Robert avea o mină gravă, iar în același timp bătea ritmic cu degetele pe fotoliul din piele, mai exact pe cel pe care Michael fusese cu... Bărbatul își strânse buzele amintindu-și de eșuarea sa lamentabilă și oftă, zâmbind. Își luase revanșa cu mult pentru acea zi. Numai gândul la cele întâmplate între ei în hotel îi hrănea dorința și îi alimenta erecția. Ce bine că era ascuns de birou!

— Bănuiesc că ești la curent cu veștile, nu?

— Tocmai ce am ajuns și m-ați chemat în birou, domnule, răspunse Michael. Nu am avut timp să...

— Foarte bine atunci. Își împleti degetele și expiră. Toate amprentele de pe armă sunt ale unui bărbat pe care-l cheamă Todd. Todd Durkee. Mike se încruntă: parcă mai auzise undeva de numele ăsta. Echipa ta a fost la casa inculpatului și știi ce au găsit:

— Ce? Întrebă Mike.

— O tânără negresă, o minoră, le-a spus destul de veselă că tatăl ei vitreg, Todd, a dispărut. Le-a închis ușa în nas.

— Negresă? Se încruntă Mike. Hmm... Are părul voluminos și...?

— Da, da. O negresă! Gesticulă Richard. O cunoști?

— Am... expiră și se întrebă cât să divulge din informațiile pe care creierul lui le aducea în prim plan. Întâi, Michael trebuia să se convingă că era aceeași negresă pe care o văzuse în secție când fusese William interogat. Apoi, trebuia să cântărească afirmația băiatului de „colegă" și, la naiba!, să se uite la fața tipului ăstuia, Todd. Numele îi sună al naibii de cunoscut! Nu. Nu cred.

— Atunci de ce mai vorbești, Kavanaugh? Bolborosi Robert.

— Unde să plece? Întrebă Mike fără a lua în considerare ofensa. Era clar, din șanțurile de pe chipul lui Robert, că supremul comisar ducea pe umerii săi o povară incredibilă, iar Michael nu era pregătit să-l asculte și să-l consoleze, căci i-ar fi transmis grijile lui. Se mulțumi să le ignore.

— Nu știu. Todd Durkee... fostul pușcăriaș pe care... Doamne!

Pușcăriaș...

— Ce... ăăă... în mintea lui începu să se creioneze portretul unui tânăr jucător de rugby, mândru și îngânfat. Ce fost pușcăriaș?

Robsert își ridică ochii spre el și oftă din toată inima sa. În ochii lui părea că ascundea întreaga enigmă care umbrea viața lui Michael și a Gabriellei. De aceea, Kavanaugh îl asultă cu interes când începu să depene amintiri vechi, foarte vechi, intercalându-le cu cele din urmă cu doi, trei ani.

***

— Michael Ravenleigh! Prezentase Dylan piatra funerară a tatălui său. Ca un copil, Dylan se legănă pe călcâie, bosumflat. Îl știi ca bunicul...

Gabrielle surprinse momentul în care Philadelphia își prinse soțul de braț zâmbindu-i liniștitor. Dylan își făcea prea multe griji, din punctul tinerei de vedere. Asta pentru că ea se aplecă și depuse cele două flori pe teren, urmărind trăsăturile pozei pe care nu o băgase niciodată în seamă până la momentul actual. Da, Gabby semăna cu Michael Ravenleigh, dar nu mai mult decât Dylan. Frați sau tată-fiică, asemănările genetice dintre ei se datorau ADN-ului, iar Gabby știa precis că poate doar ochii îi spuneau clar că e fiica unei femei înmormântate în Scoția. Expiră și zâmbi în fața pomeților serioși din familie. Nu știu de ce, dar imaginea o făcu să-l catalogheze pe bunic ca pe un bețiv păcătos.

Gabrielle nu se înșela absolut deloc.

Cu toate astea, se ridică în picioare și prinse brațul lui Dylan.

— Hai, tati! Chiar vreau burgerii ăia cu care îmi ești dator!

Pe fața lui Dylan se reinstaură pacea rutinei. Mergând cu cele două femei importante din viața lui la braț, Dylan își ținea pieptul umflat mândru. Da, el era tati și nu bătrânul ăla pervers care le era amândurora tată.

După ce luară prânzul în oraș, distrându-se și mâncând copios, trecând pe bulevard înspre parc, Gabrielle oftă în fața salonului. Putea auzi cum unghiile erau tăiate, putea simți căldura apei în care o clientă tocmai ce își scufunda piciorul și, mai mult, putea vedea părul ciopârțit de un bărbat atât de frumos, încât i se părea ireal pentru lumea asta. Dar nu mai bărbat ca Michael...

Amintirile a ceea ce făcuse împreună îi sfârtecă viscerele, făcând-o să roșească și să ofteze prelung. Dylan interpretă totul diferit, astfel încât tuși și spuse:

— Știi, acum că vrei să îți petreci vacanța în Bonners Ferry...

— E doar o săptămână, tată, zâmbi Gabby.

— Ai putea să îți faci o schimbare de look, nu? Parcă nu te-ai mai tuns de mult...

Într-adevăr, părul Gabriellei nu mai fusese tuns de aproape un an de zile timp în care îi crescuse considerabil. Își trecu mâna prin firele negricioase și luă în considerare ideea. Ce ar fi zis Michael dacă s-ar fi tuns? Și ce însemna cantitatea asta de păr pentru ea? Ah, da! Amintiri... Brom obișnuia frecvent să își treacă degetele prin bucle și să o tragă de păr în timpul amorului. Își închise rapid ochii, realizând că o scenă de sex cu Brom era neplăcută în comparație cu clipele trăite alături de Michael. Și câte fuseseră în total? Două...

Își mușcă interiorul obrazului gândind că întotdeauna Mike își păstrase mâna pe scalp, poate pe coada de cal. Era podoaba capilară un bagaj emoțional chiar nociv? Trăise cu el peste tot, fusese martorul a nenumărate evenimente. De ce să aducă în relația cu Mike – căci asta era, o relație – sutele de zile petrecuse cu Brom? Sau cu alții...

— Da, zâmbi. Cred că o nouă tunsoare sună chiar bine... Plecați, le făcu semn celor doi. Nu trebuie să mă așteptați! Știu drumul spre casă.

Dylan înțelese elementul surpriză pe care și-l dorea Gabby, iar de aceea o sărută drăgăstos pe obraz plecând.

Rămasă singură în soarele dureros pentru ochi, care se reflecta în zăpadă, Gabby intră în salon și se puse la coadă, după discută cu caserița; i se găsise un loc după ce una dintre cliente nu se mai prezentase la programare. Ce bine! Gândi ea și își trosni degetele emoționată, privind în oglindă ochii acelui tip frumos. Îi urmări degetele încolăcindu-se pe foarfecă și glasul întrebând-o:

— Deci, cum să fie?

— Bărbătește și... îi zâmbi, răzleț. Știi cum? Își duse un deget la gură. Îl vreau ca Jennifer Lawrence prin 2014... filat, îndrăzneț... Zâmbi amintindu-și de tatuajul de pe pubisul ei. Să fie hardcore, te rog!

— Pixie! Bărbatul îi zâmbi și începu să umezească metrii de păr de care Gabrielle era fericită să se descotorească.

***

Mike mergea îngândurat pe bulevard, ținând o cafea și un pachet cu gogoși în mână. Ieșise pentru o pauză, mai ales după cele aflate de la Robert. Mai ales după ce aflase că Todd Durkee fusese eliberat pe cauțiune, după ce descoperise că familia lui avusese influențe atât de sus-puse, încât Robert fusese influențat și, discret, semnase eliberarea. Asta după ce băiatul stătuse o perioadă în închisoare, mai exact vreo patru, cinci ani.

— Și acum unde e?

— Nu știu, înghițise Richard în sec, iar Mike înțelesese. Nici nu l-am mai văzut după ce l-am eliberat. Habar n-am... își trăsese în continuare de păr. Doamne! Ce prost am fost să...!

Da, Richard fusese cel mai mare prost să îl elibereze pe Todd – violatorul. Michael își amintise de el după ce își băuse cafeaua. Își amintise cum Gabrielle alergase înspăimântată până la secție și cum raportase violul Tessei. Michael putea vedea și ochii pierduți ai lui Todd. Putea revedea și privirea invidioasă a lui Luke...

Luke... expiră obosit, făcând să se rostologească aburul din plămâni. Ce treabă ai avut tu cu Todd? Își frecă fruntea obosit, dând peste cap tot paharul și aruncându-l în pubelă. Apoi, meticulos, deschise cutia, băgând în gură o gogoașă cu glazură roz. Stresul îl făcea și mai înfometat, iar Michael mânca tot ce apuca. De la un timp, cazul ăsta îl exasperase într-atât încât își dorea să pună dosarul în arhiva celor nerezolvate, poate un alt polițist zelos s-ar fi găsit peste ani să cerceteze cazul. Apoi își amintea că tânărul ăla era el. Chiar dacă nu mai era așa de tânăr.

Înghiți pe nerăsuflate și cealaltă gogoașă și aruncă și cutia, lăsând să cadă cu ea șervețelele și restul lucrurilor pentru gunoi. Își trosni degetele; măcar acum știa pe cine căuta, căci își amintea moaca lui cu ochii închiși. Îl căuta pe Todd Durkee.

Brusc, dorința de răzbunare a lui Todd i se păru justificată lui Michael. Era normal ca observând-o pe Gabrielle prin oraș - aflase de la Robert că bărbatul nu avea un loc de muncă stabil, ci se peregrina de la un job la altul – să își dorească să o pedepsească pentru că îi distrusese viitorul de mare sportiv național. Își dădu ochii peste cap. Își băgă mâinile în buzunarele gecii și privi soarele alb de februarie. Mai aveau puțin și martie îi lovea în forță. Veneau, deci, inundațiile.

Contemplând clădirile mari din centru, bulevardul strâmt și frumusețea orașului în care locuia de când se știa, Michael dădu de o femei care tocmai ce ieșea dintr-un salon. O văzu făcându-i cu mâna frizerului pe care-l găsea respingător de frumos – Trebuie să fie gay!, își spuse el și continuă să meargă. Tânăra purta cizme cu toc, o haină tip palton din care avea și Gabby și pantaloni office, de birou. Pff! D-ăștia avea și Gabby! Se încruntă puțin când își spuse că tipa chiar semăna cu Gabrielle, numai că freza aceea atât de rebelă și, i se părea lui, de sexy – deloc potrivită romanticei lui Gabby – nu corespundea cu femeia pe care o știa. Cu toate că... se încruntă și mai mult apropiindu-se. Tipa se oprise să își aranjeze geanta, așa că îi privi ceafa insistent. Atunci își dădu seama: sărutase ceafa aia!

Paralel cu ea observă pomeții rumeni ai lui Gabby și înlemni. Ce Dumnezeului își făcuse puștoaica lui la păr?!

— Gabrielle?! Femeia tresări și aproape că alunecă pe gheața de pe trotuar. Michael o prinse la timp, strângând trupul firav la piept. Era într-adevăr iubita lui. Numai că plete îi cădeau pe frunte, un păr scurt înadrându-i toată fața. Era o tunsoare bărbătească, la naiba! Unde era minunatele bucle romantice care îi cădeau în cascade pe spate? Unde...? Părul ăsta era prea...prea...prea... vulgar! Ce pana mea ți-ai făcut la păr?

— Nț! Făcu ea și se repuse pe picioare. Vorbește frumos! Continuă să-și îndese portofelul în geantă până ce, enervat, Michael îi luă poșeta și i-l băgă el singur. I-o întinse privind-o, în așteptarea unui răspuns. Ce e? Făcu neștiutoare. Nu-ți place? Își dădu o șuviță după ureche, inutil, căci nici nu exista acolo.

Nu-i plăcea? Mike se încruntă câteva momente. Nu putea spune că nu îi plăcea. Putea doar să afirme că era o tunsoare de fată rea, așa cum o percepea el, un păr tuns bărbătește cu tendințe rock și rebele. Ei, drace! Era coafura ideală pentru personalitatea lui Gabrielle!

— Ticălosul ăla la care te hlizeai ți-a făcut asta? Întrebă cu mâinile în șold. Gay-ul ăla?

— Nu fi! Îl amenință ea cu un deget. Eu am vrut să mă tund, și sub nicio formă nu permit să...! Michael! Îl trase de braț când acesta se întoarse, gata-gata să se ia de coafor. Încetează și nu face o scenă! Se postă la brațul lui, încercând să-l tragă după sine. Când văzu că începuseră amândoi să facă pași, Gabrielle expiră relaxată. Chiar nu sunt frumoasă așa?

— Frumoasă? Mike o privi atent cum se bosumflă din cauza tonului său înțeles greșit. Ar fi mințit dacă ar fi spus că nu era frumoasă. Gabrielle, expiră el frecându-și zona dintre sprâncene, ești periculoasă așa.

— Cum adică? Întrebă nedumerită.

— Ești drăcesc de sexy. Îți lipsesc pantalonii mulați pe curul ăla slăbănog și banda de motocicliști. Asta îți lipsește...

— Ei, zâmbi ea șarmant, așa rebelă par?

Pieptul lui începu să se detensioneze: părul era deja tăiat, nu mai avea ce zice.

— Întotdeauna ai fost o rebelă. Dovadă zace tatuajul ăla obscen pe pubisul tău și, bineînțeles, asta! Indică spre noua ei tunsoare. Nu pot să cred că ai aruncat tot...

— Nu l-am aruncat! Zise ea. L-am pus să mi-l pună într-o punguță. E în geantă! Stai să...

— Nu! O opri el când geanta plină amenință să se deschidă. Te cred pe cuvânt. În plus, nu cred c-aș suporta să văd pletele alea desprinse de capul femeii pe care-o iubesc.

— Mike! Se opri ea cu inima palpitându-i. Îi prinse mâinile și îl privi cu ochii mari. Pe toți Sfinții! Arăta și mai bine așa! Nu mă mai iubești la fel pentru că am scăpat de kilogramele alea de păr?

— Gabby... oftă el și își lipi palmele de obrajii ei. Nu cred că există pe lumea asta ceva care să mă facă să nu te mai iubesc la fel... Și dacă ți-ai da gaură în limbă... Te-aș iubi la fel! și își lipi gura de a ei, sărutând-o. Îi presa buzele în timp ce degetele lui mari coborau pe haină, strângând talia îngustă. Își lipi mădularul de prohabul ei, astfel încât dorința amândurora se amplifică realizând-o pe a celuilalt. Apoi, dându-și seama de cuviință, Mike se desprinse de ea, aplicând sărutări mici pe buzele rozalii, și îi cuprinse degetele într-ale sale. Îi sărută mâna, iar ea se lipi de el în timp ce o luau pe bulevard în jos, îndreptându-se involuntar spre casă.

— Ai gust dulce! Exclamă Gabby. Ai mâncat gogoși fără mine?

— Mănânc și cu tine, dacă vrei, râse el sărutând-o pe creștet, acolo unde vârtejul îndrăzneț își făcea simțită priveliștea.

Îndepărtându-se de oamenii grăbiți, Gabrielle își drese glasul și zise:

— Știi... în legătură cu pierce-urile...

— Nu! O zise implacabil. Nu îți găurești niciun țesut!

— Dar...

— Ei, femeie! Să vezi ce-ți dau două la fund dacă nu te potolești cu comportamentul ăsta de golancă! Răcni el, iar Gabrielle se bosumflă.

— Bine, atunci. Voi fi o sfântă. Să vedem atunci ce mai găurești tu la noapte!

Mike își plesni mâna de frunte. La ce se putuse gândi Gabrielle, dacă nu chiar la sex? Femeia asta sexy care acum își mișca fundul înaintea lui, care acum... acum îl ademenea și îl făcea să uite că pauza ar fi trebuit să fie de doar zece minute. Acea fată...

Mai jos, Jennifer Lawrance și coafura pixie. Mie îmi  place. Vouă?

Apropo, își mai amintește cineva de Todd Durkee?

2326 de cuvinte