—Nu-mi vine să cred că mă impui să urc pe acoperiș.

—El este predestinat pentru îndrăgostiți. De aici se deschide cea mai formidabilă panoramă către luminile înflăcărate ale întregului oraș. Și noi vom fi stăpânitorii acestei idili.

—Este încă o modalitate de a mă cuceri?

—Probabil.

—Atunci să știi că ți-a reușit. Însă eu nu o să pot atrage atenția la priveliștea din jur când o frumusețe atât de rară stă aici, la o masă cu mine.

—Și tu ți-ai pregătit un arsenal de complimente? Nu o să mă iei, totuși, cu astfel de minciuni.

—Atunci hai să nu vorbim, ci, pur și simplu, să admirăm lumea care de aici de sus îmi pare extrasă dintr-o bandă desenată, prea ireală și fantastică este.

—Credeam că nu-ți poți lua ochii de la mine! Am avut dreptate că ești o minciunoasă.

—Eu te văd, chiar și dacă nu te privesc, fiindcă gândurile mele sunt doar despre tine.

—Ce-i cu tine ultima vreme? Doar nu vrei să mi se oprească inima din cauza bătăilor prea zgomotoase.

După câteva minute petrecute pentru a imortaliza imaginea vie a mulțimilor de case scânteietoare, băiatul se scoală de pe scaun, brusc amintindu-și de ceva. Numai el știe de unde, vine cu o cutiuță, scoate de acolo o șampanie și toarnă conținutul ei spumos atent în două bacale. Aprinde lumânările care deja se aflau pe masă și astfel cu câteva mișcări creează o cină romantică. Fata oftează plictisită.

—Cât de banal, toate perechile fac asta!

—Credeam că ți-a venit gustul pentru lucrurile obișnuite, de aceea m-am gândit că trebuie să ne comportăm ca orice îndragostiți normali.

—Oricât de mult nu ne-am strădui, noi nu suntem normali.

—De fapt, acesta e doar începutul, doar nu credeai că sunt atât de absurd să las totul așa, mai ales că melodia acum este energică și te ademenește să faci ceva trăsnit.

Cei doi se înțeleg din priviri. Primul pe masă urcă nebunul de băiat, își acoperă ochii cu pălăria lui neagră și începe să-l imite pe Michael Jackson cu un moonwalk extrem de nostim, strivindu-și sub picioare bacalul. Următoarea dansatoare își ia paharul încă întreg, urcă lângă talentatul ei iubit și își varsă șampania în sus, lichidul, totodată, stingând lumânările, dar și pătându-le îmbrăcămintea. Ea își demonstrează aptitudinile printr-un step la fel de haios. Țicniții, așa cum s-ar descrie ei, după asta au râs până la lacrimi de cina lor ,,romantică".

—Jazz-ul, totuși, scumpa mea, e prea absurd!

—Ca și noi doi, împreună...