Ești în întârziere. În mare întârziere. Deja nu mai putem vorbi de sfertul academic. Dacă mai pierzi un minut vei rata șansa vieții tale. Agentul tău a reușit să găsească în sfârșit un rol destul de mic într-un serial - mori în primul și singurul episod în care personajul tău apare-, dar e mai bine decât cel din reclama pentru magazinul de saltele din oraș și speri ca asta să te lanseze. Și normal că norocul nu e de partea ta și te lovești de cineva. Așa că îți ridici privirea spre el, măcar pentru a vedea dacă merită să pierzi rolul vieții tale pentru el. Și merită. E stupid să spui asta, dar omul acela e bărbatul visurilor tale sau așa pare.
În momentul în care ochii vi se intersectează, pentru o fracțiune de secundă, poți să îl vezi. Îl vezi într-o gară. Aleargă după cineva. Strigară aproape disperat. Dar cine?O mireasă. Chipul îi e acoperit de un voal lung, valoros, dar chiar si așa îți poti da seama de frumusețea ei.Din depărtări se apropie un tren. Când trebui s-a oprit, femeia în rochie de mireasă a urcat repede, dar bărbatul din fața ta, cel care a strigat-o, s-a repezit după ea să o oprească, însă nu a mai apucat...femeia era atât de grăbită să urce în tren! În graba ei, voalul a alunecat; acesta l-a ridicat de pe jos și l-a strâns la piept cu lacrimi în ochi.Era prea târziu... Trenul a plecat, tot în acel moment ai realizat: tu erai mireasa. Iar aici se încheie viziunea. A fost ceva scurt. Parcă o imagine care-a apărut pentru o clipă, dar care îți rămâne întiparită în memorie. Și poți să juri că și el simte la fel judecând după privirea buimacă pe care o avea.

(Numele tău /Crush)