______________________________

Multumesc pentru comentariu/vot : AlexandraSimedrea, MirunaBobu, Vyolet, AlleRock, AlmaIonita, AlexCrisu. :*:*:*

_____________________________

 Urmatoarea zii.

„-Haide, Jess. Vino la noi, la surorile tale din adancuri.

-Nu, nu vreau! Nu am nici o legatura cu voi!

-Nu te opune! Nu vrem sa patesti la fel ca sora noastra, dar vad ca ne obligi sa folosim forta.

Atunci una din ele s-a apropiat de mine. M-a strans de gat si a inceput sa rada. Simteam ca ma sufoc. Incet, incet inchideam ochii. Se pare ca atat a fost sa fie... Chiar asa voi sfarsii?”

-Jess? Jessica, trezeste-te!

Am deschis ochii si m-am ridicat in pozitie de sezut. Era doar un vis... Un vis destul de real. M-am uitat spre mama care era destul de ingrijorata.

-Micuta mea, esti bine?

-Da... doar un cosmar, nimic mai mult.

-Dar tipai. Spuneai ca vrei ajutor, ca nu mai poti sa respiri. Despre ce era vorba?

-O sa aflii. Cat de curand...

S-a uitat confuza la mine, pana ce am intrat in baie. Mi-am dat cu apa pe fata si am incercat sa ma calmez. Nu stiu despre ce a fost tot acel vis, dar stiu sigur ca a fost groaznic.

Am o mica presimtire legata de mama... Mai mult ca sigur stie. Astazi trebuie sa aflu cat mai multe. Nu mai vreau sa ma lupt cu un spirit nenorocit si cu niste criminali idioti.

M-am schimbat de pijama si am coborat jos in living. I-am chemat apoi pe parinti care s-au asezat pe canapea. Eu am luat un scaun si m-am asezat in fata lor. Acum sa inceapa interogatoriul...

-Mama, tata ... as avea cateva intrebari.

-Bine, Jess. Intreaba.

-De ceva timp se intampla ceva ciudat cu mine. Mai exact cand sunt speriata sau furioasa, dar ma rog se poate declansa si in alte situatii. Nu stiu cum sa va explic, dar... e ca si cum ceva ar prelua control asupra corpului meu. Un spirit, mai exact. E total diferit de mine. Ea isi doreste doar sa omoare. Sa vada oamenii cum mor in chinuri. Stiu, stiu ca suna a pura nebunie, dar simt ca voi stiti despre ce e vorba si vreau sa aflu. Sa termin odata cu asta!

Dupa ce mi-am terminat „discursul” m-am uitat la ei. Fetele lor erau palide, iar mama strangea cu putere mana tatei. Tata incerca sa spuna ceva, dar renunta de fiecare data. Totusi, si-a luat inima in dinti si a intrebat-o pe mama:

-Sa ii spunem?

Mama s-a uitat la mine cu lacrimi in ochi si a dat usor din cap.

-Imi era frica ca o sa se intample asta. Ei bine, totul a inceput inainte ca tu sa te nasti. Mai exact cu un an, cand noi nu stiam ca vom avea un copil. Pe atunci lucram pe o nava. Duceam marfa pe diferite insule. Seful nostru ne avertizase totusi de una din ele, cum ca ar fii periculoasa. Totusi, ne-am dus. Erau acolo sute de oameni care mureau de foame. Cand ne-am vazut aproape de insula s-a intamplat ceva. Nava nu se mai misca. Aflasem de la un coleg cu ca motorul ar fii praf. Am chemat imediat ajutoare, dar aveam ceva de asteptat. Cum am inchis apelul nava s-a cutremurat. Am zis intai ca sunt rechini, dar ne inselam amarnic. Ne-am uitat peste bord si nu ne-a venit sa credem. Erau sirene. Incercau sa ne ademeneasca cu cantecele lor, iar una din ele chiar a reusit cu unul din colegii mei. Am vrut sa il fac sa isi revina asa ca am luat un pistol. Am tras in sirena de 3 ori si a murit. Ultimele ei cuvinte au fost: „Atunci cand iti vei tine primul copil in brate, sa iti amintesti ca eu sunt.” Nu am crezut ca asta chiar se va intampla. Imi pare atat de rau Jessica, e numai vina mea.

A inceput sa planga si a luat-o pe mama in brate. Nu pot sa cred... Tot ce patesc acum e din vina lui. M-am ridicat si m-am dus in camera. Mai aveam intrebari, dar dupa raspunsul asta, nu cred ca as mai suporta altele. Am incuiat usa si am cazut in genunchi. Am lasat lacrimile sa curga siroaie pe obrajii mei.

Acum mai am un singur lucru de facut: Sa scap de sirena asta din mine. In acest moment as vrea sa apelez pana si la Slender, dar stiu ca pretul e viata mea. Totusi, incepe sa imi placa ideea. Si asa vreau sa scap de viata asta si de tot. Sa inchei totul aici.

-Nu poti sa faci asta.

M-am ridicat si m-am intors spre sursa vocii. Era Sally si cu ursuletul ei. Se uita atat de trista la mine. Intr-un fel... imi frangea inima. Ce? Pana la urma e o fetita. O fetita foarte periculoasa...

-Ti-am citit gandurile. Desi nu imi place sa o zic: moartea nu e solutia.

-Si ce vrei sa fac? Totul in viata mea e pe dos! Uita-te la mine! Sunt controlata de spiritul unei fiinte de care toata lumea spune ca nu exista! In orice moment stau cu frica ca un criminal in serie m-ar putea ataca! Asta nu e viata, Sally! E o cusca din care vreau sa ies!

-Totusi, gandeste-te ca exista persoane care tin la tine si chiar vor sa te ajute.

-Spre exemplu?

-Parintii tai. Poate ca tatal tau ti-a adus cel mai mare chin al vietii tale, dar e tatal tau pana la urma... Dupa ce ai venit in camera ta s-a tot gandit la ceva sa te ajute. Apoi, ar mai fii Jeff...

-Jeff?! Tipul asta vrea doar sa ma omoare. Daca il vedeai cum a reactionat in padure ti-ai fii schimbat parerea.

-Faza cand te-a sarutat? Normal ca am vazut, doar nu vroiai sa pierd asa moment!? Sa stii ca el a reactionat asa pentru ca nu e obisnuit cu astfel de „gesturi”. Nu a avut nici o iubita, deci asta explica multe... Oricum, tine minte: nu vrea sa te omoare! Bine, poate ca vroia asta la inceput, dar l-ai facut sa se razgandeasca. Deci sa nu iti fie niciodata frica de el. Jeff chiar tine la tine.

-Jeff... tine la mine?

Sally a dat usor din cap afirmativ dupa care s-a uitat pe geam.

-Ar trebuii sa plec. Nu vreau ca unul din idiotii aia sa isi dea seama ca sunt aici. Gandeste-te la ce ti-am spus, ok? Totul o sa fie bine, iti promit.

Inainte sa plece am luat-o in brate. In sfarsit aud si eu un lucru de bine. Mi-a facut cu mana si s-a facut nevazuta.

Poate ca are dreptate. Poate ca ar trebuii sa lupt si doar daca voi pierde sa ma gandesc la posibilitatea asta.