___________________________________

Multumesc pentru vot/comentariu: AndreDoxii, DyanaDeeDee, BlackyBlack669, AllyAlle, AlexCrisu, IrinaElena, AlmaIonita, Creepy_Girl666, ShySky123, Vyolet, CryssiCrriss. :*:*:*

__________________________________

Din perspectiva lui Jeff:

Incercam sa ma tin pe picioare cat de mult puteam. Cand am simtit ca pierd stabilitatea, am incercat sa fug. Incepeam sa ma gandesc la orice, dar absolut orice, in afara de Jessica. Cred ca va intrebati ce am patit, nu? Sunt un criminal! Criminalii nu au sentimente! Totusi acel sarut mi-a adus aminte de persoanele dragi pe care le-am omorat. Parintii si fratele meu... Intr-un fel mi-a dezghetat inima pentru cateva secunde.

Nu! Asta nu mai trebuie sa se intample! Trebuie sa pun cat mai repede in aplicare planul lui Slender. Doar asa pot scapa de sentimentul asta groaznic.

Din perspectiva Jessicai:

M-am uitat la Jeff cum incearca sa se indeparteze de mine. De ce a reactionat asa? Am facut ceva rau...? Oh, Jessica, trezeste-te! Da, ai facut! Trebuia sa il faci bucatele pe tipul asta!

M-am uitat in jur si am observat ca nu mai am cutitul. Perfect. Acum pot sa mor numai decat.

Cea mai rea parte este ca nu mai vad nimic. E mult prea intuneric. Nu mai aveam nici cea mai mica idee pe unde am venit. La cat am alergat ca nebuna...

Am luat-o la dreapta si am sperat ca am ales drumul bun. De fiecare data cand faceam 3 pasi, ma uitam in spate. Stiam ca cineva ma urmareste.

Dupa ceva timp am vazut iesirea. Am alergat fericita, dar cand m-am vazut la poarta, a aparut o ceata densa, urmata apoi de o briza de vant.

Cand ceata a disparut complet, am realizat defapt ca am mers si mai adanc in padure. Tot asa Jessica, tot asa...

Pana la urma, m-am decis sa fac ceva. Desi, stiam ca e periculos.

-E cineva aici?!

Imediat am auzit cum cineva sau ... ceva vine spre mine. Am alergat  in directia opusa cu cea mai mare viteza posibila.

-Jessica... Nu fugii de mine... Iti vreau doar binele.

Da, sigur. Si eu m-am nascut ieri. La un moment dat m-am oprit si m-am uitat in jur. Nimic. Cand am crezut ca acel cineva a disparut am simtit ca ceva ma strange in jurul taliei. Un tentacul... Un ce?!

In secunda urmatoare ma trezesc in aer. Dupa un copac isi face aparitia un om inalt, imbracat intr-un costum si care nu avea fata. Tipul din taxi...

-Tu, din nou!

-Si eu ma bucur sa te vad Jessica. A trecut mult timp, nu?

-Lasa-ma jos!

-Cum sa fac asta? Am atatea planuri cu tine...

Am inghitit in sec si am incercat sa ma eliberez. Fara folos...

-Ce vrei de la mine?

-Cred ca stii deja... Acel spirit care zace in tine. Asta e tot ce vreau.

-Stii ceva? Poti sa il iei cu cea mai mare placere! Nu ma ajuta la nimic, oricum!

-Intai vreau sa vad de ce e in stare... Asa ca hai, iesi la suprafata!

M-am tinut cu mainile de cap si am incercat sa rezist durerii. O sa iasa urat.

Mi-am dat seama ca a preluat controlul atunci cand am inceput sa rad ca o psihopata.

-Slendy, Slendy... Asa mult vroiai sa ma cunosti?

-Nici n-ai idee...

-Acum spune-mi mai in detaliu planul tau. Pana la urma eu sunt principalul, corect?

-Planul e simplu. Eu, impreuna cu fratii mei, vom face un fel de incantatie care te va scapa de Jessica. Apoi vei fii una de-a noastra.

 -Pare mult prea simplu... Iar Jessica ce va patii?

A inceput sa rada, dupa care s-a intors spre mine.

-Ea va murii...

Ce?! Nu, nu poate sa imi faca asta!

-Deci ce zici, sirena?

-E o propunere destul de interesanta... Dar desii Jessica nu prea e buna de nimic, am stat in corpul ei pentru 17 ani. Nu o voi lasa! Prin ea traiesc!

-Atunci asa sa fie...

 A inceput sa mearga. Unde Doamne ma mai duce?

-Lasa-ma! Nu merg nicaieri cu tine!

Nu a scos nici un cuvant. Dupa putin timp am ajuns in oras. Ok...

Totusi, nu m-a lasat. M-a dus chiar pana acasa. Tipul asta e intreg la minte?

-Nu imi schimb ideea. O sa vezi cate o sa patesti.

Imediat si-a luat talpasita. M-am asezat pe pat si am incercat sa imi revin. M-am dus la oglinda si am vazut ca am ochii rosii. De ce nu dispare?

-Nu te mai strofoca atat Jess. Doar stii care din noi e mai puternica.

-De ce nu ai acceptat propunerea?

-N-ai idee cat imi place sa te chinui...

A inceput din nou cu rasul ei caracteristic, dupa care am simtit ca eu am controlul.

M-am intins inapoi pe pat si m-am uitat pe tavan.

„O sa vezi cate o sa patesti.”

Trebuie sa inchei cumva toate astea. Sau macar sa mai aflu cate ceva despre spiritul asta care nu ma mai lasa. Mai mult ca sigur parintii mei stiu. Maine ii voi intreba si nu voi accepta un „nu stiu” ca raspuns.

___________________

Da, da stiu ca a trecut o saptamana, sau poate chiar mai mult, dar chiar nu am stiut ce sa scriu. Sper sa va placa! :*