără să știe, cred...

—Ce vrei să spui? Întrebă ea ridicându-se într-un cot.

—Rey, chiar dacă bogat și cu magnet la femei, nu a fost fiul mediatizat al afaceristului libidinos cu care am făcut afaceri. Asta pentru că, mama lui Rey a divorțat de acest bărbat.

—Hmm... Deci pe tatăl lui Rey nu-l cheamă Brandon... ci...

—Ravenleigh, oftă bărbatul.

—Înțeleg... Nu e așa de obligat să participe, atunci...

—Nu e, fu de acord Edward. Vreau doar să nu rămâi singur cu el, continuă bărbatul fără a face o legătură între cele două informații. Știu cum reacționează la băutură, iar el e beat majoritatea timpului...

—Zici că m-ar putea răni? Traduse ea.

—Nu-l iau pe încredere, strâmbă Edward din gură. Chiar nu doresc să ți se întâmple ceva... oftă el și se întoarse spre ea, sărutând-o ușor pe obraz. Mâna lui urcă de pe coapsă pe fundul femeii, strângând ușor fesa stângă și înfigânu-și degetele în fundul acesteia. Femeia gemu plăcut, simțindu-se extrem de atrasă de acea mână. Iar acum... sper că m-ai iertat că am păstrat legătura cu el...

—După ce ai vrut să-l omori? Întrebă ea. Sigur că te-am iertat...

—Hmm... discuția asta a decurs mai bine decât mă așteptam... În timp ce-i mângâia fesa, fiind martorul torsului ei silențios oftă: Ști, se presupune că în aceste trei săptăni de anunțuri săptămânale ale logodnei, mirii nu au voie să întrețină relații intime. Femeia deschise un ochi, avându-i deja închiși de când el începuse un preludiu subtil, și completă:

—Se presupune asta și înainte de logodnă, sau căsătorie.

—Corect! Apoi, însă, își reaminti ceva: Inelul! Mâine trebuie să-ți dau un inel de logodnă, nu?

—Ăăă... habar nu am, spuse ea roșind.

—Hmm, făcu el nedorind să se desconspire. Se calmă puțin, acum că mama lui era aici și putea discuta cu ea, în voie. La cât trebuie să fim la biserică?

—La nouă, zic eu... Nu chiar de la opt...

—OK. La nouă, eu, mama și tata vom fi la Biserică! Margo oftă, fericită că discuția inelului nu mai era readusă. Nu se simțea confortabil când i se reaminteau aceste părți materiale ce erau puse în joc o dată cu logodna. Apropo, discuția cu ei a decurs minunat, iar eu zic că te vei înțelege de minune cu părinții mei.

—Abia aștept... Fie că această alianță este temporară...

—Sau nu, șopti el, iar ea nu se împotrivi. Amândoi doreau să spună același lucru... Privindu-l, Margo oftă din tot sufletul ei.

—Mi-am făcut griji, pentru tine... Am crezut că vei muri, acolo... Se apropie mai mult de el și respirația ei caldă se contopi cu aerul pe care el îl inspira. Iar eu voi rămâne aici...

—Hmm... făcu el și își lipi fruntea de a sa. Margo... nu te-aș lăsa singură niciodată!

—Dar ai făcut-o, Edward, șopti ea cu lacrimi în ochi. M-ai abandonat, Edward...

—Eram tânăr, Margo! Spuse el exasperat, dar totuși inhibându-și furia. Nici eu nu știam ce voiam de la viață.

—Dar ai știut exact cum să te culci cu mine, îl înțepă ea din nou. Degetele lui pătrunseră mai mult, iar ea icni când el strânse.

—Nu e așa o filozofie, iar tu poți fi de acord cu mine. Se înțepau unul pe altul, ca doi copii foarte mici pe o jucărie. Numai că jocul lor era mult prea periculos, iar cu fiecare ofensă adusă și cu fiecare amintire dezgropată, efortul pe care celălalt îl depunea ca să deschidă gratiile groase din fier ale temiței în care o inimă bătrână stătea zăvorâtă se închidea la loc, iar efortul trebuia depus din nou. Nu ne putem abține să nu ne certăm, nu? Întrebă el slăbind strânsoarea.

—Nu prea, remarcă ea.

—Iar tu nu te poți opri să nu mă ademenști.

—Nu te ademenesc, chicoti ea. Edward știa exact cum să întoarcă o conversație cu Margo în folosul său. Nu e vina mea că tu gândești mult, iar fără a fi pregătit femeia îl strânse ușor de erecție, cu capul!

—Tu gândești mai mult ca mine, făcu el întinzând-o pe spate. Margo uită de ambiția ei de a nu fi atinsă și râse, iar el fu nevoit să îi acopere gura cu palma.

—Ssst... dacă mă aude Florance... dar femeia îl mușcă de mână, iar el icni. Doamne, ce muști!

—N-ai nici cea mai mică idee, râse, simțindu-se plină de viață și de fericire. Se întinse lasciv sub el, mângâindu-l cu un picior, până ce ajunse la pieptul său. Edward se aplecă spre ea, făcând-o să îndoaie și mai mult obstacolul dintre cei doi. Am putea afla, însă, zise ea, iar pentru un moment respirația lui se opri. O văzu cum își mușcă buza inferioară, iar fiori ce îi străbătură inima coborâsră în săgeți tulburătoare la finele trunchiului său. Edward... am putea uita pentru o noapte de...

—De...? întrebă el simțindu-și gâtul uscat.

—De... ambiția mea... adică a noastră, se bâlbâi ea pentru prima dată în viață. Nu i se mai întâmplase să roșească în momentul în care cerea sex din partea unui bărbat. Poate pentru că... ea nu cerea sex, ci dragoste fierbinte. Îl privi cum se uită la ea, șocat, apoi cum pe chipul său frumos se întrevede un zâmbet ce se mărește din ce în ce mai mult.

—Nu vei regreta... se asigură el.

—Am putea uita că ăsta e un plan, măcar în seara asta... șopti ea, dar își imagină deja cât de proastă putea să fie că dorea un astfel de lucru.

—Un plan? Ah, da! Ăsta e un plan, făcu el, iar când ea lăsă piciorul moale, căzu peste femeia de sub el, ce-i înconjură talia. Ești sigură, Margo?

—Atâta timp cât... vreau să înțelegi că... noi nu putem exista...

—De ce nu? Întrebă el, brusc contrariat.

—Tu... tu ești așa un bărbat... ești...

—Om, ca tine... completă el. Nu văd de ce nu există un „noi".

—Nu se poate! Făcu ea.

Edward o privi, brusc dezamăgit. Crezuse că reușise să o vindece, dar se părea că o floare nu te ajută niciodată să readuci primăvara în sufletul unei femei atât de încăpățânate. Își încleștă dinții, și oftă. Pentru prima dată în viața lui dorea să se răzbune pe Margo, iar acum parcă îl înțelegea pe criminalul ce o vâna.

—Nu... oftă. Parcă voia să iasă pe fereastra de unde venise, să o lase în pace, cu demonii ce o măcinau, dar nu dorea asta... era dora impulsul, orgoliul rănit ce-l împingea la o asemenea catastrofă. O mângâie ușor pe șold. Îi zâmbi, privindu-i ochii înlăcrimați.

—Nu vreau să te jignesc, zise ea brusc.

—Nu o faci, Margo. Îți voi da exact ce meriți, scumpo, zise el, iar fără menajamente se aplecă spre gura ei și îi linse ușor buza. Meriți un sărut, îi șopti în timpul invaziei. Femeia oftă, simțindu-se adorată din nou, de un bărbat pe care-l adula ea însăși. Dinții lor se loviră violent, iar limbile se încleștară umede. Când el îi linse ușor cerul gurii, ea oftă, iar sărutul pe care il dădu pe frunte o făcu să îl muște de bărbie. Meriți să fii mușcată, și realiză acțiunea, demonstrator pe urechea ei, și sărutată... De sute... de mii... de milioane și miliarde de ori... așa că porni spre centura superioară, jucându-se cu clavicula ce i se părea atât de atrăgătoare, prin materialul pijamalei groase suflând aer fierbinte ce îi făcură sfârcurile să se înalțe perverse prin material. O mușcă prin acesta iar ea se lipi mai mult de bărbăția sa. Mâinile lui umede de emoția trupului femeii se strecurară pe șolduri și făcură bluza să dispară. Ea șopti un „Edward" sfâșiat, iar el o privi în timp ce contura cu buzele plinăciunea mameloanelor sale. Meriți să fii linsă, își continuă el jocul, iar ea se înfioră când limba lui umedă porni în jos, pe dâra extrem de subțire de păr ce ducea la buricul ei. Mâinile lui descurcărețe scăpară și de pantaloni, știind că ea nu purta deloc lenjerie. Îi prinse coapsele ce se zbăteau sub impactul atingerilor lui. Și aici... oftă el privind feminitatea ei umedă, roșie și îmbietoare. Aici, draga mea, meriți să fii torturată!

Margo gâfâi și icni când el îi deschise picioarele mai mult, pentru a se hrăni cu priveliștea, iar cu gura lui o sărută exact așa cum îi sărutase și buzele. Clitorisul femeii umflat se zbătu sub buzele lui, și ceru mai multă atenție când bărbatul se mută asupra despicăturii vaginului ei. O înconjură și o atinse suficient de adânc, încât să o facă să simtă durerile atât de plăcute ale orgasmului, încât un geamăt sfâșiat îi alunecă pe buze, o dată cu convulsiile spasmodice pe care le simțea și care o făceau să strângă mai tare.

Când se liniști, extrem de transpirată, dar de satisfăcută, Margo îl privi, când el se dădu jos din pat și zise, în timp ce-și colecta telefonul, geaca și bocancii.

—Și apoi, draga mea, trebuie să aștepți... fiecare lucru pe care-l merităm, începu el, se câștigă, iar eu cred că putem câștiga împreună un „noi", pentru a merita, doar noi doi, ceea ce urmează. Femeia se ridică debusolată pe coate și îl privi.

—Poftim?! Adică nu vrei să... tu...

—Nu, nu vreau să mă culc cu tine doar de dragul de a o face. Vreau să fac dragoste cu tine, atunci când voi merita eu, dar și tu.

—Doamne, Edward! Făcu ea, în parte amuzată și în parte mândră... Nu pot să cred că ai făcut asta! Bărbatul se aplecă spre ea și o sărută atent pe buze.

—Când vom face dragoste, scumpa mea Margo, va merita tot efortul acestor zile de chin. O lăsă cu gura deschisă, acolo, pe pat, în timp ce se strecura pe geamul pe care intrase. 

Să scrii -mai ales scene erotice- poate fii destul de difici, iar eu simt nevoia să spun asta, pentru că mi se pare că autorii unor astfel de romane au nevoie de foarte multă imaginație, sau experiență. Mulțumesc că ați citit și acest capitol, iar eu sper să ne auzim curând. O seară plăcută, tuturor!

#haicatrecesicalduraasta 

Capitol editat (1) --> 3315 de cuvinte