Lăsând-o să cadă pe pat, Caleb se așeză peste ea, sărutându-i tandru gura. Reminescențele acestuia se întinseră pe obrajii roșiatici, iar mai apoi pe ochi, până ce împrăștie o boare plăcută de săruturi pe întreg chipul fetei.

- Să nu mai plângi, Carol!, îi șopti. Urăsc să te văd plângând!

Cu inima care îi bubuia în urechi, Carol nu mai avea timp să stoarcă lacrimi din suflet, căci totul se întâmpla cu o infinită plăcere și delicatețe. Cu câteva secunde înainte, Caleb îi spusese că o iubea. Exista ceva mai plăcut pe lumea asta, decât să fie iubită de el? Nu. Sigur că nu. Inspiră profund și îi prinse avidă chipul, când acesta păru mai atent la cum să scoată rochia de pe umerii ei decât la buzele sale.

Bâjbâind, Caleb îndepărtă mânecile, trăgând înnebunit corsetul în jos spre a-i expune sânii. Femeia oftă, căci gura lui se lăsă în jos, gustând clavicula și mai departe, spre globurile pe care le simțea atât de pline și de dornice. Sub efectul privirilor lui, sfârcurile i se întăriră, iar la atingerea lui, oftă. Își dorise asta încă din seara în care mâna lui îi atinsese atât de intim pieptul, dar nu sperase la mai mult. Asta până când acesta acceptase - ba chiar îi solicitase - să fie o seară cu ea, aici. Iar prezența lui aici era datorată iubirii.

- Întotdeauna ai avut pieptul ăsta atât de..., oftă bărbatul. Nu ne vom grăbi, Carol, bine? Îi atinse chipul și își lăsă mâna în jos pentru a o ciupi de sfârc. Vom face asta să dureze pentru veșnicie.

Aprobând, cu gura uscată, Carol luă o gură mare de aer, evidențiindu-și pieptul măreț. Buzele lui atinseră protuberanțele rozalii, în timp ce limba formă cercuri în jurul acestora. Sărută întreg mamelonul, revenind avid la cireașa care trona deasupra. Nu s-ar fi săturat de sânii lui Carol niciodată, așa cum nici prezența ei nu l-ar fi plictisit. Elanul pe care îl simțea cu atât mai pronunțat se datora și sentimenteleor descătușate. Era bine să recunoască un aspect pe care îl negase atât de mult timp.

- Simt că înnebunesc, Caleb!, icni aceasta și își ridică ușor trunchiul din pat, spre el.

Răbdător din fire, bărbatul zâmbi și își continuă traseul, trăgând din ce în ce mai tare de corset, până ce, slăbindu-l îndeajuns, șireturile cedară, iar acesta fu scos pe trunchi. Atunci, rămasă doar cu lenjeria, Caleb decise să o scoată și pe aceasta. Gemu puternic la vederea feminității sale, încadrată de cârlionții nu prea mari.

- Trebuie să ne asigurăm că înnebunești!, îi zâmbi și îi își coborî capul spre abdomenul ei. Inspirând profund, el fiind și așa dureros de excitat, îi desfăcu picioarele îndeajuns, încât să se afle între ele. Nu vreau să îți mai fie rușine de mine, îi zise. Nu am vrut niciodată să te simți cu adevărat așa.

- Știu..., oftă ea și se ridică pe coate pentru a privi. Oh, la naiba! Vrei te rog să...?

Era agitată de dorința care stârnea fiecare instinct în ea. Caleb râse și își trecu blând un deget printre pliurile ei. Straturile umezi și fierbinți îi amețeau simțurile, în timp ce bărbăția sa pulsa sălbatică în pantaloni. Virginitatea lui Carol era cea care îi potolea zvâcnirile. Spre deosebire de realitate, dorea să nu îi provoace durere. Ridică degetul și, sub privirile ei, îl supse, moment în care ea oftă.

Atunci, Caleb hotărî: voia să îi arate totul!

Plecându-și buzele, își lipi gura de clitorisul femeii, lingând și sugând până ce aceasta nu se mai putu ține pe coate și căzu, cu gemetele de necontrolat. O parte din ea știa exact ceea ce îi făcea. Îi plăcea enorm. Ridicându-și trunchiul, ceru mai mult. Caleb îi mângâie coapsa, atent, iar apoi își introduse un deget în teaca fierbinte. Atât îi trebui lui Carol pentru a fi martora primei explozii orgasmice din existența ei.

Prinzându-i părul, femeia țipă, neștiind ce altceva să facă cu energia care reverbera din ea. Îi strigă numele, până ce spasmele se opriră, iar degetul lui continuă să rămână în ea. Apoi, cu privirea încercând să îl focalizeze pe bărbat, oftă.

- A fost delicios de privit!, recunoscu Caleb, mângâind boaba acoperită de pliurile ei.

- Asta... ei bine... A fost superb!

- Nici nu s-a terminat, draga mea!, râse Caleb. Ăsta e doar începutul!

Copleșită, Carol privi cum Caleb se ridică peste ea și își dă jos cămașa. Niciodată însă nu era suficient de sleită de puteri cât să nu-și dorească să îl vadă pe Caleb gol. Își mușcă buzele și se ridică în fund, așezându-și mâinile pe abdomenul și pieptul bine lucrate. O încânta ideea că era doar ei, iar, în seara asta, ea era numai a lui.

- Doamne, Caleb... Ești atât de frumos!

- Nu mai frumos decât tine, scumpa mea.

O prinse în brațe și își lipi pieptul gol de al său, încântată de senzația pe care pielea pe piele i-o oferea. Sărutându-l, Carol îi cuprinse gâtul, dorind să simtă cu buzele clavicula proeminentă, să strângă în palme mușchii brațelor și, în cele din urmă, să îl guste așa cum făcuse și el cu ea.

- Acum îmi dau seama ce caraghios trebuie să arăt!, râse ea. Am părul încă prins și pantofi în picioare.

Se descălță dintr-o dată, îndepărtându-l, pentru a se ridica și a scoate clemele din păr.

- Nu îl desface încă!, o îndemnă Caleb, sărutându-i spatele. Își lăsă mâna între picioarele ei, atingând-o din nou. Era pregătită să îl primească, iar dintre ei doi, cel care avea cele mai multe emoții era chiar Caleb. Porni din nou să o sărute să prelungească preludiul, oricât de dureros se simțea pentru el, moment în care Carol se întoarse și îl trânti ușor pe spate.

Nici nu se aștepta la mai puțin. Îi zâmbi, lăsându-se pentru câteva clipe dominat. Încet, încet, în acea seară, Carol își descoperea întreaga feminintate, ceea ce îi conferea o putere de neegalat.

- Vreau să te văd și pe tine dezbrăcat, Caleb.

Privind-o în ochi, acesta își desfăcu patalonii, aruncându-i cât colo, iar mai apoi îndepărtă indispensabilii. Nu părea deloc șocată, ceea ce îi spunea că asta era Carol cea căreia nu îi era deloc rușine de nimic ce s-ar fi întâmplat între ei doi. Așezându-și mâna pe el, fata zâmbi.

- Mi s-ar părea imposibil ceea ce se va întâmpla, dacă nu aș fi văzut odată că este extrem de simplu.

- Ce vrei să spui?, se încruntă, chinuit de mângâierea ei.

- Știi?... La lac? Cu fata aceea? Când mi-ai dat cochilia?

Caleb oftă și râse.

- Nu ar fi trebuit să vezi ce s-a întâmplat atunci niciodată! Mă urmăreai, Carol!

- Eram curioasă. Tu erai un exemplar bun pe care să îmi probez curiozitățile.

Privindu-se unul pe altul, în ochi, Caleb o întrebă:

- Și acum?

- Cred că îmi voi satisface curiozitățile.

Se aplecă spre el și își mușcă buzele înainte de a-i săruta vârful movaliu al bărbăției. Era frumos, cu un gust amărui, dar totuși gest care trezi în ea o excitație de neimaginat. Pentru prima ei dată, gândi în schimb Caleb, era o fată îndrăzneață. Își așeză mâna pe fundul ei și o mângâie, în timp ce limba acesteia se învârtea inocentă pe masculinitatea erectă. Mușcându-și buzele până la sânge, Caleb gemu, căci imaginea buzelor ei, aceleși buze pe care le sărutase și aceeași gură pe care de multe ori își dorise să o coasă, pe el, neîngrădită, lipsită de orice rang al sângelui albastru, îi făcea inima să se umfle și mai tare. Vedea în ea iubirea pe care încă i-o purta, în timp ce, descătușată, dragostea din pieptul lui nu contenea să îi șoptească despre ea.

Simțind că nu mai putea, Caleb luă o gură de aer și o trase spre el.

- Nu voi mai rezista mult timp, Carol. Trebuie să facem asta acum!

- Oh, femeia înghiți în sec și aprobă. Bine. Foarte bine.

Caleb nici nu era sigur că avea să ajungă la pachețelele din buzunarul hainei. Fusese un prost că le lăsase acolo. Trebuia atunci să se bazeze pe autocontrolul său și să se retragă la timp. O văzu încălecându-l și prinzându-i vârful rotund între pliurile ei.

- Crezi că mă va durea?

Nu credea. Știa. O atinsese în interiorul feminității sale și o simțise mult prea strâmtă prentru a-i fi ușor să îl primească fără o fărâmă de durere. Totuși, se ridică spre ea, cu mâinile încă pe fundul ei, și își lipi gura de a ei, în timp ce, poziționat la intrarea în trupul ei, o lăsă brusc în jos.

Carol își înfipse unghiile în umerii lui și icni scurt, în timp ce Caleb o săruta. Apoi, bărbatul se lăsă în jos și îi mângâie talia. Crispată deasupra lui, femeia oftă, cu broboade de transpirație adunate pe frunte. Probabil că nu ar fi reușit nicidecum să evite această durere a primei date, dar o putea diminua. Trebuia doar să îi ofere timp. În acest sens, Caleb îi spuse:

- Acum desfă-ți părul!

Încruntându-se, Carol își duse mâinile la agrafe, trăgând de fiecare pentru a elibera cascada negricioasă. Pielea albă mirosea puternic a flori, în timp ce absomenul plat și feminitatea îl atrăgeau pe Caleb, îndemnându-l să se miște. Ăsta nu era însă momentul lui. Îi mângâie șoldurile, ajunse din nou la sâni și se întrebă cum ar fi fost să se trezească în fiecare dimineață la pieptul ei, poate că uneori mirosind a lapte. Era un gând periculos, motiv pentru care Caleb îl abandonă.

Atunci când termină, Caleb strânse din dinți, căci vârfurile părului ei îi mângâiau coapsele. Arăta ca o amazoană pregătită să îl călărească.

- Poate că ar trebui să fac ceva acum, propuse ea.

Mijindu-și ochii, bărbatul oftă și își duse mâinile sub cap. Pupilele femeii erau dilatate, iar priveliștea pe care i-o oferea o excita. Simțea asta prin spasmele ei.

- Fă ce îți convine, lady Carol!, o îndemnă, dându-i de înțeles că era la mila ei.

Iar Carol, zâmbind ușor îmbujorată, făcu întocmai, apăsându-și palmele de pieptul lui și ridicându-se ușor, pentru a se coborî din nou. Își dădu seama că asta era mișcarea, pentru că se simțea atât de bine, iar în ciuda fracțiunii de durere pe care o simțise inițial, Carol nu găsea în activitatea asta decât plăcere. Își dădu capul pe spate și gemu cu fiecare mișcare, până ce, strângându-și miezul pe masculinitatea sa, avu impresia că va exploda din nou.

Mâinile lui Caleb îi oferiră suport în timp ce tremura cuprinsă de spasmele unui orgasm. După ce furtuna ei trecu, Caleb o prinse în brațele sale, o răsturnă sub el și, din câteva mișcări dure, care scoaseră de la ea alte gemete, termină. Îi simți lichidul vărsându-se pe abdomenul său, căci Caleb avusese grijă de toate, chiar și atunci când fusese cotropit de plăcere.

*

Ajunse acasă târziu, ușor împleticit, cu un scop. O voia pe Carol!

În seara asta se gândise bine și realizase că, în relația lui cu Carol, el era singurul vinovat, cel care o făcea să fugă în brațele altuia. De ce l-ar fi ales ea pe Bătrânul Black dintre toți acei filfizoni de-o teapă cu el dacă nu pentru periculozitatea pe care acesta o prezenta? Sigur că trebuia să pară și el la fel de fioros. De fapt, trebuia să se ducă chiar acum în dormitorul lui Carol și să îi ceară ceea ce merita.

Iar mai apoi să se căsătorească cu ea, bineînțeles.

Hotărât, Sethopher urcă treptele și, susținându-și greutatea de balustradă, reuși să ajungă în capul acestora. Merse câțiva pași până ce se poziționă înaintea ușii dormitorului fetei. Nu era deloc demn de un domn, dar femeile din zilele de azi nu își mai doreau gentelmeni în paturile lor. Seth trebuia să fie bestia îngropată cândva sub masca plăpândului mezin al familiei.

Dădu să bată. Dar Bătrânul Black nu ar fi bătut în ușa ei! Luând o gură mare de aer, și propunându-și să o seducă printr-un sărut, Seth deschise ușa. Asta era casa lui, iar ea - femeia pe care o curta. O închise ușor și își îngustă ochii.

Nu mai intrase niciodată în dormitorul ei, iar asta îl făcu să se jeneze oarecum. Vedea o rochie atânată pe un umeraș, mai multe panglici și, în fața unei măsuțe de toaletă, produsele pe care aceasta le folosea. Întregul dormitor mirosea a flori, iar acesta era decorat cu alb și brun, galben și pe ici, pe colo roz. Dormitorul ei avea balcon, iar perdelele din dreptul acestuia erau ușor trase.

Dar ceva lipsea.

Sethopher nu își dădu seama ce era acel ceva până nu privi insistent patul. Își imagina că o va trânti pe acesta, îi va sfâșia hainele - așa ar fi făcut grăjdarul - și o va mușca puternic de... de... sân! Da! O va mușca! Iar ea se va înfiora toată, de plăcere.

Cu toate astea, Carol nu era în patul ei.

Se încruntă și avansă, ducându-se mai apoi în zona toaletei. Ar fi fost și mai umilitor să o găsească acolo, dar un sentiment îngrozitor, de spaimă, îi acaparase mintea.

Carol nu era nicăieri!

Făcu ochii mari și luă o gură de aer, încercând să nu se înece cu propria furie. Carol nu era acolo. Nu era în camera ei. Coborî scările, din ce în ce mai impacientat și mai treaz din beție, dar nu o găsi nicăieri. Nu era nici în bibliotecă. O furie oarbă îl lovi, căci știa prea bine cu cine ar fi putut fi fata.

Se sufoca de furie, dar nu putea sparge nimic. Nu își permitea să îi trezească pe ai lui și să îi facă părtași la decăderea lui ca bărbat, la eșecul său. Ca atare, trebuia să ia totul în mâinile sale. Trebuia să o găsească pe Carol, găsindu-l pe grăjdar!

Își strânse pumnii și ieși ca o furtună din casă, pe străzile slab luminate din Surrey.

2287 de cuvinte