—Tu știi să joci șah? Eu mereu îl asociez cu viața. Ca să ai parte de succes, trebuie să-ți creezi o strategie fixă după care să te conduci și atunci țelul tău cel mai important se va realiza.

—În așa caz, cred că mă pricep la acest joc. Ca să te cuceresc și mai mult mi-am pregătit un arsenal de complimente, atunci sigur scopul de a te avea mereu aproape nu va eșua.

—Crezi că poți să mă iei cu minciunile tale absurde?

—Cum ai putut să jignești sentimentele mele sincere?

—Hai nu te bosumfla din nou, emoțiile nu se exprimă prin cuvinte, ele se împărtășesc cu ajutorul gândurilor surde pronunțate de vocea lăuntrică a inimilor.

—Când îmi mărturisești astfel de lucruri profunde, am senzația că îmi cântă cele mai talentate privighetori la ureche.

—Complimentele tale nu sunt reușite deloc, fiindcă nu priveghetorile cântă, ci acest instrument plin de grandoare ce ne încântă cu jazz-ul nemuritor. Mai bine ar fi să ne întoarcem la șah. Uite am să-ți explic cât de simplu este. Pășești pe un pătrățel alb, apoi negru, câțiva pași pe diagonală și ești deja în fața regelui. Tabla este asemenea clapelor de pian, tot ce trebuie să faci este să schimbi culorile.

—Seamănă cu o provocare la un duel.

—O provocare la un duet.

Fata îi arată semnul ei obișnuit, o ocheadă subtilă, dar cu un înțeles ușor de deslușit. Ea face o piruetă pe teracota acoperită cu nuanțele definitorii șahului și nimerește pe alb. Apoi băiatul care încearcă să-i preia urma nu izbutește și se pomenește pe un pătrățel negru. Dansul lor ciudat continuie, domnișoara fiind mult mai sprintenă și vioaie. Printre mișcările amuzante răsună chicotelile celor doi jazziști care își doreau să pară serioși.
La un moment dat o umbră obosită se oprește și se așează pe podeaua rece. Trăgându-și în piept tot aerul de care are nevoie, începe să acompanieze cu un glas firav sunetele ce deja erau întinse atât de elegiac. El încremenește pe dată fermecat de sensibilitatea puternică pe care o emana cântecul ei prea tânguitor și visător. Ea își încheie interpretarea cu cea mai tristă frază, vocea ei fiind stinsă și răgușită de emoție.

—Suntem doar niște creaturi ilozorii pe o tablă de șah sau pe clapele unui pian...