Chào các bạn! Vì nhiều lý do từ nay Truyen2U chính thức đổi tên là Truyen247.Pro. Mong các bạn tiếp tục ủng hộ truy cập tên miền mới này nhé! Mãi yêu... ♥

#12

_____________________________

Multumesc pentru vot/comentariu : IrinaElena, ShySky123, Satan_Princess, AndreDoxii, DyannaDeeDee, CryssiCrriss, AkiraBaaka, Vyolet, Creepy_Girl666, AlexCrisu. :*:*:*:*

_____________________________

Am aruncat biletul si am inceput sa ma invart prin camera. Ma tot gandeam la faptul ca Jeff va actiona si ca parintii mei si ai lui Seth sunt aici.

-Seth, pe bune de ce nu ai scos nici un cuvant?!

-Nu credeam ca vom sta atat de mult...

-Daca in momentul asta Jeff e in casa?!

Atunci s-au stins toate luminile. Mi-am luat telefonul si i-am zis lui Seth sa ramana in camera. In ce hal are piciorul nu va putea sa mearga, mai ales pe intuneric.

Am coborat incet, sprijinindu-ma de perete. Te rog, Doamne, sa nu fii facut psihopatul ala ceva!

-Unde sunteti?

-In bucatarie, Jess!

Mi-am facut traseul spre bucatarie cu telefonul, dar cand sa deschid usa ceva impiedica. Cand mi-am mutat telefonul spre acea directie l-am scapat si am inceput sa tip. Era un cadavru... mutilat.

Imediat, casa s-a luminat. Cand ceilalti au iesit din bucatarie si au dat de cadavru au ramas muti.

-Ce se intampla aici?!

-Nu te ingrijora mama ... nu e nimic important.

Atunci mi-am amintit de Seth. Am fugit sus in graba, iar cand am deschis usa l-am vazut pe Seth stand pe un scaun, iar Jeff in spatele lui, care ii tinea un cutit la gat. Am incuiat usa, ca nimeni sa nu intre si am incercat sa fiu cat de calma am putut.

-Cat ma bucur sa te revad, Jess...

-Lasa-l pe Seth.

A inceput sa rada ca un psihopat, iar apoi s-a uitat la Seth.

-Ce ai atat de special incat te vrea in viata?

-Poate pentru ca eu sunt normal.

A apropiat cutitul si mai mult si s-a apropiat de urechea lui.

-Inca un cuvant si de data asta imi voi termina treaba.

-Ti-am zis, Jeff! Te atingi de el, doar peste cadavrul meu!

-Imi pare rau, dar nu esti seful meu!

Imi era frica. Cei drept mai mult pentru Seth. Atunci am simtit din nou aceea senzatie. Cealalta eu iese la iveala.

-Nu cred ... chiar Jeff The Killer e in fata mea?

-De cand vroiam sa te vad micuta sirena.

-Te inteleg, vroiai sa vezi un criminal mai bun ca tine.

-Eu zic sa ai grija domnisoara. Nu cred ca stii cu cine te pui.

-Eu zic ca e invers. Acum, poti sa iei cutitul de la gatul lui?

-Nu o sa iti cad prada!

M-am apropiat de el si i-am zambit.

-Haide ... am o surpriza pentru tine si iti garantez ca o sa-ti placa.

-Ok...

Jeff era in transa! Pentru prima oara, o ador pe a doua eu.

-Acum, pune cutitul in dreptul stomacului si infige cu toata puterea, te rog.

Imediat cum stomacul lui a facut cunostinta cu lama cutitului a picat in genunchi. Atunci am revenit si eu la realitate. Ma gandeam la doua lucruri:

1.Cred ca nu ar mai trebuii sa imi fie frica de vreunul din nebunii astia.

2.Cum pana mea il scot pe Jeff din camera?!

L-am luat pe Seth de mana, am descuiat usa si am mers jos. In starea la care e nu mai poate ataca. L-am lasat in living dupa care m-am dus inapoi. Nu mai era... Nu tu pete de sange, nu tu cutit, nu tu nimic... Ok?

Am inchis usa putin confuza, dupa care am mers jos si m-am asezat langa Seth.

-Ai vazut cadavrul?

-Da.

-Era colegul meu de biologie. Oricum, l-au scos afara si au sunat la politie.

-Si politia ce va rezolva? N-au reusit sa il prinda pe Jeff de atatea ori si cred ca acum vor reusii?

Am ramas amandoi uitandu-ne in gol fara sa spunem ceva pentru 2 minute. Pana cand l-am auzit pe Seth.

-Totusi, nu inteleg ceva. Ce era cu vocea aia? Parca erai cu totul altcineva.Si ca sa adaug, ai fost foarte tare la faza cu Jeff.

-Pai in primul rand mersi, iar in al doilea rand ... nu stiu. Chestia asta se intampla de ceva vreme. Pur si simplu simt cum altcineva preia controlul corpului meu. Si se intampla cam ce ai vazut...

-Poate parintii  tai stiu ceva.

-Nu stiu... sincera sa fiu, nu prea ma intereseaza. Cel putin acum. Momentan, chestia asta chiar ma ajuta.

Imediat a venit in camera mama lui Seth care i-a spus ca vor pleca in cateva minute. L-am luat in brate si i-am soptit la ureche : „-Ai grija!”.

Cum familia lui a plecat, parintii mei s-au dus in camera lor. Ma mir ca n-au intrebat nimic. Adica, chiar nu li s-a parut nimic ciudat?! In fine... A fost o zii lunga. Mai bine ma duc si eu sus.

Bạn đang đọc truyện trên: Truyen247.Pro