Niciodată să nu te încrezi în Adam!

Asta era morala pe care o desprinsese Eva, când se văzu la mile depărtare de propria moșie, fără servitorii pe care îi cunoștea, înconjurată de străini și cu un soț nebun în mijlocul pustiei.

Casa era înconjurată de numeroși copaci, în genul unei livezi, împânziți de flori albe și boboci rozi. Tânăra soție își închise ochii; era înconjurată de meri, acea livadă pe care tatăl ei o tăiase din temelii după ce aflase că fiica lui fusese dezonorată chiar în zona paradisiacă.

Privi înapoi, pe potecuța pavată pe unde veniseră cu trăsura, și se întrebă cât i-ar fi luat dacă ar fi fugit să ajungă în Milcon. Probabil o zi, poate una și jumătate... În ciuda somnului era destul de obosită și, trebuia să recunoască, hămesită. Simțea nevoia urgentă de a-și goli vezica și de a face o baie. Pe lângă asta, atunci când Adam o găsise în camera micuțului han fusese sigură că nu avea să mai fugă. Era deja un joc mult prea infantil pe care, i-o dovedise chiar el, doi îl puteau juca foarte bine.

Se uită la concac, căci era mare, cu un turnuleț ridicol din care era convinsă că putea cuprinde jumătate din ținut.O singură fereastră georgiană spărgea zidul și o făcea să se întrebe ce era în acea cămăruță. În rest, putea zări numeroase încăperi, mâna unei femei fiind simțită în pereții gălbui, destul de apatici. În jurul căsuței se afla gardul viu pe care un grădnar îl ciopârțea pe alocuri.

Eh, se părea că ajunsese într-un fel de casă. Vizita conacului era frecventă după căsătorie, dar nu asta plănuise Eva. Pentru a evita însă scandalul, trebuia să se civilizeze măcar în fața personalului. Zvonurile circulau rapid, iar ea nu își dorea ca pe buzele londonezilor să existe bârfa suculentă a soției care se încăpățâna să fugă de un soț - binefăcătorul ei.

Dar pe Dumnezeu! Nu avea ea să îl ierte atât de ușor pe Adam Aeron, conte de Castlebythe! Își imagina că povestind câte ceva din tinerețea lui, luând-o pe picioarele sale și declarându-și flacăra vintrelor o va îmbuna? Ba bine că nu. Era posibil ca, lăsând garda jos, Adam să profite din nou, iar Eva nu voia sub nicio formă o căsătorie în care soții sunt străini. Își dorea cea mai frumoasă poveste de dragoste, de povestit strănepoților, numai că nimerise în cea mai stranie.

Oftă și, cu pasul apăsat, intră singură în casă.

*

Era conștientă că fata de la bucătărie, care îi adusese mâncarea în biroul lui Adam, o săgetase cu privirea. Fusese și lacheul, bucătăreasa, alte două fete din casă – tot personalul pe care Eva îl întâlnise până acum.

Puse mâna pe tacămuri – așteptase două ore pentru a-i fi pregătit micul dejun, ei și soțului său, timp în care Milly îi pregătise baia. Contele binevoise de a o aduce și pe Milly la Castlebythe, căci, altfel, Eva s-ar fi văzut neputincioasă. Apa cu care se spălase fusese adusă târziu, călâie, iar până ce contesa se îmbăiase corespunzător, se răcise de-a binelea. Mai apoi, Milly nu fusese capabilă să găsească lemn și cărbune pentru șemineul din camera stăpânei, chiar dacă ceruse de două ori să i se aducă, astfel încât fusese nevoită să îi formeze un turban cu prosopul în vârful capului.

— Va trebui să-l lăsăm să se usuce așa, milady, zise fata frângându-și mâinile. Iertați-mă!

— Nu este nimic, Milly, strănută Eva și, peste rochia de casă își luă halatul gros, bleu ciel. Este îngrozitor de frig aici, totuși. Te rog din suflet să faci rost de lemne. Dacă nu, diseară vor cădea secerați câțiva copaci din liviada contelui, și privi gânditoare pomii fructiferi sub ai căror rude crezuse că îndurase atrocități. Teama fusese mai mare decât ceea ce îi făcuse Luke atunci.

Primi invitația entuziasmată, mai ales că biroul contelui, situat în turnul înalt despre care nimeni nu vorbea, era încălzit. Se așeză pe fotoliul mare de la măsuța de cafea pe care era așezată o scrumieră și își strânse picioarele sub ea, din dorința de a le încălzi. În aprilie n-ai fi crezut că putea fi într-atât de rece, numai că în Castlebythe așa era, probabil că de la sufletul oamenilor.

Luă farfuria de cum veni și înfipse hulpavă furculița în oul ochi. Nu conta foarte tare ceea ce mănca atâta timp cât acțiunea era în derulare. Sfârși o felie de pâine din două mușcături, servindu-se cu mai multă din coș. Măcar mâncarea era pe măsură, închise aceasta ochii, savurând.

Când îi deschise, contele se așeza în fața ei și punea mâna pe propria farfurie, aplecându-se pentru a fărâmița alimentele.

— Nu îți era deloc foame, nu?, zâmbi în dreptul ei, lăsându-se pe spate.

— Au loc ironiile acum?, ridică femeia din umeri, luând primul pahar cu suc pe care îl găsi și bându-l dintr-o înghițitură. Prin asta își mai domoli apetitul, servindu-se cu dulceața și fursecurile pline de unt aduse. O să mă îngraș teribil!, decretă când își umplu palma cu câteva.

— Mai bine să mai pui ceva carne pe tine, zise el ridicând apatic o prăjiturică. O mușcă și o lăsă pe farfurie, mestecând gânditor.

— Iartă-mă că nu sunt la fel de voluptoasă precum curvele cu care umbli, îi zâmbi strâmb.

— Draga mea, drept contesă trebuie să înveți să îți temperezi vocabularul de birjar. Pe cât de excitant, pe atât de nepotrivit se arată în preajma servitorilor. Ea ridică din sprâncene și roși, căci acum era conștientă de fraza de mai devreme. Se arătase cumva geloasă? În orice caz, speram să ierți acest mic amănunt că „acasă" înseamnă de fapt Castlebythe de acum înainte pentru tine.

— Adică îmi pierd moșia sau ce?, făcu, oprindu-se din mestecat. Cu un soț așa de rece ca tine, Adam – dădu glas frustrăii sufletului – acasă nu va fi niciodată Castlebythe.

— Dar nu îmi oferi nicio șansă!, râse el, nederanjat de remarcă. Se ridică în picioare și se duse în spatele ei. Ai petrecut aproape o sătămână ca soție a mea și deja mă acuzi că nu îți dau suficientă atenție și, pe lângă asta, - își așeză mâinile pe umerii ei, masând cu degetele mari ceafa – ai un mod aparte de a-ți arăta dezaprobarea. Ffugi, fugi și iarăși fugi! Draga mea, îi șopti, lăsându-se aproape de urechea sa, trebuie să-ți găsim alt hobby.

— Și ce propui, domnule?, îl întrebă, respirând sacadat, căci respirația lui pe umărul ei o vrăjea.

— Vreau să facem o înțelegere, Eva.

Și asta suna neobișnuit, dar femeia trebuia să se obișnuiască deja cu ideea că nimic din ceea ce însemna căsnicia ei nu avea cum să fie normal.

— Te ascult, spuse în șoaptă.

Adam ezită o clipă, apoi, se dădu din spatele ei, îi întinse mâna și îi zise:

— Vino!

Eva înghiți în sec, îi oferi degetele ca pe un simbol al încrederii și se lăsă purtată în fața șemineului în care lemnul ardea în spatele gratiilor protectoare, acolo unde acesta o lăsă să se așeze pe divanul dinaintea flăcărilor. Era alb, cu o singură perniță brodată, crem în partea lui Adam; structura era din lemn, cu picioarele frumos decorate și suficient de înalte, iar materialul moale îi atinse gambele, făcând-o să ofteze. Imediat, imaginea bărbatului care se urcă turcește pe acesta, desfăcându-și picioarele și invitând-o între ele o făcu să-și mărească ochii. N-avu timp să infirme, căci acesta o trase înspre el, sprijinindu-i spatele de pieptul său.

— Este scandalos ceea ce facem!, exclamă ea și se întoarse într-o parte, pentru a-l putea privi.

— Ești tu prea pudică, draga mea, râse Adam. Eu am încă de făcut o propunere.

Nemulțumită de mulțumirea pe care o simțea în această poziție, Eva înghiți în sec și îi făcu semn să spună.

— Cu condiția ca tu să nu încerci să mai fugi de mine, eu voi încerca să îți fiu un soț bun.

Liniște. Eva îl privea cercetătoare, iar pentru clipe bune bărbatul nu putu descifra ce îi trecea prin minte. Era atras iremediabil de părul ei brun, ochii și buzele frumoase, ceea ce îl făcea să vrea să îi scoată prosopul ăla ridicol. Mai devreme, singur în cameră, își formulase propunerea de zeci de mii de ori. În ciuda a tot, Adam simțea nevoia ca măcar femeia lui să nu mai fugă de el. O dorea, da, dar ura gândul că o lua cu sila. Poate că fusese el, așa cum subliniase Eva. Entuziasmul său, rigiditatea – atribute rămase ca urmare a traumelor tinereții, căci Meredith cunoscuse un alt Adam. Unul vesel, exotic, care dispăruse odată cu certificatul lor de căsătorie. Dar nu o putea pedepsi așa și pe ea; Eva trecuse prin multe, iar rănile de pe spatele ei o dovedeau.

— Asta e tot?, o auzi întrebându-l, așa că se încruntă.

— Nu crezi că ești mai degrabă un cămătar, doamnă?, își ridică el sprâncenele. Vrei totul de la mine?

— Vreau să știu ce înțelegi tu prin „soț bun".

— Nimic mai puțin decât un bărbat atent, grijuliu, prezent în viața ta.

— În patul meu, vrei să zici, nu?

Franchețea ei îl impresiona de fiecare dată; Eva fusese parcă creată din același material cu el, iar mintea sa îi era egală întru totul.

— Și în patul tău, țin să precizez. Sunt soțul tău, Eva. Este firesc să mă și culc cu tine, din când în când, pentru că am nevoi.

Eva își ridică degetele asupra buzelor sale și le mângâie, simțindu-i mădularul care îi apăsa șoldul.

— Și cu nevoile mele cum rămâne?

— Insinuezi că nu le-am satisfăcut?, întrebă acesta.

— Nu insinuez nimic, domnule, ridică aceasta din umeri. Îți spun doar că nu ești bun la asta, la „culcat" – cum te expriimi atât de barbar.

Rămase uimit. Era prima dată în viața lui când i se spunea așa ceva, iar ca ieșind din gura celei cu care avea să-și petreacă restul vieții, Adam nu putea să fie decât amuzat. Își cunoștea potențialul erotic, chiar dacă îl restricționase pe alocuri, dar îi înțelegea și ei replica. Nu dovedise foarte multă pricepere în momentele de intimitate cu ea. Râse, o prinse de mijloc și o aduse mai aproape.

— Ești destul de îndrăzneață în afirmări, doamna mea, își șterse acesta o lacrimă. Sunt singurul bărbat pe care l-ai cunoscut intim vreodată.

— Am trăit la fermă toată viața mea, Adam. Crezi că oamenii nu vorbesc acolo? Când eram micuță, tata obișnuia să îmi spună că făcea dragoste cu mama mea în fiecare seară până să mă nasc eu.

— Relația voastră, tată-fiică, nu încetează să mă mire, scumpo.

— Ideea e că aș avea motive să cred că nu te pricepi deloc la asta. La a face dragoste, mă refer, îi privi avidă buzele. Poate pentru că implică sentimente pe care tu nu le ai deloc pentru mine.

Bărbatul înghiți în sec și îi prinse prosopul, scoțându-i-l din păr și sărutându-i gâtul. Să o iubească pe Eva cu sufletul era greu de recunoscut; mai degrabă prefera să îi afirme că știa cum să îi iubească trupul.

— Bine, draga mea; să-ți prezint mai întâi marfa, își apropie gura de a ei, simțindu-i inima bătând cu putere lângă a sa, iar mai apoi încheiem pactul. Ce zici?

Eva nu zise nimic, căci fu prea ocupată să învețe să-l sărute pe Adam, din moment ce toată viața cunoscuse sărutarea unui singur bărbat, pe a lui Luke Frost, decedatul baron de Carrsham.

*

Contesa își acoperi sânii cu halatul, când auzi bătăile în ușă.

— Intră!, se întinse leneș Adam, așezat în fața ei pe obiectul de mobilier.

— Adam, nu! Exclamă îngrozită femeia și se făcu mică la pieptul său, încercând pe cât putea să îi acopere goliciunea vintrelor.

— Am venit să iau farfuriile. Doamna Mishch vă trimite cina.

Servitoare aruncă o privire cercetătoare stăpânului său, lăsându-și rapid capul în jos, pe când celelalte două fete de casă roșiră și lăsară platourile, luându-le pe cele vechi. O clipă zăboviră pe cuplul din divan, fără a o vedea însă pe contesă, după care ieșiră chicotind. Acesta oftă și se ridică în picioare, ațâțând focul.

— Fetele alea tinere te-au văzut gol și pe mine...!, făcu Eva.

— Fetele alea tinere, reproduse el privind ceasul, știu mai multe decât tine, Eva. Apoi, reveni pe divan, făcând-o pe Eva să-și ferească privirea atunci când bărbăția sa se semeți victorioasă înaintea ochilor săi. Îi prinse degetele și i le puse încet pe piciorul său. Ce zici, Eva? Trec testul ăsta?

Cu degete tremurânde, Eva își lăsă buricele pe membrul său, observând schimbul de emoții de pe chipul lui. Fusese cea mai ciudată oră din viața ei, în care trupul îi explodase atât de des, încât era sigură că se pierduse în Univers. Își uni mai tare picioarele, simțindu-și încă o parte componentă a feminității sale umflată și supraexcitată. Săruturi, soapte și o uniune explosivă, din nou și din nou... Contesa oftă, roșie în obraji. Își trase rapid mâna de pe el, întrebându-l:

— Nu voi fi doar o bucată de carne în patul tău, Adam?

— Intimitatea, Eva, îi zise acesta sărutând-o rapid pe obraz, e colaterală căsătoriei. Se ridică și dinr-un dulap scoase o pătură. Pentru un moment, Eva se întrebă de ce avea el o pătură în birou, din moment ce dormitorul era mult mai jos decât nivelul ăsta al casei. Ți-am promis prezență în viața ta. Vreau să te cunosc, chiar dacă nu îți pot promite sentimente înflăcărate, din acelea pe care le meriți, a cavalerilor secolelor trecute.

Se băgă înapoi lângă ea, învelindu-se cu pătura călduroasă și luând-o pe mâna sa.

— Nu vreau să te folosesc doar pentru dorințele mele. Sunt multe lucruri la tine care m-au atras în a te face soția mea.

— Ca de exemplu?, întrebă aceasta și își așeză un picior timid peste ale sale.

— Ai o minte deloc comună printre toți cei pe care i-am întâlnit până acum. Tu ești simbolul egalității între capacitățile masculine și cele feminine. În același timp, ești un mister.

— Virginitatea mea e un mister, vrei să zici, completă ea.

— Și ea, Eva, râse acesta, din nou. Contele nu mai râsese atât de mult de când alerga liber pe câmpii, o prindea pe Meredith, se rostogoleau la baza unui deal și se iubeau până la apusul soarelui, când adormeau îmbrățișați. De acel mister mă voi ocupa personal.

Femeia îl îmbrățișă, auzind tunetul bubuind pe cerul înnegrit. Începuse furtuna.

— Nu vreau să dezgropăm morții..., își manifestă grija asupra problematicii adusă în discuție.

— Dacă trebuie pentru dreptate o fac, Eva. Cineva te-a batjocorit intenționat. De ce și cum? – nu pot să înțeleg. Știm amândoi că Liam s-a dus repede la tăticul tău să îi spună ce mare femeie de moravuri ușoare ești tu cu mine și el..., nu își continuă fraza, căci se enerva cu cât ajungea la finalul monstruos de a o pierde pe Eva.

— M-a împușcat, finaliză ea. Da. Aversiunea asta...

Își închise ochii și oftă.

— Hai să nu vorbim despre asta acum, ce zici?, continuă femeia. Uite cum facem, se ridică într-un cot, acoperindu-și sânul cu mâna. Accept propunerea ta!

— N-o să dau greș, îi făcu acesta semn cu ochiul. Iar primul lucru pe care ți-l spun, așa, frățește – îi văzu fața dezgustată la insinuarea incestului, ceea ce îl făcu să zâmbească în timpul în care îi atingea el însuși sânul, ciupind sfârcul mic – e acela că nu trebuie să îți fie rușine de mine.

— Dacă tu zici..., dădu ea din umeri și se agăță de gâtul lui. Mi-e somn! se plânse Eva, pielea făcându-i-se de găină la atingerea lui Adam. Și..., Adam?, zise pentru ultima dată înainte de a adormi. Ai face bine să te ții de promisiune!

Bărbatul nici nu îndrăznea să se gândească la consecința de a nu reuși. Mai tare îl înnebunea ideea de a suferi din urma neîmplinirii pactului, căci nu credea că era îndrăgostit de Eva. Totuși se simțea atras de ea, prea atras pentru a fi simplul sex. Simțea lucruri pe care nu le simțise cu Meredith.  

2632 cuvinte