Din vila familiei Taison, unchiul lui Blaineley ieşise în grabă şi extrem de nervos. Mama lui Moon distrusese întreagă masă pregătită până la ultimul detaliu pentru ziua fiului său. Noaptea culminase, cu o ceartă între ea şi domnul Forks. Acesta o amenințase că-şi va lua nepoata de lângă Moon şi va părăsi oraşul. Când cele două familii vorbiseră despre contractul de colaborare pe care urmau să-l încheie, domnul Forks nu ştiuse că urma să piardă o mare parte din acțiunile şi colaboratorii companiei sale. Companie pe care părinții lui Blaineley o lăsaseră în urmă după moartea lor. În testamentul tatălui său, scria foarte clar că, moştenitoarea acesteia va fi Blaineley, dar ea se va afla la conducere după vârsta de douăzeci şi patru de ani. Părinții ei estimaseră această vârstă, după ce s-au gândit când ar trebui ea să termine Facultatea şi să facă câteva masterate, asta, desigur dacă chemarea ei era spre industria exploatatoare de petrol şi gaze naturale.

Dar, desigur, acel testament era făcut la îndemnurile avocatului lor. Niciodată nu le trecuseră prin minte ideea de a ,,părăsi" această lume atât de devreme. FIO COMPANY*, era una din cele mai mari companii extratoare de petrol, care avusese parte de mai multe proiecte în Golful Mexic şi de forare a gazelor naturale în Papua Noua Guinee. Anul acesta, statisticile arătaseră o scădere de 8% , iar venitul net se prăbuşise cu o scădere de 25% față de anul precedent. Un contract încheiat cu o firmă fantomă din Asia şi dispariția avocatului său, adusese compania foarte aproape de faliment. Domnul Forks motivase toate pierderile, ca pe nişte investiții într-un proiect ,,secret", încheiat cu o compania la fel de puternică ca a sa.

Când aceste zvonuri despre proiectul secret şi situația reală a companiei, ajunsese la urechile familiei Taison, totul fusese văzut ca pe o portiță de scăpare din situația asemănătoare în care se aflau. Din fericire pentru compania familei Taison, găsiseră un zăcământ în Libia, acea zonă din Africa dispunea de unele din cele mai bogate resurse aproximată la 77 miliarde de barili. Pentru ei,  zona era perfectă investirilor, fiind localizată aproape de Europa şi datorită costurilor de extracție scăzute. Dar ar fi trebuit să-şi asume un risc foarte mare, mai ales din cauza concurenței, ceea ce nu era în convenientul lor. Aşa că doamna Taison se gândise cum să împuşte doi iepuri deodată... poate chiar trei. Organizaseră o întâlnire cu domnul Forks şi puseseră bazele planului: domnul Forks avea să anunțe cine era cealaltă companie află în acest ,,plan secret" şi în ce consta el.

Drept motiv pentru această împăcare, deoarece, cele două companii avuseseră parte de multe neînțelegerii în trecut, se foloseau de ,,iubirea" dintre doi tineri necopți şi luptători pentru un viitor împreună. Domnul Forks acceptase, crezând în tot ce îi spusese doamna Taison. Se pare că bătrânul nu era un mare afacerist, aşa ca fratele său. Dacă el ar fi trăit, sigur compania lor nu ajungea în acest punct.

În spatele planului urzit de familia Taison, se afla altceva. Între contractele de asociere, se afla o hârtie, care odată semnată 60% din acțiuni reveneau familiei Taison. Un avocat mituit de ei şi semnătura bătrânului şi totul ar fi decurs perfect. Inițial, doamna Taison insistase foarte mult pe căsătoria lui Moon şi Blaineley, asta ca o altă portiță prin care se preia FIO COMPANY cu totul. O fată mută şi naivă, nu avea de unde să ştie că la aşa-zis căsătorie, va semna un act prin care ceda tot ce avea moştenire lui Moon. Cu majoritate de acțiuni, ar fi putut atrage colaboranți către ei şi multe alte viitoare proiecte.

Piese uşor de mişcat şi gândit, dar cu mare problemă la mijloc: Moon. În niciun moment nu se gândise că fiul ei va face asta, după ce îi spuseseră detectivii, Moon îi transformase viața mutei într-un calvar. Asta o făcuse să expire liniştită, dar se pare că soarta aranjase altceva, pentru că fiul ei ajunsese să o sfideze. Mai ales în această zi, când plănuise semnarea contractului de către unchiul ei. Din cauze nervilor şi a pretențiilor lui Forks, explodase, spunând mare parte din plan.

Nu se va termina aici, îşi spuse, aruncând cu paharul din porțelan în perete.

În interiorul ei dezastrul se dezlănțuise la cote maxime. Femeia maniertă şi delicată, devenise acum asemenea sufletului său. Rece şi obsedat de câştig, exemplul perfect al unei creşterii în care tot ce conta era locul întâi şi superioritatea. Pentru că mama lui Moon aşa era formată, cu toate că provenea dintr-o familie modestă, lipsită de gustul unei vieți luxoase. Învățase foarte mult pentru a ajunge ce e acum, intrase într-un liceu de renume şi îl absolvise cu rezultate excelente, exact ca facultatea. Dar din toată această poveste frumoasă lipsise ceva: o situație economică bună. Mereu îşi vedea colegele diferite de ea, şi cu toate că nu fusese ținta batjocurii datorită minții ei strălucită, ea se simțea jignită de felul în care arăta şi ce purta. De aici pornise şi dorința de a ajunge cât mai departe. Imediat după facultate s-a mutat în Miami, părăsind Vermontul, oraşul său natal. Familia şi frații ei îi deveniseră nişte străini, nu mai auzise nimic de ei după ce se căsătorise.

La început era o simplă secretară în compania socrului său. Acolo îl cunoscuse pe Adam Taison, pe atunci bărbatul era logodit cu o fată, care provenea dintr-o familie asemănătoare cu a ei. Mama lui Adam o remarcase prin punctualitate, eleganță şi inteligența de care dădea dovadă, aşa că făcuse tot ce-i putea să scape de logodnica fiului său. Acea fată miloasă voia un viitor în medicină, dar era lipsită de bani. Aşa că, pusă în fața faptului împlinit şi a logodnicului ei, bătrâna Taison îi oferise două posibilități: se căsătoreşti cu fiul ei, sau îl părăseşte şi ea îi va plăti studiile. Desigur că alesese viitorul, se văzuse pe ea în acea fată. Dacă era în locul ei făcea aceeaşi alegere.

De aici îşi începea rolul de consolatoare şi inimoasă. Adam se ajunsese să țină la ea negreşit, iar după o perioadă relativ scurtă se căsătoriseră, primind compania de la părinții lui. Adevărata ea se arătase după ce Moon se născuse, mereu repeta că el va fi cel care va primi totul. O bună bucată de timp părea nebună, înainte de Moon mai pierduse un copil într-un accident, iar doctorii îi dădeau şanse mici să devină mamă. Practic băiatul era salvarea ei, pentru că nu-i plăcea să realizeze că o femeie de rând poate să facă ceva, ce ea nu poate... explicit, un copil.

Mersese mult pe principiul: el va fi numărul unu. Adică o maşinărie, aşa cum ea ajunsese la un moment dat. Dar Moon prinsese o mică rădăcină din caracteristicile ei, aceea a rebelității şi a face tot ceea ce îşi doreşte. Dar fiul ei va face, ce o să-i spună, pentru că-şi cunoaşte mama şi ştie ce poate. Cel puțin ea aşa considera, doar o făcuse pe Angel să dispară şi îl scăpase de închisoare într-un fel mişăleşte.

În perspectiva ei, tot ce făcea era bine. Voia ca fiul ei să aibă un viitor strălucit, aşa cum avusese ea. Deci scopul schimba mijloacele... de fapt, ea voia pentru el, viitorul pe care îl tot repeta şi de care avusese parte, dar niciodată nu-i ascultase părerile.

— La naiba cu ei! Urlă, provocând un val de ură în jurul ei.

— Judd, calmează-te, nu-ți face...

Soțul ei încercă să se apropie de ea, dar îl lovi cu palmele în piept, îndepărtându-l.

— Mie nu-mi distrug planurile o mută şi fiul tău!

Îşi trecuse mâinile peste fața, respirând precipitat. Ocoli masa lungă, gândindu-se la un plan, se opri când, constată soluția finală la care ajungea când totul o lua razna. Aşeză mâinile pe muchia mesei din lemn, i-am spus care vor fi consecințele, repetă în minte. Îi dăduse un răgaz lui Moon, să scape de ea până la sfârşitul verii şi să-i asculte fiecare ordin. N-a ascultat, atunci nici ea nu va asculta nimic din cele promise.

— Sună-l pe Charlie! Porunci soțului său, înaintând spre scările, care duceau la etaj.

Charile era avocatul lui Forks, cele care trebuia s-o ajute cu măsluirea actelor. Avusese mare dreptate când îşi spusese, că oamenii răi nu vor putea urma niciodată calea legalității. Cuvântul ilegal, începuse să fie asociat cu numele Judd Taison în ultimul timp.

— Ce ai de gând?

Adam o urmă, urcând câteva trepete. Blonda se opri, fiind la fel de încordată. Câteva secunde trecură până îşi întoarsă capul spre el şi îi aruncă o privire blândă.

— Nu-ți fă griji, dragul meu. Soția ta ştie cel mai bine ce-i de făcut, spuse şi coborî pentru a-l sărută.

Îi prinse fața în palme, mângându-i obrajii. Adam Taison rămăsese acelaşi bărbat frumos pe care-l cunoscuse, anii îşi lăsaseră amprenta pe el, dar continua să rămână atrăgător pentru soția sa. Ochii căprui deschişi, de culoarea, caramelului, gene lungi şi negre, ten uşor bronzat, păr şaten, tuns şi aranjat cu grijă, buze subțiri, rozalii. Bărbatul perfect pentru ea.

Mai zâmbi o dată către el şi se întoarse, dându-şi ochii peste cap. El ar trebui să ştie cel mai bine că nu urmează ceva paşnic.

Bărbații chiar nu cunosc limitele unei femei? Aa, stai, ea le poate întrece pe toate, se lăudă în gând, izbucnind în râs.

*

Moon o ținea de mâini pe Blaineley în timp ce mergea cu spatele. Picioarele fetei tremurau la fiecare pas, care o aducea mai aproape de mare. La insistențele lui acceptase să intre în apă, cu toate că se simțea sufocată, văznâdu-se foarte aproape de ea. Când picioarele atinsesera nisipul ud, făcu instinctiv câțiva paşi înapoi, dar Moon o trase după el.

— Eşti cu mine, de ce ți-ar putea fii frică? O întrebă, simțindu-i tremuratul accentuat.

De apă, îngăimă ea, făcând paşi mici. Moon expiră, sătul de rugăminți şi o trase în brațele sale, intrând în mare. Blaineley se prinse cu mâinile de gâtul său, aproape lăsându-l fără aer. Apa îi ajungea până la umeri, fapt care o îngrozea. Deja putea simți cum apa îi invadează plămânii, era o vorba de doar câteva secunde şi zece paşi, ca asta să se întâmple.

— Chiar trebuie să te învăț sa înoți. Doar trăieşti în Miami, majoritatea locuitorilor ştiu asta.

Miji ochii spre el, încordându-se când un val îl lovi în spate pe Moon, dar acesta nici măcar nu se clinti. Era aproape de miezul nopții, iar cei doi savurau ultimele minute din această zi minunată, urmând sa înceapă altă zi învăluită în necunoscut.

Apa era călduță, Blaineley ştia că ar trebui să iasă, noaptea valurile sunt mari. Nu că n-ar avea încredere în băiatul care o ține în brațe, dar mai bine evită pericolul. Privise în jurul ei, şi la încurajarea lui Moon, îi părăsi gâtul, lăsându-şi mâinile pe lângă corp. Zâmbise, realizând că poate face asta, iar Moon o privise mândru.

— Vezi că poți, nu sta încordată. Fii calmă şi relaxată.

Încercă să-i urmeze sfatul, inspirând şi expirând încet. Făcuse câțiva paşi înapoi, imitând nişte mişcari ciudate în apă, care-i provocau râsul lui Moon. Închisese ochii, continuând să se mişte în apă. Relaxarea nu înseamnă, însă, şi a lăsa garda jos.

— Ai grijă! Țipă Moon la vederea valului, care aproape o acoperi.

Deschise ochii înspăimântată, şi simți cum apa o prinsese, din nou, în închisoarea ei. Ceva parcă o trăgea în spate, îşi întinsă mâinile şi în doar câteva secunde o mână mare îi prinsese încheietura, trăgând-o spre el. Continuă să stea cu ochii închişi, aşteptând ce urma să se întâmple, dar gura nu-i fusese invadată de apă, ci dominată de altă pereche de buze. Deschise ochii speriată, la vederea lui Moon, calmându-se. Îşi lipi mâinile de pieptul său gol, simțindu-i bătăile inimii mult mai accelerate.

Băiatul se grăbi să iasă din mână, fără să întrerupă sărutul. O purtă pe brațe până la patură, datorită hainelor ude, materialul albastru se îmbibase cu apă. Cu grijă o întinsă pe Blaineley şi se depărtă de ea, simțind acea flacără mocnind în interiorul său. Când îi observă depărtarea, fata îşi încolăci picioarele în jurul său, trăgându-l de lanțul, care avea ataşat restul de lună, înapoi într-un sărut. Pasiunea şi dorința ardea în amândoi. Moon îi cerceta corpul, cunoscând fiecare particică din ea.

O ridică uşor pe Blaineley, trăgând de rochie în jos, lăsând la vedere sutienul negru de dantelă. Contură cu ajutorul degetelor cupele sutienului. Începuse să-i plaseze sărutări pe piept, coborând spre piept, apoi spre abdomen, până unde reuşise să tragă de rochie. Deschise ochii, observând roşeața, dar şi plăcerea de pe chipul fetei.

— Eşti sigură? O întrebă, şi prinse marginile rochiei.

Blaineley medită câteva secunde asupra acestui lucru, gata cu rațiunea, îşi spuse hotărâtă şi încuviință. Moon doar zâmbi şi scăpă de rochia îmbibată în apă. Tot ce o acoperea acum era lenjeria neagră din dantelă. Mârâi apreciativ, în timp ce îi mângâie picioarele. Îi sărută genunchii, aducându-şi aminte de acea zi. Îşi poziționă mâinile de o parte şi de alta a capului ei, şi se aplecă, capturând-o într-un sărut.

Momentul lor fusese întrerupt de soneria unui telefon. Blaineley se încruntă, aducându-şi întorcându-se cu mintea înainte cu o oră, când Moon mai adusese o pătură şi telefonul.

— Trebuia să vorbesc ceva rapid cu Henry.

Fusese explicația lui. Prima oară, nu luara în seamă soneria enervantă, la al doilea apel, Moon îi dusese mâinile lui Blaineley deasupra capului, împiedicând-o să ia telefonul. A treia oară, îl făcuse pe Moon să se oprească şi să scape un oftat. Bruneta îi făcu semn să răspundă pentru că insistă prea mult, îşi muşcă buza la vederea trupului aproape dezgolit de sub el. Se întinse după telefon şi îşi îndreptă spatele, cu una din mâini ținând telefonul la ureche, iar cu cealaltă mângâindu-i uşor abdomenul. Îl înjurase pe Henry de mai multe ori în minte, pentru că el era apelantul. Se aştepta ca persoana insistentă să fie mama lui.

— Ce-i? Răspunse agitat, iar Blaineley îl lovi peste mână când aceasta cobora periculos de jos.

Moon se încruntă şi se ridică rapid, devenind tensionat. Blaineley îşi aduse genunchii la piept, iar cu mâinile îşi ascundea pieptul. Expresia lui se transformă treptat pe parcursul convorbirii, fața i se albise brusc şi putea jura că vede o lacrimă în ochii săi. Nu înțelegea din nimic din ce se întâmpla, persoana de la capătul firului vorbea mai mult. Blaineley trase pe ea cămaşa lui Moon, aflată la câțiva centimetri de ea. Rochia ei era prea udă şi risca să răcească purtând-o. Totul fusese distrus de apel.

— Venim acum, rămâi acolo! spuse închizând de grabă telefonul. Trebuie să plecăm, continuă, şi din glas i se putea simți panica.

Observând încurcătura în care ea intrase, se grăbi să o sărute pe frunte şi să o îmbrățişeze.

— Orice s-ar întâmpla, nu uita, eu nu te voi părăsi. Niciodată, silabisi cuvântul. Nu vei rămâne singură.

Îşi afundă fața în pieptul său, având o senzație ciudată.

— Să mergem, continuă, trăgând-o după el.

Atmosfera fusese distrusă, dar asta era ceva minor, pentru că adevăratele distrugeri urmau să-i devasteze.

~ FIO COMPANY = nu este o companie de renume în realitate, ci creată de mine.
Gata în sfârşit şi cu romantismul ăsta, mă pusese în probleme. :)
Dar să înceapă dezastrul! De când ,,urzeam" asta. Ce credeți că s-a întâmplat?
Ați aflat şi de unde planuri de căsătorie şi povestea doamnei Taison. :)

Mulțumesc, Lena_Pasquarelli! Superb, ca întotdeauna! :))