Pennsylvania, Philadelphia,
Statele Unite ale Americi,
Christian Street,
Zece luni mai târziu.

Mie chiar îmi place librăria asta, Margo, zise Delia, sora femeii ce ţinea total dezinteresată în mâinile sale, ziarul din acea dimineață plăcută de februarie.

—Am zis eu că-mi displace, Delia? Doar că, am nevoie de mai mult.

—Hmm... Eu cred că exagerezi. Ai un salariu...

—Nu despre bani vorbesc! zise Margo, exasperată de sora sa mai mică. Trânti ziarul pe măsuţa de cafea, dar nu obținu nici o reacţie din partea Deliei.

Se ridică brusc în picioare şi mângâie nişte volume extrem de groase şi slab decorate, ca mai apoi să se oprească asupra şemineului, în care focul ardea mocnit. Se lăsă pe vine, lângă acesta, ca şi cum ar fi sperat să găsească un răspuns în foc. De zece luni stătea în Philadelphia. Fugise de scandalul din Montana, unde imaginea ei apăruse în toate tabloidele, şeful redacţiei o dăduse afară în cel mai frumos mod după ce telefoanele încinseseră sistemul cu ameninţările „victimelor" lui Margo, iar însuşi ea fusese ameninţată de bărbaţi de care nu îşi mai amintea. Aşadar, lefteră, simţindu-se îngrozitor pentru că îşi pierduse cumpătul cu un bărbat ce nu îi mai ieşea din minte, venise la scumpa ei surioară mai mică, Philadelphia Wilde. Într-adevăr avea un nume ciudat şi de aceea prefera să i se spună „Delia", dar ştiuse imediat că se va putea încrede în ea. Aşa fusese.

Delia o găsise în faţa apartamentului ei perfect şi la fel de rigid ca ea, nemaiaşteptând vreun cuvânt. Ştia deja... Îi oferise un mic dejun plăcut, iar după ce discutaseră câteva aspecte din viaţa lor -Delia era încă singură- Margo îi spusese ce se întâmplase, moment în care Delia replicase scurt:

—Draga mea, chiar mă întrebam când vei alege să vii să discuţi asta cu mine. Desigur că poţi sta cu mine oricât doreşti şi... Margo? Privise ochii verzi ai Deliei simţind afecţiunea surorii ei: Mi-a fost dor de tine, surioară! După care o strânsese în braţe, aşa cum nu o mai făcuse de ani buni.

Margo nici nu realizase când se scurseseră zilele, dar cert fusese că îşi găsise un loc de muncă, foarte aproape de apartamentul în care locuia, iar timpul trecuse. Domnişoara Wilde nu mai era arătată cu degetul, iar dacă încă mai era bârfită, aceste bârfe se scurgeau în linişte pe lângă ea, fără să o afecteze vizibil.

Ceea ce o făcuse să aibă această reacţie acum, era imaginea lui Edward Hook într-unul dintre ziarele de la un chioşc. Jurnalistul, căruia nu-i reţinuse numele, redactase un articol despre descendenţele suspecte ale bărbatului, chiar dacă părinţii acestuia încă trăiau. Bărbatul fusese adoptat, însă nici acum nu se aflase cu exactitate cie fuseseră părinţii naturali ai acestuia. Ceea ce atrăsese atenţia gazetarului care scrisese articolul fusese faptul că, la un moment dat, Edward îşi începuse propriile căutări în legătură cu părinţii biologici, iar după câteva luni se oprise brusc. Întrebarea firească fusese: „Descoperise ceva ce nu îi plăcuse? Sau fusese prea greu să dea de urma lor?"

Chiar dacă aceste informaţii o făcuseră curioasă, nu asta o deranjase pe Margo. O deranjase faptul că el avea o viaţă!

Era pur şi simplu geloasă pe el. După scandal Hook nu schimbase nimic în existenţa sa, o continuase fără a se îngriji de vreun aspect. Fusee asaltat de presă de multe ori, ce-i drept, dar niciodată nu făcuse o schimbare atât de mare, cum făcuse ea. Ea era ascunsă. El trăia liber şi fericit.

—Vreau o viaţă, Delia!

—Nu e târziu să ai una.

—Poate... Am fugit din Montana, de parcă a fost vina mea...

—Şi nu a fost?

—Bineînţeles că nu! se ridică brusc femeia de lângă foc. A fost doar vina lui! A tuturor bărbaţilor care pretind a fi cei mai cuminţi şi fideli soţi, ca mai apoi să se dea la toate femeile frumoase ce le ies în cale. Nu e vina mea că sunt proşti!

—Hmm... Delia oftă, dar tăcu, ştiind că nu se putea înţelege cu Margo. Ştiuse că surioara ei nu se va mulţumi cu viaţa în Philadelphia. Margo era ca un vulcan, ce poate sta în stare latentă mult timp, ca mai apoi să erupă victorios. Dar la câte erupţii avusese vulcanul Margo, tare se mai temea Delia de o posibilă catastrofă naturală. Lăsă ceaşca jos, simţindu-se îngreţoşată şi se ridică. Avea multă treabă, iar asta o făcea să-şi reamintească că îşi luase o pauză mult prea mare. Eu plec, Margo! Ne auzim.

Sora cea mare aprobă, absentã şi indiferentă, ca mai apoi să aştepte ieşirea Philadelphiei, care –apropo- avea viaţa perfectă. Uneori se simţea geloasă până şi pe ea. Nu trebuia, era conştientă de asta, dar demonul implantat în sufletul ei nu o lăsa să fie altfel. Sau cel puţin aşa obişnuia să zică mama ei. Zâmbi trist şi curăţă dovada ceaiului, ce rămăsese în urmă. Exact atunci, după ce îndepărtă semnul cu „În pauză, revin peste zece minute" primii clienţi: o copilă de zece ani însoţită de bunicul acesteia, intrară zgomotoşi pe uşa care scoase sunetul oribil al cărui clinchet Margo începuse deja să-l urască.

***

Simţea oboseala prin fiecare por ce îi compunea întreg organismul şi asta nu îl făcea tocmai mândru. După un zbor plăcut, la clasa I, în care nu putuse să doarmă din cauza imaginilor cu stewardesa roşcată ce îi amintise grozav de domnişoara care îi compromisese celibatul cu zece luni în urmă, urmaseră alţi câţiva kilometrii de condus până la Club Quarters Hotel, Philadelphia, tocmai pe Chestnut Street, unde avea să se întâlnească cu nişte colaboratori imobiliari.

Întâlnirea cu cei de la The Corporation fusese obositoare, însă acordul o dată semnat, era valabil timp de trei ani. Îl lăsaseră la măsuţa unde gustaseră câteva dintre mâncărurile înscrise în menu, urmând ca Edward să se ridice şi să plece spre barul din aceaşi clădire, aproape de sala de jocuri. Nu ştia cât băuse, dar efectul alcool-ului asupra creierului lui îl lăsase nemişcat şi gânditor. Viaţa lui luase o întorsătură la care nu se aşteptase, din momentul în care o sărutase pe Margo Wilde. Presa îl logodise imediat cu necunoscuta femeie, a cărei identitate fusese imediat revelată. Atunci, tot mai multe scandaluri mondene fuseseră asociate cu domnișoara Wilde, ca în final să se descopere că era „amanta veselă", cum o numiseră ziarele.

De asemenea, tot din gazete o cunoscuse el pe Margo. Părul ei nu era negru. Nici roşcat nu era, ci mahoniu. Cea mai frumoasă culoare pe care el o văzuse, asociată cu femeia ce nu îi dădea pace. Ce îşi mai dorea să o reîntâlnească... Aşa mincinoasă cum era, Margo îi amintise de o tânără întâlnită de el cu mulţi ani în urmă. Dar era cu mult mai frumoasă decât o ştia el. Se maturizazse, trecuse printr-un proces neînţeles ce o transformase pe copila cunoscută de el într-o străină care îl sedusese fără menajamente. Victimă sau nu, era sigur că ea nu-l recunoscuse.

Ce-i drept, trecuseră câţiva ani buni de atunci, dar nu crezuse că va uita chipul băiatului care o întâlnise în acea noapte pe stâncile abrupte ale râului. Eh... Viaţa îi readusese pe aceaşi cale, iar Edward nu credea că aceasta este o simplă coincidenţă. Zâmbi complice, amintindu-şi de noaptea în care o sărutase. Ziarelele dezvăluiseră că ea încrurcase „clientul", însă nu asta îl interesase pe Edward, ci de unde ştiau ziarelele alea că ea încurcase clientul. Știa că mass-media avea propriile surse, iar de aceea instinctul îi spunea clar și răspicat că, totul fusese aranjat ori pentru el, ori pentru ea.

Mai ceru de băut -tot avea să se cazeze aici- şi oftă, simţind dulcele jug ce îi fusese legat de inimă. Tare se temea că se îndrăgostise de o femeie pe care probabil nu o va mai întâlni vreodată. Trebuia, astfel, să se reorienteze și spre alte femei, potențial iubite. Scanând ușor camera care, grație tonurilor calde ce fuseseră folosite pentru zugrăvitul încăperii, îl făcea să-i fie din ce în ce mai cald, până ce privi spre fundul unei femei care trecu tacticoasă prin faţa lui.

Era mare, bombat, iar Edward chiar avea chef de sex. Rochia ei dezvăluia spatele liber, prezentând linia fină a coloanei vertebrale şi în cel mai erotic mod, puţin din „gropiţele" posteriorului său. Ce sacrum trebuie să aibă tipa, râse în sinea sa, luând încă o gură din băutura achitată și studiind-o mult mai interesat ca pe dosarele din mașină.. Femeia emana poftă de sex de la o poştă, prin ţinuta ei indecentă, iar el nu era singurul ce remarcase acest lucru. Doi tipi, la fel de beţi ca Edward, dar cu mult mai proşti, observară şi ei vestimentația vulgară. Îşi dădură coate şi brusc unul din ei se ridică pentru a-şi înfăşura braţul în jurul mijlocului subţire. Hmm... ce curvă... Îşi zise Edward şi reveni la băutura lui, dându-și seama că tipa era agățată de alții, ba chiar de doi. Ce femeie inconştientă de faptele ei! Îi era silă de genul ăsta de comportament şi de acest tip de femei ce atrăgeau prin trupul lor, în mod voit, ca mai apoi să se prefacă hărţuite. Ceva, însă, nu îl lăsă să-şi dezlipească privirile de pe tânăra care încerca acum să-l îndepărteze pe bărbatul mult prea beat.

Degetel ei lungi şi cărnoase se aşezară pe tipului, împingând puternic. Edward începuse a se simţi din ce în ce mai agitat, furios şi violent, privind scena la care oamenii nu aveau nici o reacţie. Strânse involuntar paharul în mână, până ce buricele degetelor i se albiră, în timp ce întregul său sânge oxigenat se concentră pe craniul bărbatului. Atunci, când îşi imagina pedeapsa capitală pentru orice mascul, castrarea, sări în picioare. Mișcarea în lateral îi prezentă, extrem de șocant, profilul femeii.

Nasul ei drept, atât de mândru, era bine pudrat şi mascat de fond de ten, încât o vedea ca pe o femeie moartă, din cauza palorii chipului. La machiajul său demonic contribuia bine şi frica, iar când observă cum mâna individului atinge fundul femeii -îi atingea „gropiţele"- Edward înnebuni.

Ca o fiară, cu un sunet înfricoşător ce trezi teama în adevarsar de la primul pumn, Edward se năpusti asupra bărbatului, dărâmându-l cu o singură lovitură. Însă, în căderea lui, inamicul îl trase cu sine şi pe Edward, destul de ameţit, deja, de alcool-ul din paharale consumate. Astfel, cei doi se rostogolită pe jos, sub privirile avide -mascate perfect de şoc- ale bărbaţilor aflaţi în încăpere. Iar Edward ar fi ieşit neşifonat, de nu ar fi văzut chipul palid al femeii pentru care se bătea. Astfel, primul pumn îl ameţi într-atât de tare încât pe cel de-al doilea nici nu-l simţi, abia la al treilea ripostând cu propriul cap, ce fu violent azvârlit în chipul însângerat al „oponentului" ce îşi dorea acum să iasă din situaţie, nu să lupte în continuare.

Nu luă în calcul mișcările bărbatului ce se afla deasupra, trăgândul în încăierare spre propriul deliciu, ca să își potolească setea întinării femeii pe care creierul său tocmai ce o pomenise. De aceea, nu observă când Margo se năpusti asupra lor pentru a-i despărți, trăgându-l pe cel ce nu înțelesese refuzul în seara asta de pe Edward și împingându-l într-o parte. Chiar dacă nu și-ar fi întors capul ca să vadă în ce grad al nebuniei se afla salvatorul ei, femeia tot ar fi fost lovită, dar nu în nas. Pumnii tumefiaţi ai lui Edward rămaseră în aer, imediat după impact.

—Oh, Doamne! o auzi el pe Margo zicând, înainte de a se ridica, încercând zadarnic să oprească sângerarea. Cel ce pricinuise scandalul se cărase demult cu amicul său laş, iar alcool-ul dispăru din venele lui Edward, în urmă rămânând doar teama că o rănise pe Margo. Se ridică repede, apropiindu-se de femeia privită de chelnerul şocat şi răstindu-se la el, Edward ceru un şerveţel. Primi în schimb tot pachetul, iar luând-o de mână, o trase violent pe scările ce duceau pe coridoarele întortocheate ale locului unde se cazase Edward.

***

Margo venise aici pentru a bea şi pentru a vedea dacă mai este o femeie sănătoasă. De la incidentul care îi distrusese viaţa, tentativele ei de a face sex fuseseră ruinate de imaginea unui bărbat blond, cu ochii mult prea albaştri. Trecuseră, astfel, zece luni în care ea îmbrăţişase abstinenţa.

Aşa că, după închiderea librăriei, domnișoara Wilde se pregătise pentru o noapte în club. Pusese tone de machiaj pe chipul ei şi îmbrăcase cea mai indecentă rochie a garderobei sale. Nu se recunoştea, aspectul ei real fiind bine mascat. Dar, când intrase în club şi fusese asaltată de acel bărbat, Margo realizase că nu dorea să fie atinsă de el, ci de Edward Hook, însă spre disperarea ei, pețitorul nu-şi mai dorea să plece.

Nici nu realizase când, însuşi Edward Hook apărut din neant, sări la gâtul celuilalt bărbat. Nu se mișcă minute bune, fiind șocată să constate că obiectul dorinței sale era atât de viu înaintea sa, tăvălindu-se pe jos, de parcă i-ar fi fost umbră în tot acest timp. Îl vedea acolo, arătând la fel de bine ca acum zece luni şi nu putea să-şi explice cauza fluturaşilor din stomac. O fericire uriașă îi traversă trupul, oprindu-se asupra pieptului său. El era aici. Iar femeia ar fi stat mult să privească scena, dacă nu ar fi realizat că cei doi se omorau, practic, pentru ea.

Necalculând bine faptul că Edward ducea cu pumnii săi o furie uriaşă şi că ea ar fi putut fii victima, Margo se lansă între cei doi, reuşind să îl dea pe bărbatul libidinos jos de pe Edward, astfel încât primi ea pumnul adresat adversarului. Nu mai primise un pumn în nas în viaţa ei, însă durerea ce îi pulsa în acesta, îi făcu ochii să lăcrimeze involuntar. Se ridică brusc, ameţită de lovitura primită, iar în câteva secunde în care Margo se chinuia să-şi analizeze situaţia, Edward o trase spre sine, conducând-o pe coridoarele hotelului ce se găsea deasupra clubului.

Hook îi îndesă un şerveţel pe nas şi îi trase violent capul pe spate, înjurând. Margo se simţea într-atât de ameţită, încât fu cât pe-aci să se prăbuşească la pământ, dar slavă Domnului ajunseră în una din camere, unde Edward o împinse violent pe pat, poruncind furios:

—Stai dracului întinsă acolo! Iar Margo nu mai avu vlaga de a se zbate.

Capitol editat (1) --> 2377 de cuvinte