Ați simțit vreodată cât de greu se formează o prietenie și cât de ușor poate fi pierdută? Nu știu, chiar și prieteniile de durată, adică de câțiva ani buni se pot sfărâma în câteva clipe.

          Nu înțeleg de ce. Nu înțeleg cum se poate întâmpla așa ceva într-un timp atât de scurt. Și doare. Doare al naibii de tare când, după o prietenie ce te-a ajutat să treci prin momente grele, ce te-a făcut să râzi, după o prietenie strânsă în care vorbeai non-stop cu persoana respectivă despre fiecare chestiuță din viețile voastre, totul se destramă. Și cei care nu au trecut încă prin asta, e posibil. Nu judecați. Fiecare om se maturizează și se schimbă, iar asta intervine în prietenie.

Storytime

Deci acum câteva luni am început să vorbesc online cu un băiat. Totul a fost la caterincă, din plictiseală și cam tot ce vorbeam noi erau glume pe care celălalt putea să le ia în serios sau nu.

După câteva luni, adica vreo 2 am încetat să mai vorbim. Țin să menționez că acest băiat era un prieten de al B.F.F.-ului meu, deci nu vreau să aud comentarii cum că era riscant etc.

Această prietenă "comună" ne-a făcut iar să vorbim cam după vreo 2 săptămâni, iar în următoarea lună am legat o prietenie minunată, adică vorbeam dimineața, la școală, în timpul orelor și pauzelor, în drum spre casă, în timp ce el se juca Fifa sau ce jocuri mai erau, în timp ce făceam teme, ascultam muzică sau mâncam. Vorbeam noaptea până la 1-2. Mă trezea din somn ca să îmi spună ceva important sau ca să râdem. Totul era așa frumos.

În acea lună am intrat în conflict cu niște colege. Ele au încercat să se "răzbune". Când am ajuns acasă i-am povestit B.F.F.-ului. Ea i-a zis lui, iar el de la plâns m-a făcut să râd. A fost acolo pentru mine. Am ieșit de câteva ori cu el și gașca lui de prieteni și chiar credeam că prietenia noastră va ține mult, mult timp. Dar nu.

A venit vara și el a început să iasă cu una din colegele cu care am avut scandalul. OK, m-am simțit cumva trădată, dar e alegerea lui ce face cu viața lui, iar recent am aflat că i-a băgat pe gât acelei fete tot felul de prostii despre mine care nu erau adevărate. Atunci am decis că prietenia noastră atât de frumoasă s-a terminat.

Și nu, nu am ținut la el nicio clipă mai mult decât ca la un prieten. Poate la un moment părea că îl plac, sau mă rog asta credeam eu, dar niciodată. Am ținut la el diferit pentru că el a fost colacul meu de salvare, el a fost mângâierea de care aveam nevoie, el a fost bancul care mă făcea să râd și în momentele în care credeam că nu o să mai pot vreodată.

Iar o altă distanțare care a avut loc tot anu' ăsta a fost cu acel B.F.F. de care vă ziceam mai devreme. Ne cunoaștem de aproape 9 ani. Ne-am cunoscut la grădiniță și toată lumea o ura. Eu eram un fel de miss popularitate și, înainte să judecați, nu eram genul de fată fițoasă, cu bani, haine scumpe, jucării extravagante etc. Nu îmi permiteam eu chestiile alea. Bine, poate hainele căci ai mei au lucrat în străinătate la un moment dat și mi-au luat haine de acolo, dar nu mă lăudam cu asta. Pur și simplu îmi plăcea să stau cu toată lumea. Aveam un coleg orb cu care îmi plăcea să stau. Vorbeam puțin unul cu altul, dar el era așa retras (ca și acum de altfel) și îmi plăcea să ma retrag și eu cu el.

Mă rog, revenind. De când am cunoscut-o m-am împrietenit cu ea. Îmi plăcea să îmi fac prieteni, dar cu ea fost o prietenie diferită. Ea a fost răul din viața mea, ființa cu care părinții mei nu erau de acord, ea a fost interdicția mea. Poate asta m-a făcut să mă apropii mai mult de ea. Nu știu. Oricum am păstrat legătura și după grădiniță. În clasa a 3-a cred că ne-am întâlnit iar, la un concurs de mate. Nu mai știu exact. Eram așa fericită. Și de atunci am ținut legătura. Dar acum ea e genul de fată populară, iubită de toți, iar eu sunt aia retrasă. Și schimbarea asta de roluri a fost nașpa. Asta ne-a distanțat.

Nu vreau să fiu rea, dar ea e populară într-un sens negativ. Se ia la ceartă cu toată lumea când nu îi convine ceva, are chestii scumpe și un corp de invidiat. Are cu ce se lăuda, iar asta îi ia din bunătate. Mereu am ținut mult la ea și încă țin, doar că nu am mai vorbit de câteva săptămâni și, la fel ca la băiat, obișnuiam să vorbim zilnic.

          Da, o prietenie se poate pierde foarte ușor. Mai sus sunt 2 tipuri de prietenii: aia pe care ți-o faci greu și când ajungi să o faci devine ca un drog, iar cealaltă ți-o faci ușor, ține mult, dar imediat ce apar complicațiile se strică tot.

          Nu zic că eu nu am defecte care să fi stricat aceste prietenii căci am și le voi zice pentru a nu vă face o părere greșită: sunt genul de fată fraieră, timidă la început, gen dacă vrei să fii prieten cu mine îți dau la dispoziție cam o lună sa te hotărăști dacă sa continui sau nu, iar după devin ca o lipitoare de care nu mai poți scăpa (cel puțin online). Iar f2f sunt timidă, retrasă, genul de fată care are nevoie de imbolduri pentru a-și da drumul la gură.

          Da, sunt diferită în mediul online față de cel real și nu e ok. Nu știu de ce, dar simt mai multă încredere în spatele unui ecran.  Nu îmi place, nu e ok, dar încrederea mea în mine e mică, foarte mică de obicei și încerc să schimb asta, dar îmi e greu.