Coboară din taxiu și îi spune bărbatului de la volan să păstreze restul. Îi era atât de greu să facă acest lucru, de parcă trecuseră ani de zile de când nu le mai văzuse. Intră în cafenea și le vede la masă, vorbind cu Axel, bărbatul având un zâmbet pe chip.
         — Elora, strigă surioara ei, atunci când o văzu și îi sări entuziasmată în brațe, femeia având ochii în lacrimi.
          — Judi, cât mă bucur să te văd, îi răspunde fetiței, așezându-i cordeluța pe cap.
          — Ela, ia uite ce mi-a cumpărat mami, spune fata și o trage pe tânără de mână, până la masa unde mama lor stătea. Uite, gustă și tu, spune și îi întinde paharul mare de ciocolată caldă.
          — Bea-l tu, Judy, eu am mai băut. Bună, mamă!
           — Bună, draga mea! Mă bucur atât de mult să te văd. Până când ai venit am stat cu stomacul ghem. Bine că ne-a servit tânărul acela.
           — Ai mai slăbit de când nu te-am mai văzut. Sunteți bine amândouă?
            — Ela, Ela, ia uite ce am făcut dintr-un șervețel, o întrerupe fetița, arătându-i trandafirul din șervețel.
           — Judy, nu vrei să te duci să o ajuți pe Lia cu curățatul meselor?
           — Cine e Lia? întreabă fata, ridicându-se în picioare.
           — Fata creață de acolo. Du-te la ea și spune-i că vrei să o ajuți, îi răspunde fetiței, care privește spre Lia.
           — Dar nu vreau să merg singură, murmură copila și își băgă nasul în hainele surorii sale mai mari.
           — Atunci stai liniștită, vreau să discut cu mama.
           — Noi suntem bine, Elora. Judy se descurcă destul de bine la școală, am înțeles că din clasa a IV-a va avea o nouă învățătoarea și o și cunosc. Am avut grijă de ea când s-a operat de apendicită. Eu i-am propus șefului să mă lase două săptămâni numai în tura de dimineață, apoi o săptămână în cea de seară. Tatăl tău tot încearcă să dea tine și mă cicălește în fiecare seară cu întrebarea: "Sigur nu știi unde se află?". De când ai plecat și tot te caută nu mai bea, iar...
            — M-am plictisit, strigă fata, mama ei uitându-se urât la ea și bărbatul brunet servi ceașca de cafea femeii în vârstă.
            — Mulțumesc frumos, spuse femeia în vârstă, privind spre bărbat.
            — Elora, când mergem în parc să ne jucăm?
             — Judy, vreau să discut cu mama, ai puțină răbdare, îi răspunde tăios copilei.
             — Haide cu mine, Judy Murphy, îți arăt eu unde e adevărata distracție, îi vorbește bărbatul și o luă  de mână, zâmbindu-i Elorei.
Femeia în vârstă privi spre bărbat cum îi dădu lui Judy niște șervețele, pentru a le pune pe mese. Femeia privi spre fata ei care se uita în aceeași direcție, un zâmbet evidențiindu-se pe chipul oval.
             — Acesta este bărbatul de care îmi spuneai la telefon? întrebă femeia în vârstă.
             — Da, mamă, el este. Nu știu ce să îți spun despre el, este un bărbat pe toane. Uneori se comportă într-adevăr frumos, alte ori zici că a uitat ce înseamnă manierele. Astăzi nu trebuia să lucrăm, că nu era tura noastră, dar ni s-a spus că va fi o zi încărcată, mai ales că e foarte cald afară, și am fost chemați. Patronul are câte două seturi de oameni, unii care lucrează în cursul săptămânii și alții în weekend.
            — Și tu trebuie să fii prezentă tot timpul, mai ales că ești manager?
            — Nu, în weekend este patronul aici. Dar oricum, volumul de muncă este același, și în plus, în weekend se stă până seara târziu, așa că îmi convine mai mult cum sunt acum. Am avut mult de muncă în primele zile și încă mai am, nu degeaba anul trecut era în insolvență. Am găsit multe nereguli pe care încerc să le rezolv cât mai curând, dar mă bucur că am niște angajați foarte muncitori.
            — Și cât îți vine pe lună?
            — Cam 6376 de lire. Este un salariu care îmi ajunge, ținând cont că facturile nu vin în sume exorbitante. Oricum, o parte din bani i-am pus într-un cont la bancă pentru zile negre. Ați primit suma de bani pe care v-am trimis-o?
             — Da, i-am primit și îți mulțumesc mult, fata mea, doar că nu trebuie să te îngrijorezi, noi ne descurcăm.
            Ambele femei tăcură și priveau spre Judy care râdea în hohote datorită lui Axel, care o gâdila. Era o imagine atât de frumoasă, încât fața Elorei se însenină brusc. Se bucura că mama și sora ei mai mică îl cunoscuseră pe bărbatul pentru care ea avea sentimente. Se simțea liniștită acum.
            Niciodată nu îi putuse ascunde ceva mamei sale, de fiecare dată când încerca să mintă, prin tot ceea ce spunea se dădea de gol fără să vrea. Iar atunci când reușea să ascundă un lucru, ceva în interiorul ei se întâmpla. Devenea agitată, nervoasă și se panica atunci când dădea ochii cu mama ei. Îi jurase că orice ar fi, ea, Elora Murphy, nu o să o mai mintă niciodată, pentru că în cele din urmă "minciuna are picioare scurte".
             — Ela, Ela, ia uite ce mi-a dat domnul Edvige, strigă sora ei, alergând spre fata de același sânge cu ea.
              — Ce ți-a dat, Axel? o întrebă pe sora ei, privindu-l pe Axel fericită.
            Copila în vârstă de 9 ani puse pe masă un trandafir mic, roșu aprins. Chipul fetei era tot un zâmbet și sărea în sus entuziasmată de darul pe care îl primise. Mirosindu-l din clipă în clipă și îi mulțumea bărbatului.
             — Elora, draga mea, eu și Judy plecăm, nu vreau să îl las pe tatăl tău singur prea mult timp. Mă bucur că am putut să te văd și ca m-ai lăsat să vin.
             — Credeam că rămâneți la mine, dar cum îți e ție mai ușor. Să fii atentă bine, îi spune mamei și o ia pe Judy în brațe, pupând-o pe frunte. Iar tu prichindel să ai grijă de mama și să îl asculți pe tata. Când ți se face dor de mine să o pui pe Clara să mă sune ca să vorbim, bine?
            — Da, Ela. Pot să vorbesc și cu domnul Edvige, întrebă fata, roșindu-se în obraji și ascunzându-și capul în părul surorii sale.
            — Îți place de el, prichindel? întrebă femeia, un surâs scăpându-i printre buze.
            — E drăguț și foarte glumeț, răspunse copila zâmbind și își strânse sora în brațe.
            — Hai, Judy, să mergem că nu vreau să se întunece. Pa, fata mea!
            — Pa mamă, pa Judy, își luă rămas bun de la ființele pe care ea le iubea cel mai mult și privi mașina veche a mamei ei cum se îndepărta, pierzându-se în zare.