La treizeci și șapte de ani, Philadelphia Ravenleigh era o femeie incredibil de împlinită. Privindu-și soțul care lega șnurul glugii lui William, micul ei băiețel, își zise că fusese imposibil ca în zece ani, de când erau căsătoriți, să nu existe certuri între ei. Oh, se certau!

De fiecare dată izbucneau conflicte din cauza temperamentului ei vulcanic, însă acestea treceau cu vederea rapid datorită momentelor frumoase petrecute împreună. De pildă, prima ninsoare din acest an. În biroul lui, cu ambii copii plecați – făcea și William karate, că doar de ce să facă doar Gabby! – priviseră fulgii mari coborând pe pământ, dezbrăcați și cu ciocolată caldă în mâini. Nimic nu se schimbase și, din câte observase, nici între sora ei – Margo - și soțul acesteia relația nu se răcise. De alftfel, și ei aveau un copil, un băiețel cu doi ani mai mare ca William și o fetiță de-o seamă cu fiul ei.

În plus, Delia avea deja un „copil" mare, asta până când Dylan se hotăra să îi spună adevărul Gabriellei Ravenleigh (1). Până atunci, avea să se prefacă mama vitregă a fetei. Și, da, îi plăcea să facă asta! Dulciuri, cumpărături, sesiuni la salon – avea cu cine împărtăși totul. Avea cui să-și ofere sfaturile de mamă și, în fond, avea cea mai apropiată prietenă alături. Ca acum, de exemplu; după ce Dylan ieșise la zăpadă cu William, Gabby intră pe ușă, discutând cu Michael, care nu se apropie de bucătărie înainte de întreba unde să pună lopata cu care dăduse zăpada la o parte de pe alee. Fata își lăsă geaca în cuier, așezându-se pe scaun și privind la Philadelphia care – în puținul său timp liber – gătea. Era duminică, 2 decembrie, iar ea nu trebuia să se ducă la firmă. Femeia era antrepenor, șefă în firma de construcții care purta numele său.

— Ce bine miroase! Exclamă Gabrielle, băgându-și nasul în carnea tocată cu condimente.

— Va avea un gust și mai bun, o asigură Philadelphia, urmărindu-l pe Michael cum se duce în garaj pentru a lăsa lopata. Deci, voi doi ați dat zăpada, nu? Philadelphia vedea de la o poștă atracția care dăinuia între cei doi, dar și modul prin care Michael era – în opinia ei - „manipulat" de Gabrielle; doar bărbatul făcea tot ceea ce voia adolescenta.

Remarcând propoziția, Gabrielle își drese gâtul și privi în stânga și în dreapta. Apoi, se apropie mai mult de Delia, ridicându-se de pe scaun și punându-se în genunchi pe acesta:

— Ne-am sărutat! Femeia căscă gura, zâmbind. De două ori! Indică adolescenta cu degetele.

— Bravo! Continuă să șoptească mama, luând bucățele din carne și făcându-le biluțe, turtindu-le mai apoi pe farfurie. Amândouă își dreseră glasul și schimbară subiectul când Mike intră în bucătărie.

— Ce miroase așa? Întrebă el, urmărind platoul pe care se aflau chitelele.

— Cina, dacă vrei să rămâi la noi! Îl ademeni Philadelphia.

În fond, știa ea ce făcea. Și normal că Michael rămase. În timpul în care cina era în toi, fiecare servindu-se cu câte ceva, urmărindu-i pe toți, Philadelphia își mușcă buzele și întrebă , brusc:

— Ce facem de Crăciun?

— Păi, zise Dylan care tăia delicat peștele, mă gândeam să mergem în Florida, unde e cald. Să petrecem acolo Crăciunul! De parcă Philadelphia nu știa că astea erau planurile pentru vacanța de iarnă din acel an. De aceea Dylan o privi ciudat, pentru că nu credea că aceasta uitase. De asemenea, doamna Ravenleigh știa că Gabrielle voia să guste din plin zăpada anul acesta. Cu câteva zile înainte, întâlnindu-se cu Michael, când venea de la piață, aflase că el și Luke aveau să petreacă între băieți Crăciunul, undeva într-un hotel – han, cum se numea în zonă, aproape de granița cu Canada.

— Eu nu vreau Florida! Protestă Gabrielle, așa cum se așteptase Philadelphai să o facă Gabby. Vreau să fac oameni de zăpadă, să îmi fie frig și să mănânc la propriu niște omăt!

Dylan privi contrariat spre fiica lui și oftă, ridicându-și sprâncele. Dădu să spună ceva, când Mike, cu sinceritatea cu care fusese înzestrat încă de la naștere, zise:

— Eu și Luke – îl știți pe Luke? – petrecem o săptămână în zona montană, într-un hotel foarte drăguț. Am închiriat camere și e chiar...

— O, îl întrerupse Philadelphia, ia uite! Gabby poți să te duci cu Mike, dacă vrei.

Și zâmbi pe sub mustață, cu fata privind-o cu gura căscată. Apoi, și Gabby zâmbind, înțelegând ce tocmai se întâmplase. Dylan ridică din umeri, chiar dacă mintea lui parcă interceptase ceea ce tocmai se petrecuse, la fel ca Michael pe care îl trecu un fior, dându-și seama că asta ar fi prima lui excursie cu Gabby, fără familia ei sau a lui. Înghiți în sec, în momentul în care Ravenleigh spuse:

— Am luat deja biletele, deci Gabby, dacă Mike vrea să te ia...

— Cum să nu vrea? Râse fata, plesnindu-l peste umăr.

Michael râse, chiar dacă își dădu seama că avea emoții. Creierul său, se părea, complota cu inima care preluase nevoia întregului trup, iar de aceea acceptă. Plecând spre casă, își dădu seama că făcuse o greșeală incredibilă. El și Gabby în aceeași clădire pentru o săptămână, înconjurați de zăpadă? Iisuse! Era mai mult decât periculos! Era letal pentru sănătatea lui mintală.

În bucătărie, însă, Gabrielle o îmbrățișă pe Philadelphia care băga restul mâncării în frigider.

— Mersi, mersi, mersi! Exclamă fata. Nu știu cum ai făcut, dar...

— Dar, zise Delia închizând frigiderul și punându-și palma peste fața ei, mângâind-o ușor, vreau să-mi promiți că te vei distra.

— Promit! Zise Gabby. Doamne...!

— Și că vei încerca să nu faci prea multe prostii, îi făcu ea cu ochiul.

— Mamă! Protestă roșind Gabrielle.

— Prin prostii mă refer la copii.

— Nu! Cum naiba?

Și părăsi bucătăria, țopăind veselă. Și ea se gândea la solititudine alături de Mike, iar după sărutul din biserică, știa că își dorea să fie singură cu acesta. Bine, alături de Luke – își dădu ochii peste cap și urcă scările, aruncându-se direct în pat și înfășurându-se în plapumă. Vacanța asta urma să fie de neuitat... Avea să o facă ea să fie așa!

Observând-o pe Gabby urcând scările, Dylan se duse în bucătăria, acolo unde soția lui se ștergea pe mâini.

— Hei! Îi zâmbi el, prinzând-o de mijloc și sărutând-o. O îmbrățișă – o iubea pe femeia din brațele sale mai mult decât pe sine - și, apoi, o întrebă: Ce-a fost cu faza de la masă? Știai unde mergem în vacanță. Am discutat.

— Oh, dar Gabby voia la zăpadă, îi zâmbi ea plină de înțeles.

— La zăpadă, sau la Michael? Întrebă tatăl, prinzându-se. Își întoarse capul spre scările care duceau la etaj.

— Hei! Îl dojeni ea, întorcându-i fața spre a sa și sărutându-l. E rândul ei să se distreze! Va fi bine, stai calm. Am deplină încredere în Michael.

— Știi că și eu! Oftă bărbatul. Ce soartă extrem de amuzantă, zise brusc, râzând. Eu sunt cu zece ani mai mare ca tine, un deceniu e între tine și tânărul Kavanaugh, iar Gabby s-a îndrăgostit de unul mai mare ca ea cu zece ani, William al nostru fiind cu zece ani mai mic ca ea...

— Wow! Zise femeia. Toți avem șapte în vârstă, nu? Dar, râsul lor se transformă în geamăt, când William o strigă pe mama pentru că nu își găsea pantalonii de pijama.

***

Caporalul Scott nu fusese deloc fericit când Michael îl sunase să-i spună că, de Crăciunul acela, urmau să o aibă și pe Gabby cu ei, deci că planul său de a aduce prostituate în micul lor Paradis pica.

Nu că Mike își propusese să se culce cu toate. Șimțea, însă, o nevoie de eliberare, mai ales că cele două săruturi în aceeași lună, pe care i le aplicase lui Gabby, nu îl lăsase decât foarte frustrat. Pe de o parte, îi convenea nespus că își va petrece o săptămână alături de Gabrielle, iar pe de altă parte, spera din tot sufletul că nu aveau să fie singuri. De aceea, îi spuse lui Luke că mai putea aduce și el o persoană, pentru a fi egali. Spera el, o femeie foarte bătrână, o călugăriță sau un popă pentru a mai calma spiritele și a alunga dracii ce-i șopteau în continuu în ureche.

De altfel, Gabrielle finaliză cele câteva săptămâni până la vacanță cu o energie incredibil de molipsitoare. Pe lângă faptul că se lăsase de teatru, fusese acolo la toate cursurile de prim ajutor, iar mai apoi reușise să ia note suficient de mari pentru a avea o medie destul de frumușică la finalul anului. Își programase ca în vară să ia un AP, discutând deja cu profesorul în cauză, și fusese prezentă la toate orele, mai ales la cele de literatură. Când sună ultimul clopoțel din acea zi, Gabby zbură până acasă. Doar mâine porneau de dimineață spre Idaho, mai sus de Montana, acolo unde aveau să-și petreacă minunatul Crăciun.

Își făcu bagajele, privind pe geamul vecinului întreaga noapte, nefiind capabilă să doarmă. Tot ce știa despre locație fusese că se numea Bonners Ferry, un mic orășel cu climă umedă, în care se anunțase ninsoare doar două zile. Nu conta pentru ea – putea foarte bine să petreacă sărbătoarea Crăciunului în deșert, dacă asta însemna să o petreacă alături de Mike și departe de aripa protectoare a lui Dylan.

Ca orice adolescentă care are un crush, Gabrielle își dorea să se giugiulească alături de Mike, să fie sărutată de Mike, poate să facă ceva mai mult decât un simplu sărut, dar în majoritatea timpului să se simtă îndrăgostită. Bineînțeles că va încerca să îl evite pe Luke oricât de mult putea, dar războiul dintre cei doi începu încă din mașină, când pregătită să se așeze lângă Michael, îl văzu pe Scott ocupând scaunul. Se părea că aici era vorba de o dominație – fiecare dorea ca Mike să nu dea atenție celuilalt. Salutându-și părinții din nou, se instală pe bancheta din spate. Aveau să parcurgă un drum de treizeci și nouă de ore, cu o singură oprire în Minnesota, acolo unde înnoptau și mâncau la un motel local.

— Sper să nu ne încetinești! Îi zise Luke lui Gabby, când fata își puse fericită centura. Privind la cei doi, Michael își drese glasul și adăugă, atunci când zâmbetul diavoliței din spate dispăru.

— Nu-l înțelege greșit pe Luke! Parcurgem acest drum în fiecare an, de când am devenit parteneri. Nu prea oprim, făcând cu schimbul la volan. Tu stai acolo și încearcă să îți controlezi vezica!

— Pot să fac asta! Răspunse bosumflată fata.

Dar, de-a lungul drumului, realiză că îi era imposibil. I se păru ciudat că cei doi nu aveau nevoie la baie, iar în Minnesota nici că nu mai voia să se trezească din patul moale în care ea dormise, cei doi adulți fiind așezați pe jos. O durea fundul, îi amorțiseră picioarele și, la fiecare trei ore implora pentru a opri la o benzinărie. Cât timp Michael conduse, totul fu în regulă, însă atunci când Luke preluă locul de la volan, bărbatul își imagină cum putea să accidenteze mașina doar în spate, ca să scape de pacoste, mai degrabă de ciumă. O vedea glumind cu Michael, o vedea mângâindu-i părul și zâmbindu-i și, de fiecare dată, strângea volanul din ce în ce mai tare, înnebunit. Spera, însă, ca planul său din Bonners Ferry să dea roade, căci nu mai știa cum să-i despartă pe cei doi porumbei, inconștienți de poziția lor în societate. De asemenea, când Michael îl întrebă:

— Și pe cine plănuiești să aduci? Luke răspunse:

— Un amic. Eh, lasă, că e băiat bun!

— Cum vrei! Dădu Michael din cap. Chestia e că, sper că n-ai uitat să mai rezervi încă două camere.

— Cum să nu? Dar, zâmbind, Luke spunea în gândul său: „Cum să da?" I se păruse cinstit ceea ce făcuse; doar ea nu avea ce să caute în vacanța lor. Ticluise un plan prin care ea să fie nevoită să doarmă cu amicul său cu care spera ori să-i facă lipeala, ori să-i facă vacanță un chin. Își dorea doar ca Michael să nu stea în fața ideilor compuse în grabă pentru că, unoeri, îi venea să-l strângă și pe el de gât; nu putea să se abțină? Ceea ce visau amândoi era o relație interzisă, care-l putea costa pe Mike cariera. Nu, Luke nu avea să permită așa ceva! Totodată, aproape de intrarea în orășel, Gabby se plânse din nou că avea nevoie la baie. Ei, drace! Înjură Scott. Fă pe tine, că eu nu...

— Luke, răsuflă Michael sătul de certurile celor doi din ultimele patruzeci și două de ore. E aici o benzinerie. Încetinește și las-o să meargă la baie!

Dar, când văzu în depărtare locul indicat de Michael - bărbatul iubea ținutul! – acceleră, trecând pe lângă.

— Ai făcut-o intenționat! Acuză Gabrielle. Nenorocitule! De când aștepta și ea să-l jignească...

— Dacă n-ai mai bea atâta suc din ăla nenorocit, poate că nu te-ai mai pișa pe tine din cinci în cinci minute!

— Îmi e sete! Se apără fata, privind spre Michael și așteptând suport.

Kavanaugh era prins la mijloc între scumpa Gabrielle și amicul lui, Luke. Dreptatea era de partea amândurora, numai că ambii nu doreau să cedeze teren în fața celuilalt. Oftă – când se transformase excursia asta într-un coșmar? și zise, împăciuitor:

— Hai, gata... Acum ajungem la hanul în care suntem cazați.

— Fac pe mine! Dădu din picioare fata. Iar idiotul...

— Gabby... o întrerupse Michael. Privirea pe care i-o aruncă Luke îl făcu să-și dea seama că risca să-l supere ori pe el, ori pe ea. Nu dorea să fie cineva supărat pe el de Crăciun, așa că ridică mâinile în aer și exclamă: Măiculiță! Faceți și voi ce vreți! Eu de-abia aștept să mă întind în pat!

Iar Luke și Gabby se certară și când coborâră din mașină, în zăpada depusă într-un strat extrem de subțire. Lăsându-i să-și scoată ochii unul altuia, se sprijini de mașina parcată în fața localului Best Western Plus Kootenai River, care se afla chiar lângă râul al cărui numei îl purta. Inspiră profund – zăpadă, aer curat, colinde, și expiră fixându-și privirea pe omul care tocmai ce ieșise din han. Părul negru, ochii căprui, mâini și statură subțire... Se înecă cu propria salivă atunci când expiră, comportându-se ca un taur care vedea roșu în fața ochilor. Pumnii i se încleștară, venele de la gât i se dilatară, iar maxilarul îi pocni.

— Ce naiba caută ăsta aici? Întrebă, fără a se întoarce spre cei care continuau să se contrazică. Atrași de glasul lui, de poziția de luptă pe care o luase, Luke și Gabby priviră spre bărbatul deșirat care le zâmbi, întâmpinându-i cu un cocktail.

Fața lui Gabrielle se prăbuși – își pierdu toate simțurile, observându-l pe nou-venit. Membrele începură să-i tremure și nu din cauza frigului – erau treisprezece grade în Bonners Ferry, ci retrăind momente în care se lăsase sărutată, chiar dacă nu-i plăcuse, târâtă și terfelită în public de către un artist care îi scrisese pe pubis „hardcore".

— Oh, el! Zâmbi Luke, observând stările care se succedau pe chipul inamicei sale. El este amicul pe care l-am adus cu noi. Cred că îl știți cu toții, zise apropiindu-se și luând cocktailul din mâna acestuia. Daniel Cumberbatch pentru cei care-au uitat! Bău concentrat pe Gabrielle. În plus, trebuia să îl apere pe Daniel de Michael.

(1) - În romanul „În și cu Philadelphia" se află mult mai ușor acest „secret"; dacă, însă, nu vreți să citiți volumul, vă invit să aveți răbdare - pe parcursul cărții va fi dezvăluită enigma.

Mă întrebam, într-o lume care se reduce la simple orare, voi cum v-ați întâlnit iubitul/iubita, soțul/soția? 

2514 cuvinte