Își mișca piciorul nervoasă, în timp ce privea peisajul.

Erau în interiorul hotelului, în sala în care puteai să iei masa, dar îi ignora pe toți. Privea lacul gigantic, lat, peste care se vedea o întindere abisală de un alb imaculat. Nu mai fusese niciodată aici – i se părea un loc incredibil de frumos, comparativ cu Philadelphia cea sufocantă. Ar fi trăit, ea, însă, aici? Nah! Iubea mai mult orașul în care se născuse.

Se înnoptase de-a binelea, felinare înghețate lucind în zăpada care îți maltrata retina, iar gradele trecuseră pragul înghețului. Se anunțase o furtună de zăpadă, iar cei prezenți în zonă exclamară încântați. Auzise că media zilelor în care ningea în Bonners Ferry era de nouă zile – pfiu! Își privi telefonul, observând că primise un mesaj pe What's App, iar altul prin mesageria mobilului. Pe aplicație avea trimisă o poză de la Dylan, care îi prezenta camera de hotel în care se cazaseră, iar mesajul primit era de la Michael. Alese să nu-l deschidă – presimțea că era o veste rea, dar îndreptă camera spre fața sa și își făcu rapid un selfie pe care îl trimise înapoi tatălui său. Îl sunase mai devreme, anunțându-l că ajunseseră și că totul arăta minunat. Totul, mai puțin compania.

Dacă Daniel se făcuse din nou nevăzut, de-abia mai mișcându-se, Michael și Luke își propuseseră să ia cheile de la camere. Kavanaugh era încă supărat pe prietenul său că îl adusese pe Cumberbatch, însă argumentul lui Luke îi lăsase pe amândoi fără contraargumente, așa că Gabby nu se mai chinui să protesteze. Trebuia să-și petreacă vacanța cu Michael. Și ce dacă apăruse și un personaj pe care nu-l suporta? Nu ar fi cu nimic diferit față de liceu, acolo unde nu suporți majoritatea personajelor.

— Pot să iau asta? O întrebă chelnerița, iar ea aprobă. Apoi, se hotărî să deschidă mesajul în care era scris, scurt:

Idioții ăștia nu au decât două camere. Te aștept la recepție.

Ei erau idioți, sau Luke nu rezervase patru camere? Pufni din nou – era foarte calmă, chiar dacă avea o senzație de tristețe profundă observându-și greșeala, pe Daniel. Se ridică de la masă și se îndreptă spre recepție, acolo unde Michael spumega. Ochii lui Luke luceau drăcește, pe când Daniel sorbea nepoliticos dintr-un suc, lângă recepționer.

— Nu s-au făcut rezervările, anunța în continuu bărbatul care se făcuse micuț de partea cealaltă a tejghelei.

— Ba eu le-am făcut! Spuse Luke. La această propoziție convingătoare, Michael îl privea urât pe recepționer.

— Ascultați, domnilor, își drese bărbatul glasul, dacă ați găsi o soluție... adică, știți, să dormiți în perechi...

— A! Făcu Gabby, apropiindu-se. Și cum propuneți, domnule? Se lăsă peste tejghea, spunând. Ăla de-acolo – îl indică pe Daniel – a încercat să mă violeze. Pe Satana care se jură că a făcut rezervările nu-l sufăr, iar Michael, ei bine...

— Păi, înghiți bărbatul în sec, stupefiat, dacă nu aveți nimic rău de spus despre dânsul – indică ceea ce domnul numea Satana, nu cumințenia pământului, care nici nu comenta, de lângă cherchelit, atunci ați putea să dormiți cu el. Sunt convins că nu se va purta nelalocul lui cu dumneavostră, dar credeți-mă că suntem plini. N-avem nici măcar o canapea liberă!

Gabrielle aprobă și luă cheile, mulțumindu-i bărbatului, care oftă ușurat. Îndepărtându-se puțin, Michael spuse clar și răspicat:

— Îl vreau pe el la doi metrii de tine! Îl indică pe Daniel care nu părea deranjat.

— Mike, spuse Luke. Daniel băuse prea mult atunci și nu ar fi rănit-o niciodată pe Gabrielle. Nu-i așa, Dany?

— Îhm! Aprobă el. Cum să o rănesc? Ridică din umeri și îi atinse brațul. Fata și-l ridică, repulsiv, se dădu un pas înapoi și înghiți în sec. Trebuia să fie curajoasă!

— Ia mâna de pe ea! Făcu Kavanaugh un pas în față. Doamne, ce l-ar fi pocnit acolo! Cu toate astea, legea îi era împortivă, nu-i permitea.

— Mă rog, răsfiră Luke degetele înspre ei. Ai putea dormi cu Cumberbatch. Doar... vă cunoașteți.

Gabriellei i se părea că Michael își astupa urechile atunci când Scott vorbea, pentru că nu păru să bage în seamă remarca. De fapt, Kavanaugh se gândea dacă, în vreun fel, ei chiar se cunoșteau în modul sugerat de subînțelesurile propoziției partenerului său. Apoi, convins că era imposibil, comandă răspicat:

— Nu va dormi cu el!

— Nu voi dormi cu el! Zise și Gabby. Știi ce propun eu? Își încrucișă brațele la piept. Să doarmă fiecare cu invitatul său. V-ar sta minunat împreună, în timp ce eu și Mike ne-am mai culcat unul lângă altul fără a exploda hormonii în noi.

— Nu se poate! Dădu vehement din mână Luke. Michael e un bărbat în toată firea...

— Adică n-ai încredere în prietenul tău?

Luke își mușcă buzele: nu mai avea ce să spună. Dacă ar fi continuat disputa, totul s-ar fi finalizat cu o ceartă între el și Michael, ceea ce nu-și dorea. În cele din urmă rămase ca Gabrielle, chiar dacă îi venea să-și bage unghia în gât pentru că nu îi reușise planul. De aceea trânti bagajul în cameră cu Daniel, înjură și se luă și de Cumberbatch care nu părea să aibă o problemă cu nimic. Dacă nu intrai în amănunte cu Daniel, puteai să juri că e un mielușel, însă adevărul era că lui i-ar fi convenit de Gabrielle în patul său. Ridică din umeri – săptămâna avea, totuși, șapte zile. Măcar într-una o va seduce pe fată. Nimeni nu se aștepta să fie abstinent în toate zilele astea!

În camera lor – lui Gabby nu-i venea să creadă că era un „lor" în propoziție – Michael lăsă bagajele lângă șifonier și se trânti pe pat, oftând. Privi patul matrimonial, cu cuverturi în alb și roșu și oftă, frecându-și ochii.

— Nici măcar nu sunt paturi duble... oftă el. S-a dus naibii rezervarea pe care o făcusem eu.

Gabriellei îi convenea patul – era mare, spațios, moale. Îi plăcea, de altfel, camera; avea un birou, noptiere, un geam care dădea înspre râu, iar pe partea pe care urma să doarmă ea, era o măsuță cu două scaune. Televizorul era chiar în față, iar baia i se părea de vis. Pe lângă duș, aveau și un jacuzzi, fiecare culoare aleasă intenționat pentru a rezona cu cealaltă.

— Mie chiar îmi place, spuse fata. Se așeză pe pat, lângă el, și își puse o mână pe umărul său. În plus, am spus adevărul. Niciodată nu ai înnebunit când ai dormit cu mine.

Bărbatul nu spuse nimic, dar dacă ar fi făcut-o, ar fi zis că aia fusese atunci când nu o sărutase. O făcuse la șaipsrezece ani, la treisprezece, la zece. Nu era același lucru ca acum, când i se părea că Gabrielle era atât de femeie. Îi vedea, prin puloverul galben, umflăturile încătușaste de un sutien a cărui bretea stângă se semețea crem pe umărul ei. Nu când îi observa coapsele fine, știind că seara, piciorul acela se putea ridica, odihnindu-se pe șoldul lui și lipind triunghiul fierbinte de testiculele lui greu încercate de imaginația bogată. Expiră, obosit de zilele în care condusese, obosit de împrejurări și îi zâmbi. În fond, trebuia să fie asta vacanța lor.

— Nu zic că-mi displace compania, zâmbi Michael. Dar poate că ar trebui să te duci prima la duș. Parcă mâine e Crăciunul, nu?

— Nu-mi vine să cred că e douăzeci și cinci! Zâmbi ea, aplecându-se spre propriul bagaj și scoțând de acolo o bluză și un pantalon de pijama cu ursuleți. O urmări atent cum scoase și lenjerie și oftă – măcar urmau să existe mai multe bariere între ei.

Se chinui răstignit pe pat în timp ce auzea apa curgând la baie. O cunoștea, ce naiba! Ochii lui îi cunoșteau fiecare milimetru de piele, iar palmele lui știau cât de bine se putea simți acel trup. Își dorea măcar să o mai sărute o dată, atât de înnebunit era după atingerea ei. Când ea reveni, cu sânii descătușați, ștergându-și urechile cu un bețișor, Michael închise pentru un moment ochii. Iubea cum bluza i se ridica pe șolduri, dezvăluind abdomenul lucrat. Îi iubea fundul și picioarele.

— Rândul tău! Îi zise fata. Eu cred că voi muri când mă bag în plapuma aia. Sunt așa de obosită...

Iar când reveni, din dușul în care încercase să își astâmpăre singur dorința, într-adevăr Gabby adormise, cu părul încă umed, cu televizorul deschis și cu mâinile pe lângă trup. Nu se putu abține să nu zâmbească. Îi rupea inima în două când o vedea arătând ca un înger. Se așeză pe partea lui de pat și se băgă și el sub plapumă. O luă în brațe, mângâindu-i șoldul, și oftând din nou. Chiar era posibil să o iubească pe fata asta?

Se chinui cu astfel de întrebări toată noaptea, de-abia ce puse geană pe geană. Unu la mână, pentru că atunci când se trezea din somnul lui chinuit, se trezea cu ea pe pieptul lui, cu tot trupul lipit de al său. În al doilea rând, avu impresia că cineva încercase ușa, pe la trei, dar nu fu complet convins. Își spuse că făcuse o alegere bună încuind camera, dacă nenorocitul de Daniel se gândea că o vizită nu ar fi fost în van, măcar să-ncerce să o corupă. O strânsese mai tare la pieptul lui și îi sărutase părul care mirosea a flori.

Apoi, mai era și propria reflecție, propriile îndoieli și mustrări de conștință. Ridicându-se din pat, pe la patru, când încă domnea întunericul peste orășelul din Idaho, și, observând că părul lung al fetei – îi ajungea până la baza fundului, așa tăiat în V cum era – se uscase, încercă să i-l prindă cu un clește în centrul capului. Mai apoi, luase un loc la masă, căutând un răspuns în lacul peste care se formase o peliculă subțire de gheață. Râul Kootenai nu avea, însă, să-i ofere niciun răspuns. Era la fel de mut precum creierul său – adevărată ideea că era în vacanță.

Pentru că oricum dormise ca pe ghimpi, se spălă, se îmbrăcă și ieși în hol. Câteva îngrijitoare erau treze, trebăluind prin hol. Sala mare nu era încă deschisă, așa că ieși din hotel, străbătu parcarea și hotărî să se plimbe puțin, să iasă în recunoaștere.

De foarte tânăr începuse să viziteze Bonners Ferry, iar până acum ajunsese să-i cunoască toată istoria. Înainte ca orașul să-și capete numele, poporul Kootenai considerase aceste pământ ca fiind al său, ajutându-l la un moment dat pe David Thompson – exploratorul. Însă, atunci când fusese descoperit aur în Columbia Britanică, mii de persoane s-au repezit spre nord, pe o rută ocolitoare cu numele de Traseul Wildhorse. Tocmai Edward L. Bonner a stabilit un feribot și un post comercial pe râu, astfel încât, ceea ce era atunci Bonnerport a devenit un punct de aprovizionare pentru nordici. Abia unirea lui Bonnerport cu Eatonville și Fry a dus la creearea lui Bonner Ferry, un loc fertil, plin de oameni ospitalieri și gata să îți ofere o mână de ajutor în orice împrejurare.

Iubea muzeul și librăria, dar și străzile largi, tavernele și faptul că i se părea că aici exista cea mai bună bere din întreg statul American. Oh, și mai erau și actorii talentați de la Teatrul The Pearl. Trebuia să vadă și ei măcar o piesă până de Anul Nou, când plecau.

Tresări, întrerurp de ideile visătoare, când Luke își așeză o mână pe umărul său, dar apoi oftă și continuă să privească pădurea de brazi veșnic verde.

— Nici tu n-ai putut să dormi? Întrebă Luke. Michael negă, cu mâinile în buzunar. Daniel doarme ca un bou. A căzut de două ori din pat. Tu ce scuză ai?

— Cred că nu mi-au plăcut arcurile care mă înțepau, minți Michael. Zici că era patul lui Procust.

— Aha! Luke își drese glasul, pentru că știa el de ce i se păruse somnul atât de chinuitor. El nu se putuse odihni din cauza gândurilor care îi împuiaseră capul, tot felul de stratageme care nu-i dăduseră pace decât înspre dimineață, când deja era prea târziu pentru a trage un pui de somn. În orice caz, reveni el, Crăciun fericit, prietene! Îi zâmbi, chiar dacă Michael strâmbă supărat din nas. Haide, nu poți fi supărat pe mine! E Crăciunul!

— De ce l-ai adus pe Daniel?

— Dacă îți vine sau nu să crezi, tipul nu e agresiv. Poate că și Gabby a avut partea ei de vină, atunci. Michael pufni.

— De ce mă așteptam să nu spui asta?

Fiecare moment în care Mike îi lua apărarea, Luke era și mai îndârjit să o combine pe copilă cu altcineva. Atunci, Michael avea să aibă mintea limpede pentru a se concentra pe ceea ce merita, cu adevărat, în viață. Pe cariera lui.

Întorși la hotel, Gabby îl întâmpină pe Kavanaugh cu un cadou, iar el zâmbi și scoase din propriul bagaj unul pentru ea. Făceau asta de cinci ani – nu aveau să se oprească din cauza lui Daniel. Iar, la finele zilei, discutând și râzând la o masă, învăluiți de ninsoare, Michael își zise că, în cele din urmă, nu fusese nimic atât de rău. Poate că nu avea să fie nici în următoarele zile.

Dar, la masă, cu o scobitoare între dinți, privind parșiv pe sub gene, când la Michael, când la Gabby, Daniel își propuse să-și facă singur vacanța atunci. Nimeni nu-l băga în seamă, ceea ce era extrem de ciudat pentru el. Zâmbindu-i lui Luke care și în urmă cu o seară îi spusese că era imperativă prezența lui în viața amoroasă a adolescentei, își zise că nu va mai încerca să vadă dacă ușa era descuiată – era clar că polițistul încuia până și geamul. Va încerca să o găsească într-un moment de singurătate.

 Titlul capitolului = Chiar dacă expresia „Patul lui Procust" este mai cunoscută datorită celebrului roman scris de Camil Petrescu, nu toţi ştiu şi ce semnificaţie are aceasta. Procust, în mitologia greacă, era un tâlhar din Atica, o regiune a Greciei, care ataca drumeţii pe drumul dintre Atena şi Megara. El îşi făcuse un obicei din a-şi tortura victimele, folosindu-se de două paturi din fier, unul mai mare şi altul mai mic. Cei care aveau trupurile mai lungi erau aşezaţi în patul mai mic şi Procust le reteza picioarele ca să corespundă dimensiunilor patului, iar celor mai scunzi le lungea picioarele ca să aibă dimensiunea patului mai mare. În cele din urmă, eroul Tezeu, un războinic atenian, cel care l-a ucis şi pe Minotaurul care locuia în marele Labirint de la Cnossos, l-a omorât pe Procust, aplicându-i acelaşi tratament. Potrivit speciliştilor, expresia este folosită atunci când vorbim de imcompatibilităţi între oameni. În sens conotativ, expresia sugerează imcompatibilitatea în relaţiile umane sau intenţia de a impune un tipar prestabilit prin intermediul unor constrângeri. Sensul denotativ al expresiei a plecat de la întâmplarea cu tâlharul Procust, care ataca trecătorii pe drumul către Atena şi Megara. (aici) fac referire chiar la obiectele torturii lui Procust, la „paturile" incomode.

În seara asta termin partea întâi a volumului, publicând încă un capitol după acesta. Prin aceasta, vreau să vă spun că situația lui Gabby se va înrăutăți considerabil, așa cum relațiile se vor altera. Dar, să nu distrug suspansul :)

2256 de cuvinte