Prolog: Băieții rămân cu mine
Cel cu părul ca și tăciunele stătea pe un scaun și se uita la casa goală, o casă care nu fusese niciodată primitoare și care acum era complet goală. Părinții lui: morți, fratele său mai mare fusese arestat pentru o crimă pe care nu o comise niciodată, iubitul său: mort, toate acestea din cauza unui moș cu scopuri viclene.
— Kreacher! Grăise băiatul.
— Da stăpâne.
— Vreau să pregătești o cameră cu două paturi pentru bebeluși.
— Da, stăpâne.
Bărbatul se uită la ceas; era timpul se ridică încet și păși afară din casă. Trebuia să ajungă acolo la o oră exactă, nici prea târziu, dar nici prea devreme. Trebuia să îl convingă pe moșneag să îl lase să ia el băieți, până la urmă el și Sirius erau cei care trebuiau să aibă grijă de băieți dacă se întâmpla ceva.
Avea elementul surpriză în multe aspecte și dacă se mișcase cum trebuie în discuția cu Sirius și Remus, avea și ajutorul lui Remus. Acum tot ce mai rămânea de făcut era să vorbească, nu avea să fie ușor, acel boșorog bătrân își dorea ca cei doi băieți să stea cu Încuiați pentru a fi mai ușor de manipulat când aflau la un moment dat de lumea vrăjitorească. Nu avea de gând să lase acest lucru să se întâmple.
Bărbatul apăruse chiar la timp pentru a auzi discuția, știind că ajunse fix înainte ca băieții să fie aduși, foarte bine, în acest fel avea timp de negocieri. Avea să îi salveze puțin timp și lui Remus.
— Hagrid întârzie. Bănuiesc că el ţi-a spus că voi fi aici, nu?
— Da! răspunse profesoara McGonagall. Și bănuiesc că o să-mi spui de ce te afli tocmai în acest loc.
— Am venit să-l duc pe Harry la casa unchiului şi mătușii lui. Ei sunt singura familie pe care o mai are copilul.
— Doar nu vrei să spui... nu se poate aşa ceva... că e vorba de oamenii care locuiesc aici? exclamă McGonagall, sărind în picioare şi arătând spre casa cu numărul 4. Dumbledore, nu se poate! Iam urmărit toată ziua, sunt complet diferiţi de noi! Şi copilul ăla al lor... A lovito cu piciorul încontinuu pe mama lui, urlând că vrea bomboane. Harry Potter să stea aici! Imposibil!
— Profesoră McGonagall în acestă privință suntem de acord, spunând asta el se apropie de ei.
Reacția de pe fețelor lor era de neprețuit, nu se așteptau ca el să apară aici, mai bine zis nu se așteptau să fie în viață. Au crezut că a murit încercat în acea grotă, iar dacă nu ar fi fost Aaron probabil ar și fi murit. Stătuse ascuns pentru doi ani, așteptând momentul potrivit să se arate.
— Regulus Black, spuse într-un final domnul profesor Dumbledore după câteva minute bune. Este imposibil, credeam că ești mort.
— Cu toți au crezut asta domnule profesor, dar datorită lui Aaron Potter trăiesc.
— Acum ce dorești? întrebă bătrânul cu frică în glas.
— Știi foarte bine ce vreau, Lily și James Potter ne-au trecut pe mine și Sirius ca și tutori legali a gemenilor dacă ceva avea să se întâmple cu ei. Vreau să am grijă de ei și să le dau o copilărie frumoasă, cum acești Încuiați nu puteau să facă.
Dumbledore se uita sceptic la băiat, era și el conștient că nu acesta era tot adevărul, plus știa foarte bine că dacă creșteau cu el nu avea să poată fi la fel de ușor manipulați.
— Ești doar un puști, nu poți avea grijă de doi copii, nu o să te descurci.
— Lily și James au crezut că mă pot descurca din moment ce m-au trecut pe testament.
— De unde au știut să te treacă dacă te-au crezut mort? Întrebă profesorul parcă din ce în ce mai uimit.
— O, profesore, Lily și James, împreună cu restul au știut că nu sunt mort, dar a trebuit să păstrăm acest secret din motive diverse.
— Nu te pot lăsa să îi iei Regulus, pe lângă faptul că ești doar un puști, băieți vor fi mai în siguranță aici, în plus lumea nu poate să știe că Ryan este un Potter.
— Nici o secundă nu am spus că trebuie să știe, acesta poate lua numele meu de familie, în loc de Potter va fi Black, lumea va crede că este fiul meu, iar Harry nepotul meu pe care l-am crescut.
— Lily Potter a pus o magie asupra băieților, o să fie mai siguranță aici.
— Sunt destul de sigur că vraja pe care Lily a făcut-o nu se va risipi dacă aceștia vor sta cu mine. Nu încerca să mă convingi altcumva, nu plec până când băieții vin cu mine. Iar dacă aceștia nu vin cu mine ne vom vedea la tribunal vrăjitoresc.
— Cum o să te descurci de unul singur cu doi copii Regulus Black? Întrebă Dumbledore parcă înfrânt.
— Nu va fi singur.
O piatră îi se luă de pe inimă când auzi vocea mult prea cunoscută a lui Remus. Începea să creadă că pățise ceva și de aceea nu mai apare.
— Remus, spuse Dumbledore, nu știam că o să fi și tu aici.
— Regie mi-a cerut ajutorul, am să îl ajut eu să îi crească pe băieți, pe amândoi. O să mă mut mai aproape de casa lui Regulus și atunci când va avea nevoie de ajutorul meu voi fi acolo.
— Dar Remus, ai și tu un băiat, pe Cade, ești sigur?
— Sunt foarte sigur, plus lui Cade îi va prinde bine să aibă parteneri de joacă.
— Ajunge profesore Dumbledore, spuse Minerva McGonnagal care până atunci fuse extrem de tăcută, sunt de acord cu Regulus și Remus, gemenilor le-ar fi mai bine cu domnul Black. Oricum acesta pare foarte hotărât să îi ia cu el.
— Foarte bine atunci Regulus, dar ține minte, la cea mai mică greșeală gemenii zboară din casa ta.
— Mă îndoiesc de asta domnule profesor, o să am grijă de ei ca și cum ar fi proprii mei fii. A da și încă ceva, nu am să îi mint în legătură cu faptul că sunt frați.
Părea că Dumbledore mai dorea să spună ceva însă apăruse Hagrid care părea foarte confuz atunci când îi văzuse pe cei doi aici.
— Schimbare de plan Hagrid, spuse Regulus, băieții vin cu mine.
Hagrid se uită nesigur la domnul profesor Dumbledore, acesta dăduse din cap aprobator. Hagrid se apropie nesigur de Regulus parcă nu îi venea să creadă că vede ochilor. Regulus putea să înțeleagă asta, având în vedere că multă lume crezuse că este mort. Brunetul îl luă în brațe pe Ryan iar Remus îl luă pe Harry, după care dispăruseră așa cum au și apărut.
Regulus respiră ușurat atunci când se văzuse în propria casă cu băieți în brațe. Parcă nu îi venea să creadă că planul pe care el, fratele său și Remus îi puseră la casă funcționase.
— Am reușit, spuse el cu un zâmbet pe față.
— Da, doar că ăsta este doar începutul Regulus.
Bạn đang đọc truyện trên: Truyen247.Pro