Întreaga zi, Adam se gândise la faptul că era din nou căsătorit cu o femeie pe care o dorea ca un nebun. În ciuda aparențelor, bărbatul străbătuse străzile Londrei până la înserare, când hotărâse că sosise momentul să își ia mireasa în primire.

Era abătut. Își amintea de o vreme în care, prima noapte cu o femeie, cu femeia pe care o crezuse unica, fusese sub cerul înstelat, într-un hambar de pe moșia conților de Castlebythe. Strânse marginile căzii, rememorând momentul. Se încruntă căci, privind spre Eva, rămășițile a ceea ce fusese prima lui noapte de dragoste cu o femeie care trecuse prin sute asemeni se estompa. Ce purtase ea atunci? Fusese cămășuța? Rochia cu flori? Părul..., expiră, încercând să se calmeze, căci nu își mai amintea dacă avusese părul lung sau și-l tunsese recent.

Nu își mai amintea detaliile începutului idilei sale cu fosta lui soție, dar privind la Eva putea resimți dulceața trupului ei, iar atroce momentul în care ca o brută trecuse de barierele trupului său. Și cu Eva fusese prima lui dată. Nu mai atinsese niciodată o virgină, iar ideea că ea nici măcar n-ar fi trebuit să fie așa îl intrigase cumplit.

După interogatoriul de aseară fusese conștient de faptul că Luke o atinsese doar cu degetele. Probabil că jena o speriase. Probabil că... Dar nu avea niciun sens! De ce spusese Luke că o violase când, de fapt, era limpede că așa ceva nu avusese niciodată loc.

Bătăile inimii îl nelinișteau. Trebuia să se poată controla în fața ei, dar exista aici ceva ce i se părea imposibil de stăvilit. Ființa ei...

Refugiată într-un colț, palidă, Eva îl privea de parcă își aștepta pedeapsa. Zâmbi, privind-o.

- Nu te mănânc, Eva.

Își sprijini capul de pumn, atingând-o ușor cu piciorul. Era o mișcare periculoasă pentru organele sale, dar plăcerea de a vedea o tresărire a dorinței pe chipul ei meritase efortul.

- Este normal, asta?

- La ce te referi?, o întrebă distras.

- Un soț face baie cu soția lui?

Inocența Evei îl înduioșă și îl excită. Întreaga sa inocență, prezentă încă de la început, fusese semnul unei lipse de experiențe pe care o pusese pe seama siluirii. În adâncul său nu fusese niciodată convins de existența abuzului, iar acum cu atât mai mult i se părea că inocența sa era ca a unui copil privat de exterior.

- Doar dacă vrea, Eva. Și, bineînțeles, dacă și ea vrea asta.

Eva înghiți și își umezi buzele palide.

- De ce să facă asta? Murdăria, adică... mă așteptam ca doar în pat să fie obligată să...

- Obligată?, Adam izbucni în râs, colorându-i obrajii într-un roșu aprins. Eva, nu ești obligată să faci nimic.

- Dar am fost obligată să mă căsătoresc cu tine!, acuză.

- Trebuie să înțelegi asta, doamnă, rămase el la fel de relaxat, fără să se simtă atacat de vreo ofensă. Te-am compromis.

- Nu văd cum ar fi posibil ca asta să genereze căsătoria noastră.

Adam oftă și, pentru că nu vedea altă modalitate de a-i explica lucrurile, o prinse de braț, trăgând-o spre el. Apa se revărsă, iar Eva icni.

- Tu nu mă vrei, Eva?

- Nu... nu știu ce ar...

- Te simți obligată de mine?

- În acest moment...

- Un cuvânt, mă retrag și nu te mai ating, îi șopti în ureche. O prinse în temnița picioarelor sale, aplicând săruturi moi pe obraz și coborând în jos pe gât.

Vârtejul ce i se formă în pântec nu o mai lăsă să gândească rațional. Se îmbătă cu aluziile corpului său și uită de durere. Pielea i se furnică, lăsându-și capul peste umărul lui Adam în timp ce gura lui depunea mici săruturi pe umăr. Mâna bărbatului îi atinse sânul mic, iar Eva gemu. Asta trebuia să fie plăcere. În indecența aceasta era ascunsă întregul motiv al unirii injuste din finalul actului. O ciupi blând de sfârc, iar picioarele Evei se relaxară până ce cealaltă mână a sa își făcu loc pe copsa femeii.

- Trebuie să discutăm, Eva...

Se opri, ceea ce o înnebuni. Când vraja dispărea, Eva era conștientă de diferențele sexuale dintre ei și se sfia. Acum însă mintea îi era prinsă într-o copleșitoare magie care dorea cu orice preț să vadă unde ducea tensiunea din pântecul ei.

- Nu... nu te opri..., îi șopti, slabă. Bărbatul zâmbi, continuându-și traseul spre zona feminității sale. Asta este..., apăsă un buton, iar întreaga ființă i se zvârcoli. Scandalos!, țipă, ridicându-și fundul mai sus și ignorând în continuarea grosimea organului de care se frecase.

- Vreau să știu cine te-a biciut, Eva.

Pentru că femeia reacționă doar la plăcerea pe care i-o provoca indexul său la stimularea clitorisului, Adam se opri. Gura i se apropie de ureche, iar Eva îi șopti, cu lacrimi în ochi, lacrimi de frustrare și de durere.

- Tata. A fost tata...

O privi șocat, întâlnindu-i gura întredeschisă. Biata Eva! Trecuse printr-un chin inimaginabil, fusese sacul de box al unui bărbat care nu se deranjase niciodată să verifice medical acuzația. Judecată pe nedrept, ar fi spus Adam, pentru un păcat pe care nu îl comisese. Înghiți în sec și își lipi gura de a sa, continuându-și șicana asupra feminității sale.

Avea sâni moi și oase proeminente la nivelul bazinului. Ar fi fost o blasfemie să profaneze acest trup prin bătaie. Eva fusese creată pentru iubire, nu ură și minciună.

Primul orgasm este întotdeauna și cel mai rapid, mai ales dacă persoana care are bunăvoința de a ți-l prezenta atinge zonele potrivite. De aceea, prima explozie de plăcere a Evei fu atât de bruscă, încât nici nu avu habar cum să controleze zvâcnirile trupului. Atunci, când se simți în cea mai complexă beatitudine, Eva fu conștientă că indexul lui Adam pătrunsese cavitatea ca în seara precedentă. Expiră, pe măsură ce orgasmul dispărea, realizând cât de prostesc gândise în mrejele pasiunii.

Mintea îi era încă intoxicată cu efectele unei fericiri neînțelese, căci puse capăt sărutului, dorindu-și parcă mai mult. Simțea multă rușine, dar efectul îi era anihilat de ceea ce părea îndrăzneala feminnă ancestrală.

- Iartă-mă, schimbă Adam subiectul, că te-am rănit aseară. Își lipi fruntea de a ei, pe când Eva nu înțelegea mare lucru din explicațiile lui. Simțea că lucrurile nu se sfârșiseră. Durerea a fost singulară. Nu va mai fi așa. Pricepi? Ea aprobă, căutându-i buzele cu ochii. Nu ești obligată să fii cu mine, dacă nu vrei. Nu te oblig, Eva.

Cum de întâlnise cel ma rece și mai calm bărbat din lumea asta? Putea el să fie demn de pasiunea pe care corpul ei o ejectase mai devreme? Putea el să o iubească...

Lipindu-și gura de a sa, Eva se pierdu în senzația de a fi din nou atât de intim pipăită. Se ridică, lăsând să cadă și mai multă apă din cadă și, deasupra sa, nu se opri din sărut decât atunci când îl simți la intrarea trupului său.

- Nu ai de ce să te temi, Eva..., îi șopti, lărgind pliurile prin capul rotund și moale. Plăcerea invaziei o nimici, o făcu să-și dea capul pe spate și să icnească profund. Era doar atât, șocul de a fi pătrunsă de un corp ce dorea să îi aparțină. Se lăsă pe de-antregul în jos, oftând atunci când mâinile lui îi cuprinseră fesele, iar răsuflarea îi fu simțită pe sâni. Este Divin!, îl auzi zicând, înainte ca mâinile sale să îi arate mișcarea care spori inexorabil plăcerea.

Tremură, oprindu-se atunci când îl cuprinse total, căci un nou val îi nimici pântecul, făcând-o să răsufle speriată de senzație.

- Ce e asta...? Oh, Doamne! Nu e de mirare că oamenii vor să se spele împreună, articulă, făcându-l să râdă. Nu..., îi zise atunci când el o ghidă din nou să se miște. Nu mai pot să mă mișc, îl înștiință.

- Fă un efort, doamna mea, îi șopti la ureche, ridicându-se spre ea. Vreau să simt și eu tot ce simți tu.

Eva înghiți și, fără a deschise ochii, prinzându-i umerii și lăsându-l să se joace cu globurile sânilor ei, continuă dansul antic. Găsi că mai putea. Găsi chiar plăcută senzația când, abținându-se, căci o simțea încordându-se spre paroxism, Adam îi sărută gâtul și își coborî mâna între ei, atingând-o ca prima dată. Ochii îi lăcrimară atunci când atinse apogeul și îi strigă înnebunită numele.

Avea impresia că va muri, că probabil murise deja. Deschizându-și ochii privi spre organul său. Pe marginile ciudățeniei, Eva zări o pată minusculă de sânge care se evaporă odată cu apa.

- Sânge?, întrebă speriată. Dar nu m-a durut...

- Nu ești refăcută complet, doamna mea. Profit de tine acum, iartă-mă, îi șopti, sărutând-o pe ambii ochi. Inima ei se înduioșă și mai mult. Un bărbat atât de ciudat cu un trup extrem de diferit de al ei. Avea și o îmbrățișare molipsitoare care, în ciuda mărturisirii sale, o făcea să se simtă ca acasă. Hai să te scoatem de aici. Apa asta s-a răcit.

Fu transportată ca în vis în patul mare cu baldachin. Ar fi vrut să îi spună că trebuia să își ia cămașa pe ea, dar Adam era prea concentrat ca să o învelească, încât să mai poată zice ceva.

Cu genele obosite, micșorând imaginea lui Adam, femeia se încruntă când realiză că acesta o săruta pe frunte și, în urma sa, se auzi ușa despărțitoare închizându-se.

Nedumerirea nu atinse cotele maxime, întrucât totul o extenuase teribil pe contesă care adormi numaidecât, furată de vise.

În cealaltă cameră, soțul ei nu putea spune același lucru. Mai degrabă, Adam era muncit de gânduri.

*

Decizia de a coborî la micul dejun fusese luată după îndelungi cugetări, iar acum Eva o regreta. Nu era vorba de felurile pregătite de bucătăreasa familiei, căci platouri întregi cu cârnați, ouă sub felurite forme pregătite - o risipă teribilă - pâine din belșug, tot felul de sosuri și cărnuri care degajau mirosuri divine în încăpere îi gâdilau nasul. Se trezise cu o foame ucigașă și preferase să dispară din cameră înainte de a asista la glumele servitoarelor venite să curețe camera în urma ei.

Era vorba însă de faptul că Eva nu se simțea deloc acasă în acest mausoleu londonez. Decorul i se părea auster, fețele personalului acre, iar singura pată de căldură de la micul dejun fu Petter, ce o salută reverențios, până în pământ.

Nici membrii propriei sale familii, noi și încă necunoscuți, nu erau extrem de agreabili. Iar prin ei, Eva se referea la o singură persoană care o indispunea mai rău decât era deja.

Da, Eva avusese o dimineață oribilă când, dându-se goală jos din pat, realizase ceea ce făcuse cu Adam noapte trecută, evenimente care îi plăcuseră enorm, iar în final faptul că el nu se afla aici, cu ea. Știa că era popular printre membrii aristrocrației ca soții să doarmă separat, însă nu se așteptase ca sentimentele ei să fie într-atât de demoralizante față de această parte a vieții conjugale.

Eva l-ar fi preferat pe conte lângă ea, căci se simțise folosită. Bărbatul își împlinea necesitatea și o abandona imediat ce atingea satisfacția. Dacă nu erau acelea momente de intimitate, atunci când să afle mai multe despre soțul ei? Când să se apropie de el? Când să încerce măcar să îl facă să o iubească?

Oftase și nu disperase profund. Trebuia să își mențină o mică parte a optimismului, cu atât mai mult cu cât nu era în presa de scandal, ci doar la anunțurile maritale din acea lună. Intrase în rândul lumii bune.

Privi pe sub ochi la Adam, care nu părea nicidecum afectat, cum își ștergea buzele - buze moi și dulci ce nu o scârbiseră - și se ridica politicos de la masă, scuzându-se în fața surorii sale. În urma lui, Victoria pufni și privi asupra unei știri pe care păruse a o vâna pentru a o împărtăși cu ceilalți, dar în lipsa fiului său.

Din nou, Adam plecase. În a doua lor zi de căsnicie, romantismul soțului ei era demn de milă, iar moralul Evei scădea pe parcurs.

- Irlandezii ăștia, începu cu ură Victoria, putori ordinare ce sunt! Nu se mai satură să se înmulțească și dau vina pe Anglia!

Lilith oftă, dar Eva, care înghițea fără tragere de inimă feliile de pâine, privi pe sub ochi la mama lui Adam. Era cunoscută mana cartofului care atinsese culturile de câțiva ani și cum aceasta dusese la înfometarea populației irlandeze mărite demografic, căci regiunea părea cea mai afectată din întregul Regat. Nu era vina lor, asta considera Eva. Nu era vina nimănui că dezastrele naturale izbucneau. Dacă ar trebui să ne revoltăm pe cineva atunci când agricultura eșuează, iar bolile ne năpădesc, acela ar fi Dumnezeu, pe care însă femeia nu avea inimă să îl considere vinovat.

Erau timpuri grele, într-adevăr, atât pentru proprietari cât și pentru arendași, mai ales că soluțiile încercate de Guvern nu dădeau roade. Oamenii mureau pe capete. Își închise ochii și inspiră, șocată de cruzimea Victoriei.

- Nu cred că e vina lor, izbuti să spună, nemaisuportând această nedreptate. I se putea întâmpla oricui.

- Ei, dar nu e așa!, începu Victoria să transforme dejunul în politică. Eva o privea fără a-i înțelege revolta, din moment ce se vedea că avea cantități impresionante de mâncare la mesele principale și gustările zilei. Dar ce să știi tu?, o apostrofă. Ești o simplă fată. Rolul tău e să fii izvorul continuității neamului nostru. Atât.

Teribil verdict!, concise Eva. Probabil că ar fi dat glas nemulțumirii dacă Lilith nu ar fi intervenit. Frumoasa fată își ungea o chiflă cu unt și mușca pofticioasă dintr-un cârnat în timp ce, rumenă la chip, interveni:

- Mamă, nu uita că și dumneata ai fost în postura cumnatei mele.

Cu buzele tremurându-i, Victoria lăsă ziarul pe masă și ciopârți oul din câteva mișcări vindicative.

- Am fost și mi-am știut locul în fața soacrei. Eu nu am ridicat vocea...

- Nu am făcut asta, se disculpă Eva calm.

- ... și nici nu mi-am întrerupt soacra. Era lege! Mă aștept să te porți cu respect! În sălbăticia în care te-a lăsat Milcon să trăiești nu ai avut o mamă, dar te previn că dacă găsesc vreodată urme de indisciplină...

Amenințări voalate, nedemne, își zise Eva și privi spre dulcețuri. Nu avea poftă de nimic, stomacul îi făcea din nou probleme și o durea. Se mulțumi doar cu pâinea și ceaiul care, pe parcursul mesei, îi liniști simptomele. Părea că Victoria avusese deliberat o părere atât de agresivă față de bieții oameni din nord ca să surprindă un potențial scandal. Eva nu avea să-i facă jocul. Avea ea altele la care să se gândească, printre care era inclusă și îndatorirea de soție.

I se părea strigător la cer motivul pe care Adam îl invoca în alegerea sa. Să o facă mireasa lui doar pentru că o dorea era lipsit de perspectiva durabilității relației. Să o vrea el doar pentru ceea ce simțiseră amândoi în cadă? Să fie doar asta? Și când trupul îi va îmbătrâni? Dar atunci când zilele grele o vor năpădi și nu va mai avea chef de o astfel de activitate?

Zâmbi. Atunci probabil că nu va mai fi de folos, iar Adam își va lua o amantă.

Brusc, își ridică ochii atunci când auzi cuvintele Victoriei:

- Adam își alege niște bestii nerușinate drept neveste!

- Mamă!, icni Lilith, scandalizată.

- Mă scuzați..., înghiți în sec, sperând că nu înțelesese bine pluralul. Ați spus neveste?

Victoria se încruntă, iar apoi zâmbi în sinea sa. Așa deci... nu știa... Tacticoasă, își uni degetele și își ridică sprâncenele, țuguindu-și buzele.

- Adam a mai fost însurat. O chema Mary și era camerista mea.

Luna de miere trebuia să fie ceva sublim, petrecut în doi. Dintr-odată, Eva descoperea că Adam avusese o astfel de perioadă cu o femeie descrisă dizgrațios de Victoria, dar parcă eminamente superioară temperamentului ei. Lilith își acoperise urechile, căci i se părea că ceea ce făcea mama lor era demn de milă.

Situația Evei, avea contesa impresia, era în acest moment demnă de milă.

2630 cuvinte