— Un bărbat singuratic, care nu vorbește prea mult, ursuz și, dacă mă întrebi pe mine, chiar dubios. Nu m-ar mira dacă ar fi căutat de lege pentru ciine știe ce faptă mizerabilă!

— Dar nu pare deloc bătrân! De ce i se spune astfel?

— N-am nicio idee și nici nu mă interesează!

Harry Constable râsese și revenise la lăudarea calului său pursânge. Pe Carol deja nu o mai interesa, dar rămase acolo să îl asculte din respect. Atenția ei fusese deja atrasă de acest grăjdar, care nu era nici bătrân și nici negru, dar care insista să i se spună astfel. Își mușcă buzele și se întrebă ce pățise bărbatul la ochi sau dacă avea vreo șansă să nu mai simtă că văzuse o fantomă. Avusese așa un sentiment bizar!

— Aș mai sta de vorbă cu dumneata, scumpă domnișoară, zise Harry, dar trebuie să plec. Sunt îngrozitor de obosit din cauza tuturor testelor acestora!

Fata zâmbi recunoscătoare.

— Mă bucur că v-am întâlnit!

— Poate veniți mâine-seară la repetiția mea. Antrenorul meu este destul de strict și mi se întâmplă destul de des să stau până târziu.

— Nu știu dacă aș putea..., zise precaută Carol. Îl văzu bosumflându-se puțin și auzi parcă un râs îndepărtat în mintea ei. Voi vedea ce voi putea face.

— Minunat!

Se înclină în direcția ei și plecă, mișcându-și trupul ridicol, pentru a părea la fel de masiv ca Bătrânul Black. Carol își mască râsul. Grăjdarul lui – așa peticit cum era – era de zeci de mii de ori mai demn să îl călărească pe Sefton.

— Cine e bufonul?

Ducele o văzuse discutând cu unul dintre jochei, dar nu intervenise. Continuase să discute cu Pick, aranjând câte una și câte alta, până ce bărbatul plecase. Era și asta o îmbunătățire, căci Carol nu leșinase.

— Posibil unul dintre învingători, ridică ea din umeri.

Privi sceptic în urma bărbatului. Ce altceva putea să mai ofere Derby-ul dacă nu o victorie ca asta?

Dar mai apoi îl zări în capătul grajdurilor, chiar la iintrare, pe Sethopher. Băiatul descălecase și se îndrepta spre ei. Buzele lui Lucian se lărgiră pentru a deveni un zâmbet complice.

— Lord Sethopher! Întinse mâna și îl prinse pe băiat, lovindu-l ușor pe umăr, sperând totuși că nu avea să-l dezmembreze. Ce surpriză!

Carol se întoarse și privi spre Seth. Atent, Lucian observă că zâmbetul pe care i-l aruncă fu cu adevărat sincer.

— Excelență!, făcu Sethopher. Domnișoară Carol!

Se înclină politicos.

Sethopher arăta exact ca frații lui mai mari, deosebirea pregnantă fiind înălțimea și constituția. Acesta era mai scund și chiar mai plăpând decât fusese Caleb sau Alfred. Nici anii în care își permisese maturizarea nu îl ajutaseră prea mult, dar pentru Carol acesta era încă unul dintre prietenii copilăriei sale.

— Cât mă bucur să te văd, Seth! Îl întâmpină cu căldură, făcându-l să roșească puțin. Am crezut că nu vei mai veni!

— Și să ratez această reuniune? Niciodată!

Cei doi își zâmbiră reciproc, moment în care ducele găsi oportun să se scuze și să spună:

— Din moment ce ai sosit, cred că aș putea să mă abat puțin prin oraș. Ai putea să o conduci tu pe Carol înapoi acasă?

— Exact asta aștepta tata!, își dădu ea amuzată ochii peste cap, fără a bănui vreun moment că ducele plănuia o eventuală uniune.

— Aș fi onorat, Excelență!

Mândru că posibilul său ginere era respectuos, decent și că încă roșea ca un fecior, Lucian aproape că zbură înapoi în boxa lui Pick. Era cazul să se laude și să caute un model floral potirivit pentru o nuntă.

*

După ce tatăl ei plecă, Carol îl lovi peste umăr pe Sethopher și îl dojeni blând:

— Nu trebuie să îi cânți atât în strună tatei!

— Îmi place să fiu în relații bune cu ducele de Queensberry, lady Carol.

Așezându-se la stânga ei, acesta își potrivi pasul cu al său, într-o plimbare revigorantă. Fericirea izvorâse pe chipul lui Carol; și-l amintea pe Sethopher mic – fiind de-o seamă cu ea, doar cu câteva luni mai mare – alergând și ascuzându-se de ea când își petrecea zilele de vară pe moșia Castlebythe. Fusese un băiat sperios și rușinos pe care obișnuia să îl chinuie, la fel ca frații lui mai mari, fără a avea vreo intenție de a-l răni.

— Cum te simți acum că ai finalizat studiile?, începu prima, căci Sethopher părea adâncit în gânduri, mult prea solemn.

— Ei bine, nu simt nimic deosebit, zise acesta. Mă bucur însă că am scăpat de companie. Nu era cea mai plăcută.

Toți știau că Sethopher obișnuia să fie chinuit și de băieții mai mari sau chiar de cei de-o seamă cu el. Fata oftă și își ridică ușor rochia, având grijă să se ferească de o groapă. Trecu pe lângă un grup de acrobați și le zâmbi binevoitoare. Sethopher însă se ducea glonț spre casă. Probabil că se simțea responsabil de ea.

— Poate că ar trebui să mai stăm pe aici puțin, îl apucă de braț și îl trase înspre o zonă în care se juca un joc de noroc. Trei domni se strâseseră încântați de masa jucătorului și pariau cu glasuri aprinse sume pe care probabil că nu le aveau.

Bărbatul răsturnase trei pahare și arătase grupului micuța scoică pe care o ascunsese sub unul din ele (1)  Pariurile începură, în timp ce omulețul își păzea cu dexteritate integritatea fiecărei căni. Carol râse, înainte de a putea pune să spună că văzuse cum acesta dăduse drumul micuțului obiect și că scoica nu se afla sub niciun pahar. Sethopher o trase, zicând:

— Nu ar trebui să stai, lângă ei.

— E amuzant, Seth!, continuă ea să zâmbească.

— Sunt jocuri de noroc. Tatăl tău m-ar omorî dacă...

— Și cine să îi spună?

Tânărul oftă, dar nu se lăsă înduplecat. Fusese o idee proastă aceea de a o apuca pe jos, chiar dacă își dorea să petreacă suficient timp cu ea. O văzuse atât de frumoasă în dreptul boxei ducelui, încât aproape că picase de pe cal.

Brusc, Carol se bosumflă.

— Oricum la finalul lunii acesteia toată distracția se va fi încheiat.

— Ce tot spui?, o întrebă, apucând deliberat pe o potecă mai ferită, căci vedea în față un grup de prostituate.

— Tata mi-a spus că trebuie să îmi aleg un soț până la finalul Derby-ului. Dacă nu, îmi alege el.

Părul se ridică pe ceafa lui Sethopher. Ajunsese deci la țanc! Nu trebuia să își amintească sieși că o iubea nebunește pe Carol. Era totul la ea care îl atrăgea ca pe un magnet. Mușcându-și buzele, acesta îi privi profilul. Carol nu părea să aibă ochi pentru el, ci părea mai degrabă interesată de soarta plăcintelor de pe o tarabă. Nu putea să o știe căsătorindu-se cu altul, ba chiar alegând pe altul.

— Și... ei bine... tu știi deja?

— Evident că nu!, fata vârî o monedă în mâinile vânzătorului și își luă bucata cuvenită. E superbă, Seth! Ar trebui să încerci!

Dar Sethopher observa deja cum sucul de agrișe îi colora buzele într-un roșu și mai aprins. Oftă și dădu negativ din cap. O admirase întotdeauna. Singura soluție la care putea spera era aceea că nu își va găsi alesul inimii și că ducele îl va alege pe el drept soț al său. Da. Seth trebuia să vorbească negreșit cu tatăl lui Carol, fără să se bâlbâie sau să mai roșească. Aceste defecte majore fuseseră adesea motivele batjocurii celorlalți copii și mai apoi adulți. Dar nu putea controla nimic, căci până și mâinile îi tremurau în preajma ei din cauza emoției.

Expiră profund. Trebuia să se liniștească, mai ales pentru că găsise o soluție perfectă pentru toate problemele sale, iar Carol va deveni în curând soția sa. Așteptase momentul ăsta de prea mult timp.

— Să vă citesc viitorul, milady?

O femeie cu un nas coroiat, buze extrem de subțiri și mii de riduri care îi brăzdau obrajii se apropiase de ei, după ce terminase cu o altă lady mai sus de locul acesta. Suferea de o cocoașă vizibilă, care o făcuse să fie cu mult mai scundă decât amândoi, acoperită cu o pelerină. În ciuda căldurii, bătrâna avea mii de straturi pe dedesubt. Sethopher strâmbă din nas, căci își dădu seama că era o țigancă. Ar fi trebuit să se aștepte la asta, căci Epsom Derby era plin cu tot felul de acoliți și degradați sociali.

— Nu suntem...

— O ghicitoare!, exclamă entuziasmată Carol. Normal că vrem!

Femeia privi șireată pe sub genele lungi la Sethopher care înghițea ultimele cuvinte ale propoziției negative. Se traseră într-o parte, moment în care femeia prinse degetele subțiri ale lui Carol. Se apropie periculos de tare cu nasul de liniile puternice ale palmei, trezind o repulsie evidentă în viitorul conte.

Pe tot parcursul bolboroselilor bătrânei, fiica ducelui rămase vrăjită de magia pe care o simțea reverberând din profunzimea șanțurilor natale.

— Un bărbat!

— Vedeți un bărbat?, întrebă ea, încercând să depisteze semnul care îi indicase femeii așa ceva. Ce fel de bărbat?

— Unul pe care îl cunoașteți din copilărie, domniță... Un prieten?

— Eu sunt ăla!, declară Sethpher.

— O, da?, întrebă femeia puțin răstit, cu glas pițigăiat. Domnița aceasta se va căsători cu el!

Carol clipi stupefiată și privi spre Sethohper. Bărbatul pălise pentru ca mai apoi trăsăturile să i se transforme într-un zâmbet, din care ea putea auzi inima bătându-i înnebunită.

Cum de nu observase niciodată adorația aceasta a lui Seth pentru ea? Era în toată ființa lui! În mișcări, în cuvinte... Rămăseseră atât de apropiați și asta nu pentru că nutrea față de ea sentimente de prietenie. Înghiți în sec, începând să se tulbure. Mâna i se răci instantaneu, iar bătrâna ghicitoare râse, un sunet gros, chițăit, care îi dădu fiori lui Sethopher.

— Ei, dar mai văd un bărbat! Zâmbetul viitorului conte păli. Trebuie să stați departe de el, milady! Ochii ghicitoare se măriră din ce în ce mai tare. E un criminal!

Bărbatul oftă și scoase câtiva bănuți pe care îi întinse femeii, trăgând-o după sine pe Carol .

— Sunt numai prostii, Carol. Cred că știi.

Fata își umezi buzele. Avea rațiune, iar de aceea nu trebuia să se încreadă în cuvintele unei femei bătrâne care găsise oportunitatea perfectă de a prosti tinere naive ca ea. Dacă le-ar fi putut prostii astfel, atunci de ce nu îi spusese de bine? Și-ar fi atras clientela mult mai ușor.

Existența a doi bărbați în viitorul ei apropiat o neliniștea chiar și mai tare acum. Pe de o parte, era acest prieten al copilăriei sale – Seth – cu care i se ghicise că se va căsători. Nu își imaginase niciodată asta și fiind luată pe nepregătite, Carol simți un fior de neliniște amplificând toate trăirile de mai devreme.

— Mă iubești?

Îl întrebase verde în față pentru că dorea să testeze spusele femeii.

— Poftim?, Sethopher își schimba culoarea pielii mai rapid decât văzuse vreodată. Carol își ridică sprâncenele și oftă. Eu...

Dar n-avea nevoie de continuare. Era timpul să se gândească la celălalt bărbat, la criminalul de care trebuia să se ferească. Ea nu întâlnise niciun criminal și i se părea puțin probabil să o facă în următoarea lună. Clipi des, rememorând clipele de mai devreme. Involuntar, gândul ei sări la Bătrânul Black și la invitiția lui Harry Constable. Mișcările grăjdarului îi reveniră atât de vii și de familiare în minte, încât se întrebă dacă nu el era criminalul din poveste. Mai nou Dumnezeu consemnase astfel evenimentele? Pufni, atrăgând atenția lui Sethopher

Trebuia să se ducă, își zise. Trebuia să se mai holbeze o dată la Bătrânul Black doar pentru a se asigura că nu era același criminal din povestea ei și mai apoi să își apere spatele. Și pe lângă spate, trebuia să fie prudentă și cu inima, căci modul în care se pierduse Sethopher nu însemna decât un singur lucru: o iubea așa cum iubise și ea, dar un cu totul alt bărbat.

Oftă obosită și își menținu mâna pe brațul lui Seth. Cine știe câte pericole putea ascunde un eveniment atât de monden ca Derby-ul din vara anului 1878?

(1) - thimble-rigger în engleză; jocul cu paharele pe care îl știm noi astăzi

1983 de cuvinte