Lunile treceau și Franța devenise atât de familiară pentru ea, încât uneori credea că aici trăise de când se născuse. Simțea că nu îi mai lipsea absolut nimic și era fericită cu tot ceea ce primise de la Univers. Își făcuse prieteni, reușise să evolueze foarte mult în munca sa, devenind manager la restaurantul lui Gus, învățase la perfecție franceza și nu în ultim rând, era locul în care va aduce pe lume un copil. Mai avea puțin până la data anunțată de doamna doctor și avea emoții. Știa că era fată și se gândise ce nume să îi pună, iar Aurelie fusese foarte încântată de alegerea făcută.

Le aștepta pe mama și sora ei să ajungă în orice clipă. Își dorea să le aibă alături până când va naște și mai ales că le simțise lipsa zilnic. Avea nevoie de sfaturile mamei și de îmbrățișările puternice ale surorii sale. Judy își dorise să meargă cu ea de când anunțase că va pleca în Franța, doar că atunci era imposibil. Nu știa nici dacă de ea va putea avea grijă, dar de sora ei mai mică. Era nerăbdătoare să meargă cu ele și să cumpere hăinuțe pentru micuță, dar și să își petreacă fiecare moment cu ele. Nu putea să spună că se simțise singură, doar că în unele seri avea nevoie de cineva mai mult ca orice. Avea nevoie de acel El, doar că...

Își scutură capul frenetic, dorindu-și să alunge gândurile și auzi soneria. Se ridică cu greu de pe canapea și auzi glasurile celor două, emoțiile cuprinzând-o din toate părțile. Deschise ușa și le privi, Judy sărindu-i în brațe.

— Elaa, mi-a fost atât de dor de tine, strigă fetița, băgându-și nasul în materialul rochiței.

— Judy, mă bucur atât de mult să te văd, vorbi femeia cu ochii în lacrimi, privindu-și mama care își ținea lacrimile în frâu și zâmbea cu gura până la urechi.

— Ne-a fost atât de dor de tine, scumpo, vorbi femeia în vârstă și își privi fata. Cum te simți? Micuța ce face?

— Suntem bine amândouă. Ea uneori mai dă din piciorușe, iar eu îi vorbesc în fiecare seară, spuse și le făcu semn să se așeze pe canapea.

— Bănuiesc că nu mai lucrezi, nu? Adică mi-ai spus că Auguste este înțelegător cu aceste lucruri.

— Cine e Auguste? întrebă Judy, având în mână un fursec cu ciocolată.

— Auguste este proprietarul restaurantului la care lucrez. Vezi că ai și pufuleți în bucătărie, special pentru tine i-am lua...

Fetița nu așteptă să termine fraza și se îndreptă spre bucătărie, având un zâmbet larg pe chip. De când era mică iubea pufuleții, iar sora sa mai mare îi făcea toate poftele, inclusiv să îi cumpere pufuleți și ciocolată.

— Mai lucrez, doar că mă duc mult mai rar. Auguste e mai mult decât înțelegător și mă sprijină enorm, știind că situația este delicată. Până la urmă a înțeles și el faptul că nu poate fi nimic mai mult între noi, iar eu sunt mulțumită cu decizia luată. Judy cum se descurcă cu școala?

— Dacă tu ești mulțumită cu absolut tot și ai liniște sufletească atunci mă bucur enorm. Acum câteva săptămâni mi-a povestit de faptul că are în clasă niște colegi care tot râd de ea pe faptul că nu are tată sau că o fac tocilară. Într-o zi mi-a venit roșie în obraz și mi-a spus că un coleg i-a dat cu mingea de fotbal în pomete. Am vorbit cu învățătoarea și mi-a spus că va fi atentă, doar că nu o poate supraveghea tot timpul. Acum mi-a zis că nu mai vrea să meargă la școală. Mă gândesc să o mut la altă clasă, dar asta când va trece a V-a.

— Am să vorbesc cu ea, poate o conving să meargă în continuare la școală. Te superi dacă ies cu ea la o mică plimbare?

— Nici nu se pune problema. I-a fost foarte dor de tine și cât vă plimbați voi eu despachetez bagajele.

Intră în bucătărie și se așeză pe scaunul de lângă sora ei mai mică, întrebând-o dacă nu vine cu ea să cumpere niște hăinuțe pentru cea mică. Judy privi entuziasmată și în minutul doi era deja la ușă, Elora zâmbind. Îi fusese tare dor de sora sa și acest timp pe care îl vor petrece împreună era cel mai prețios lucru.

Ieșiră pe străduțele orașului medieval și își prinse surioara de mână. Aceasta privea fascinată priveliștile care i se deschideau în față și la un moment dat întrebă:

— Ai învățat franceza? Ți-a fost greu, nu?

— Sincer, mi-a fost foarte greu să mă acomodez și să învăț limba, dar am biruit în cele din urmă. Este important ca atunci când îți dorești ceva să lupți pentru acel lucru oricât de greu ar fi și indiferent de ce ar spune ceilalți. Oamenii de cele mai multe ori sunt răi, invidioși, uneori te fac să te simți incapabilă sau alte ori își bat joc de tine, gândindu-se că așa te pot întrece.

— Ți-a spus mama despre Aila și Marcus, nu? întrebă fetița, zâmbetul pierindu-i de pe chip.

— Nu știu cine sunt Aila și Marcus, dar știu că nu trebuie să te lași afectată de ceea ce spun ei și cu atât mai puțin să nu mai vrei să mergi la școală. Dacă ei sunt atât de inteligenți, de ce mai vin la școală? A fi tocilar nu este un lucru rău și faptul că tu îți dorești să înveți cât mai multe, o să te ajute pe viitor. Mai bine tocilar decât prost și cu nasul pe sus. Iar tu ai tată, așa cum și eu am. Faptul că el are mai multe defecte decât calități, nu înseamnă că este vina ta sau a mea. Trebuie să îl acceptăm și să mergem mai departe.

—Mulțumesc, Ela! Am să merg la școală și nu am să îi mai bag în seamă. Dar cum îi fac să mă lase în pace?

— Arătându-le că ești indiferentă la spusele lor și că ai curajul să le răspunzi la orice frază mai acidă pe care ei ți-o spun, dar nu pe un ton urât. Răspunde politicos și cu respect. Și niciodată să nu tratezi răul cu rău pentru că înseamnă că ești egal cu dușmanul tău. Tratează mereu răul cu bine și vei dovedi că ești un om inteligent.

— Îți mulțumesc, Ela! Acum mergem să cumpărăm haine pentru micuță?

— Credeam că nu mai întrebi, îi răspunse femeia și sora ei cea mică își recăpătă strălucirea din ochi.

Era fericită pentru că își ajutase sora și o făcuse pe ea fericită.

Notă

Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. De asemenea, bullying-ul poate contribui la crearea și menținerea unui mediu de teamă și intimidare în școală. Aproape zece ani de cercetare arată că fenomenul în discuție poate afecta foarte serios funcționarea psihosocială, învățarea și sănătatea celor care îi devin victime.

Se indică faptul că persoanele, indiferent dacă sunt copii sau adulți pot suferi pe termen lung probleme emoționale, probleme de comportament, probleme sociale, singurătate, stimă de sine scăzută, o creștere a frecvenței îmbolnăvirilor.