Moon îl mai privi o dată pe Lester, imaginea fostului său bun prieten, rânjind cu sângele prelingându-se din buza inferioară, îi lăsa o senzație ciudată. Părea ciudat, aproape imposibil, ca cei doi să fi fost prieteni în copilărie, dar era adevărat. Lester şi Moon au fost cei mai buni prieteni o perioadă îndelungată. Se ajutau la greu, se înjurau şi amenițau în certuri, ca mai apoi să ajungă să-şi vorbească de parcă nimic nu se întâmplase. Pe atunci, atât Moon cât şi Lester erau diferiți; Moon era mai tolerant cu restul, lipsit de aroganță, iar Lester nu era personajul negativ.

Se cunoşteau din adolescență, Lester e cu doi ani mai mare decât Moon, dar cu toate astea, Moon îl bătuse într-un meci. La început îi purta ură pentru asta, totul până la venirea unor tipi noi la depozit. Moon era un începător, dar cum orgoliul său era mult prea mare pentru a se da în spate de la provocări, a acceptat propunerea unuia de a se lupta. Meciul începuse bine, Moon reuşise să-l lovească de tare pe adversar, dar la rândul său primise lovituri puternice. Când toți credeau că e pierdut, Moon şi-a arătat ambiția şi nu s-a lăsat bătut.

Atunci situația s-a întors în favoarea lui, îl dăduse gata pe adversar, dar unul din prietenii săi intrase în ring şi îl îndepărtase pe Moon. O luptă doi contra unu nu era ceva corect, mai ales pentru un începător. Lumea este foarte nedreaptă, aşa că era ceva normal ca în orice loc să existe arta trişatului. Trişatul chiar era o artă, nu mulți reuşeau s-o stăpânească, şi de cele mai multe ori, unii pierdeau din cauza asta.

Nimeni din jur nu se încumetase pentru a-l ajuta pe Moon, atunci nu era aşa cunoscut şi apreciat ca atunci. Doar Lester se gândise de mai multe ori înainte de a se ridica de pe locul său şi a intra în ring pentru Moon. Din nou echilibrată balanță, au reuşit să-şi învingă adversarii şi au câştigat nu numai un renume printre restul, ci şi o prietenie.

Totul era bine, până când echilibrul fusese zdruncinat de o persoană, o femeie mai bine zis. Când doi prieteni ajung să iubească aceeaşi femeie, lucrurile devin tensionate şi fără soluție.

Ea era o fată frumoasă şi misterioasă, avea acel ceva intrigant pentru amândoi.

Lester era genul de băiat care se purta dulce cu fetele, era atent cu ea, asta o făcea să-l apropie.

Moon era la fel de rece şi cu o atitudine plictisită, ceea ce îi stârnea interesul.

Obişnuita regulă cu fata care ar rămâne cu una din băieți, fusese încălcată. Fata îi părăsise, lăsând în urmă doar ură între doi băieți, care cândva fuseseră prieteni. Uitaseră tot ajutorul acordat, de întâmplările amuzante... uitaseră de prietenia şi declanşaseră un război. Moon nu mai voia prieteni, iar femeia începuse să reprezinte pentru el o simplă ființă care apărea când luna răsărea, şi dispărea când soarele începea să strălucească. Lester intrase în anturaje ciudate, uitase de tot, având o singură dorință: să se răzbune de cel pe care-l numise cândva ,,prieten".

Caracterul lui Moon era greu de înțeles, astfel că nu-i găsea punctul slab. Nu mai iubea, față de familie avea aceeaşi atitudine rece, prieteniile noi nu erau adevărate, iar sufletul i se pierduse în întuneric. Toate astea până la apariția micii stele, dacă a rezistat aşa mult cu el şi nu a fugit, sigur e ceva între ei. Aşteptase mult în umbră, acum era momentul răzbunării.

— Dacă tot n-o iubeşti, ce cauți în apropiere? Nu trebuia să pleci? Spuse, ştergându-şi sângele de pe bărbie.

Moon strâmbase din nas, putea să plece oricând şi oriunde departe de Blaineley, el tot ar fi fost alături de ea. Implantat undeva în inimă şi în gândire.

— Nu-i treaba ta, fă bine şi stai departe. Îl amenință cu degetul arătător ridicat.

— De ce? N-o iubeşti, repetă.

Blondul strânse din dinți, era pe undeva vreo regulă scrisă, care să spună că pentru a apăra pe cineva trebuie să-l şi iubeşti? Regula asta a fost spusă şi pretinsă de foarte multă lume, dar inima sau sufletul are o singură regulă: nu există reguli.

— Din nou, nu-i treaba ta! Pot face ce vreau cu ea, e a mea! Strigase enervat la culme, dovedindu-şi posesivitatea.

— Şi Angel a fost a mea.

Miji ochii spre el la auzul acelui nume, un nume de înger, o înfățişare de înger, dar un suflet şiret. Moon îşi amintise pentru câteva momente chipul lui Angel; părul blond care cădea în valuri, ochii negrii plini de secrete.

Adevărat, Angel fusese iubita lui Lester inițial, dar acesta fusese prea orbit de iubire pentru a vedea cum era ea cu adevărat. O fire infidelă şi doritoare de cât mai multă atenție din partea bărbaților. Moon nu voia să-i strice relația, spunându-i despre Angel şi gesturile ei de apropiere, preferase să rămână neutru.

Angel devenise foarte atrasă de Moon, îl vedea peste tot, simțea ceva puternic pentru el, aşa că nu l-a lăsat să-i scape. Relația cu Lester era un avantaj pentru a-l vedea, a-i vorbi. După o perioadă s-au apropiat, au devenit prieteni, Angel obişnuia să-i ceară câte o țigară sau bricheta. Când vedea că reuşea să obțină câte un zâmbet din partea sa, să poartă o discuție mai lungă, Angel se despărțise de Lester, lăsându-l pe acesta cu inima frântă. La auzul întâmplării, Moon se distanțase cât putea de repede de ea, dar o petrecere, o beție şi o cameră, au fost de-ajuns pentru a săvârşi ceea ce se asigurase că nu va face. În acea seară se culcase cu Angel, ea a ştiut să-şi joace cârțile şi să-l facă pe Moon să se îndrăgostească. Lucru care păea imposibil.

Vorbe dulci, promisiuni, rolul de victimă, multe alte seri în care se dovedise fata potrivită pentru el din toate punctele de vedere şi au ajuns împreună. Se ascundeau de Lester, aşteptau până ce îi va trece şi va găsi pe altcineca, dar acesta îi prinsese sărutându-se în vestiarul depozitului. Lester aflase totul, şi Moon aflase ceva, Angel îi mărturisise prietenului său că vor să se împace, cu toate că era împreună cu el.

Fata şi-a folosit talentul de victimă şi a scăpat, Lester îl văzuse pe Moon vinovat de toate cele întâmplate. Între timp, Angel continua să-l caute pe Moon, găsind tot felul de scuze.

Pentru prima oară Moon avea inima frântă pentru o fată, cu greu acceptase s-o ierte şi să reia totul, asta cu o singură condiție: amândoi aveau să se schimbe. Aşa fusese, Lester îi privea cu ură şi gelozie. Moon o apăra de tot, reuşiseră să construiască ceva puternic împreună.

Însă destinul băiatului cu ochi albaştrii era altul. Când mama sa auzise de acea relație, a făcut tot posibilul ca Angel să dispară. Reuşită de care era foarte mândră... reuşită care îl lăsase pe Moon fără inimă. Plecase fără a-şi spune adio, pur şi simplu îl părăsise după tot ce înduraseră împreună.

Lester aflase de dispariția lui Angel şi-l căutase pe Moon acasă, s-au luat la bătaie în plină noapte. De acea dată fiind mult mai violenți, având ca arbitru luna, care-i lumina... dar şi un alt martor, Beth văzuse tot, auzise fiecare cuvânt, iar momentele în care fratele său era lovit, nu s-au putut şterge din minte. Lester o speria, văzuse în el furia. Acea noapte neagră era imposibil de uitat.

— Şi ce vină am avut eu?! Țipă.

— Ce vină?! Lester începuse să râdă. Mi-ai furat îngerul!

— Îndrugi numai prostii! Dacă tu ai fi ştiut s-o iubeşti, să-i arăți greşelile şi să nu fi decât lapte şi miere, poate rămânea cu tine! Aici nu suntem în seriale sau în cărți, în ultimul timp femeia are nevoie să simtă iubirea, nu decât prin cuvinte ci şi prin fapte, chiar şi prin certuri.

Pentru că după fiecare ceartă, Blaineley s-a întors la mine. Gândise, conştietizând pentru a mia oară diferența dintr ea şi Angel. Ea era bună, pură, inocentă... un adevărat înger.

— Vorbeşte îndrăgostitul din tine?

Lester se ridică.de jos şi îşi scutură hainele.

—.Demult nu te-am mai văzut aşa, prietene.

— Ce vrei să spui?

— Nici pe Angel n-o țineai aşa departe de restul, n-o apărai atât de tare.

Şi n-am făcut-o să sufere atât.

— Nu are noimă ce spui, sunt total diferite.

— Ba nu, amândouă au ceva în comun. Pe tine.

Lester ridcă o sprânceană, trecuse un an de la întâmplare, dar tot nu putea trece peste. Indiferent de câți ani vor trece şi câți i-ar spune că Moon e nevinovat. De multe ori se gândise că dacă Moon n-ar mai exista, ar provoca destulă suferință. Însă el nu vrea ca restul să sufere, vrea ca Moon s-o facă.

— Aberezi, nu țin pe nimeni cu forța alături de mine. A fost alegerea ei de a fi cu mine, exact cum şi Blaineley a ales asta.

— Vom vedea noi ce alegeri va mai avea pe viitor. Rânji şi se întoarse cu spatele.

— Apropo, Moon, nu prea cred în soartă, dar te asigur că dacă roata nu se întoarce, o voi întoarce eu. Fură ultimele cuvinte înainte de a pleca.

Moon strâne pumnii pe lângă corp, amenințarea sa îl ajunsese puternic. Lester nu mai era ca înainte, putea deveni capabil de orice pentru a-l vedea la pământ.

Se întoarse pe călcâie şi pornise pe drumul pe care-l urmase Beth şi Blaineley. Privise din umbră întâmplarea, îşi văzuse sora cum tremura, dar mai important, văzuse puterea lui Blaineley. Era conştient de faptul că era speriată, având-o pe Beth cu ea, tensiunea se apăsa şi mai tare pe umerii săi.

Nu intervenise, aştepta să-i vadă următoarele mişcari. Dacă situația avea să se complice, el ar fi salvat-o, chiar daca asta însemna ca ea să-l descopere. Se afla prin zonă întâmplător, când o văzuse pe Beth şi pe Blaineley aşezându-se pe acea bancă. Imaginea surorii sale ținând-o pe Blaineley de mână, îl făcea să zâmbească. Nu auzise ceea ce discutau, dar îl văzuse pe Lester. Henry nu era cu ele, lucru care îl enervase la culme, cu siguranță urma să-şi ia câteva pentru asta.

Deşi n-ar merita, rămăsese surprins de modul în care îl îndepărtase pe Lester, fără a-l privi temătoare, ci emanând ură şi curaj. Acea era fata lui, curajoasă în fața unui duşman; timidă şi pierdută în față lui.

Cu gândul la ea, nu realizase că ajunsese în fața blocului lor. Se ascunse undeva în umbră, asigurându-se că bătrânul taximetrist nu e prin preajmă pentru a-l spune. Privi către geamurile apartamentului său, becul din balcon şi cel din camera ei era aprins. Realiză că în camera ei sigur se afla sora ei, iar ea stătea singură. Zâmbi trist pentru că şi-ar fi dorit să urce la ea, şi îşi scoase telefonul din buzunar, începând să tasteze un mesaj.

Moon: Ce faci? Ai reuşit să te înțelegi cu Beth?

Trimise mesajul şi nu dură nici două minute, că primi răspunsul.

Blaineley: Suntem bine, şi da, mă înțeleg cu Beth. Tu ce faci? Eşti bine?

După ce îi citi mesajul îşi imagină cum ar fi ca ea să-i spună toate aceste lucruri; poate ar fi ceva ciudat, fiind obişuit cu tăcerea ei.

Moon: Şi eu sunt bine, priveam cerul şi mă gândeam la tine.

Privi spre uşa balconului care se deschise, pe ea apărând Blaineley cu telefonul în mână. Avea părul prins într-o coadă şi purta un tricou gri puțin mai larg. Moon clipise de câteva ori consecutiv, şi-ar fi dorit să se afle în spatele ei şi să privească fiecare stea împreună.

Blaineley: Când te întorci?

Din nou aceeaşi întrebare, de data asta o văzuse cum îşi ridică ochii spre cer, pentru o secundă având impresia că îl priveşte.

Moon: Cât de curând. Noapte bună, Blaineley. :)

Evitase să mai folosească apelativul de ,,înger", voia să-i vadă reacția. Felul în care se strâmba în fața telefonului, îl amuzase.

Blaineley: Noapte bună..

O mai privi pentru câteva momente, băgă înapoi în buzunar telefonul şi plecă, deşi ar fi putut sta toată noaptea să vorbească prin mesaje şi să-i admire chipul. Dar abordarea lui era mai bună, trebuia să mențină o anumită barieră şi să gândească repede un plan. Mama lui voia s-o facă să dispară, iar dacă el nu face ceva, mama lui va interveni, ajungând să repete istoria... Blaineley e diferită de Angel, dar mama lui e aceeaşi. Va găsi o cale prin care i-o va lua pe Blaineley.

Îşi ridică capul spre spre cer şi oftă cu putere, razele lunii luminându-i fața.

Moon e diferit de cel de acum un an, e mult mai rece.

Blaineley e diferită de Angel, ea e fericire, iubire, blândețe. O parte din ce îi lipsise lui Angel.

Dar şi povestea lor de dragoste e diferită. Fără cuvinte, fără explicații... povestea lor e mută.

~ Acum s-a aflat unul din micile secrete ale lui Moon şi la ce m-am referit prin acea noapte neagră în capitolul trecut. De asta era Beth speriată, îşi văzuse fratele aflat într-o luptă brutală.
Ce ziceți de povestea lui cu Angel? Ce a făcut mama lui de a dispărut fără urmă? Şi cine e îngerul? Blaineley sau Angel?