Ryan și Chul se îndreptau spre coliba lui Hagrid, unde trebuiau să se întâlnească cu restul. A fost ultimul lor examen și după doreau să îl viziteze pe Hagrid. Restul erau deja acolo atunci când au ajuns ei. Ryan era extrem de prins în gânduri, pur și simplu nu reușea să își scoată din cap profeția Corei Evermore. Se temea ca nu cumva să fie despre el, avea să vorbească mai târziu cu tată lui, însă acum trebuie să se vadă cu prieteni lui.

— Cum a fost examenul la Vindecare Ryan? întrebă Harry când îl văzuse.

— A fost chiar în regulă.

Ryan zâmbi și el. Nu avea rost să îi îngrijoreze chiar azi cu ce se întâmplase mai devreme, dacă planul din acestă seară mergea cum trebuie avea să le spună după. Au stat ceva vreme la Hagrid însă atunci când începuse să se întunece au luat-o spre castel, însă era lună plină și cu toți au fost prea încântați de acest aspect încât au uitat de posibiltatea că, Cade și-ar putea pierde controlul.

Atunci când se aflau pe lângă Salcia Bătăușă, Ryan îl auzi pe Cade cum mârâie și căzuse la pământ. Ron și Hermione s-au grăbit spre el, însă Jessica o opri pe Hermione și Harry pe Chul.

— Cade, făcuse Ryan aproprindu-se încet de el, Ești bine?

— Nu, spuse Cade cu o voce exprem de groasă care nu suna deloc ca vocea lui, Mi-am pierdut controlul.

— Controlul la ce? întrebă Ron extrem de confuz, în timp ce privirea lui alterna între Cade și Harry.

— Cade, este în regulă, spuse Chul așezându-se pe iarbă, uită-te la noi.

— Chul, nu înțelegi, s-ar putea în orice moment să îmi pierd controlul cu totul. Nu știi ce sunt.

— Fără supărare Cade, spuse Jessica, dar chiar crezi că dintre toate persoanele eu și Chul nu ne-am fi dat seama că ești un vârcolac american?

— Ești ce? întrebă Ron șocat.

— Știam eu, spuse Hermione, Nu eram sigură ce creatură magică ești, pentru că nu găsești niciune în bibliotecă informații despre vârcolaci amerciani.

— Asta pentru că britanici nu prea știu foarte multe despre ei, spuse Ryan în timp ce se uita extrem de îngrijorat la Cade.

Fața lui se transformă era mai unghiulară și mai pronunțată, cu o sprânceană pronunțată, pomeți mai pronunțați și o linie a maxilarului mai proeminentă. Dinții erauascuțiți și alungiți, asemănător cu colții de lup. Iar ochii străluceau extrem de puternic în auriu.

— Acum că am stabilit asta, hai să te ajutăm să îți recapeți controlul, spuse Chul.

— Știți cum? întrebă Ryan extrem de uimit.

— Am mai avut de aface cu vârcolaci americani, spuse Jessica, desigur că știm cum.

— Prespun că nu ai o ancoră, nu? întrebă Chul.

— O ce? întrebă Cade extrem de confuz.

— O ancoră este o persoană de cele mai multe ori începuse Cade, o persoană la care te gândești pentru a îți recăpăta controlul, trebuie să știe cineva special, pe care te poți baza și la care ți extrem de mult. Gândește-te la cineva cu care ai o asemenea conexiune, dacă nu poți atunci gândește-te la un moment fericit din viața ta, am văzut că și asta funcționeză uneori.

Cade își închise ochii și părea că se gândește intens pentru câteva minute, într-un final, parea lui de lup dispăruse. Știa că vor avea multe explicații de dat, însă pentru moment, Cade își căpătase controlul și asta era tot ce conta.

Ryan s-a uitat spre prieteni lui și în depărtare observă un câine negru care venea spre ei, inima lui parcă căzuse o mie de metri sub pământ când a realizat că nu au apucat să le spună planul prietenilor său. Înghițise în sec și sărise ca și ars de pe iarba rece.

— Ce a fost asta? întrebă Ron extrem de confuz.

— Harry, fusese tot ce reușise Ryan să scoată pe gură.

Câinile, care era de fapt Sirius Black, îl prinse pe Ron de picior, cea ce îi făcuse pe restul să strige. În acel moment, Ryan dorea să primească o palmă peste față. Nu așa trebuia să meargă planul, toată lumea trebuia să știe că, câinele este Sirius Black și ce urma să se întâmple, însă el, Harry și Cade nu am mai apucat să le spună planul.

— Ron, urlă Hermione speriată.

Jessica dorise să se repezească asupra câinelui, însă Sirius era prea rapid și se afla deja în scorbră, cu Ron după el. Ceilați erau socați, extrem de șocați ar putea Ryan să spună, în timp ce Ryan își dădea palme mentale că nu se gândise mai bine și că trebuia să le spună din timp.

— Ce doamne s-a întâmplat cu Ron? spuse Chul extrem de confuz.

— Avem multe explicații de dat, spuse Cade, Însă haideți după noi, că vă explicăm.

— Ce doamne ați mai făcut? întrebă Jessica extrem de sarcastică și urmându-l pe Cade, Mereu este ceva cu Potter și Lupin, mereu...

— Scuze, făcuse Ryan urmându-i pe restul.

— Nu sunt supărată, era doar o constatare, mereu este ceva cu voi.

— Este în regulă, spuse Chul, Acum ne spuneți și nouă ce se întâmplă?

— Este o poveste lungă, începuse Harry să spună, Însă ca să o mai scurtez, știți deja că Hazel e nașa lui Ryan și Sirius al meu. Ei bine, toate acele acuzații cum că ne-au trădat părinții și că din cauza lor au murit sunt false.

— Stai ce? făcuse Herminone șocată

— Știm, spuse Ryan, este greu de crezut și mult de procesat însă este adevărul, cel care ne-a trădat defapt părinții este Peter Pettigrew.

— Și cum mai exact? întrebă Hermione extrem de calmă.

— Sirius a spus că ne explică când ajungem, spuse Cade fără să o privească pe Hermione.

— Urmează să ne vedem cu Sirius și Hazel? , întrebă Jessica, Dar de ce l-au răpit pe Ron?

— Șobolanul lui este Petter Pettigrew, este un animag neînregistrat.

Ryan încerca să citească expresiile de pe fețe prietenilor, însă erau greu de descifrat. Înțelegea că aceștia erau șocați, însă știa că odată ajunși la conacul bântuit, Sirius și Hazel ar putea să le explice mult mai bine tot ce se întâmpla. Deodată, auziră un zgomot deasupra lor. Era cineva la etaj. Cade ne făcu semn să tăcem , iar noi am început să meargă cât de încet puteam pe coridor până am ajuns la scări și de acolo cât de încet puteam pe scări pentru a face cât mai puțin zgmot posibil.

Pe un pat magnific, cu baldachin, stătea Şmecherilă , care au începu să toarcă şi mai tare, la vederea noastră. Pe podea,stătea  Ron, care avea piciorul într-o poziție foarte ciudată.

— Sunteți bine? întrebă Jessica.

— Unde este Sirius? întrebă Harry fără să realizeze că îl luă gura pe din înainte.

— Știți că este Sirius? întrebă Ron extrem de confuz.

— Poveste lungă, spuse Ryan însă îți explicăm și ție.

Ron se uită parcă peste umerii lor, gest care îl făcuse pe Ryan să se întoarcă rapid. Iar din umbră au ieșit p masă de păr murdar şi încâlcit îi atârna până la umeri. Dacă nu s-ar fi văzut urma unui zâmbet în ochii înfundaţi în orbite, ai fi putut crede că este un cadavru. Pielea, ca de ceară, era aşa de întinsă pe pomeţii osoşi, încât capul părea un simplu craniu. Dinţii galbeni schiţau un zâmbet slab, era Sirius Black și în spatele lui era o femeie cu părul negru lung, pielea de culoarea ciocolatei, câteva cicatrici proaspete pe față și un zâmbet foarte mare, femeia era extrem de slabă și foarte lividă, era Hazel Meadowes.

Privirea lui Cade era fixată pe Sirius și parcă pentru câteva secunde uită cum să se miște. Stătea și se uita lung la el, încercând probabil să își găsească cuvintele potrivite. Cum însă ai putea să îți găsești cuvintele potrivite pentru persoana pe care nu ai văzut-o niciodată, însă care îți este tată. Într-un final, Ryan îl împinse ușor de la spate, parcă dându-i un imbold să înaintese. Imbold de care avuse nevoie, pentru că făcuse câțiva pași și după îl luă în brațe pe Sirius.

El păruse puțin șocat la început, însă îl luă și el în brațe și îl strânse tare. Blondul putea simții cum îi se formează lacrimi în colțul ochiilui și mai avea puțin și ar fi izbugnit într-un plâns puternic. Ryan își întoarse privirea spre ceilați, care se uitau confuji. În afară de el și Harry, nimeni nu știa de faptul că, Sirius este tatăl lui Cade.

— Ce dumnezeu se întâmplă aici? întrebă Ron într-un final

— Ron, ar trebui să înveți să taci, strici momentul, spuse Ryan.

— Ce moment? întrebă Jessica, Adică îmi dau seama că este ceva important, însă nu știu ce.

Ryan făcuse contact vizual cu prietenul său, parcă întrebându-l din priviri dacă dorea să le spună ce se întâmpla și cine era Sirius Black pentru el. Ar fi înțeles foarte bine dacă nu ar fi dorit să spună acestă informație deocamdată.

— Sirius Black este tatăl meu. spuse într-un final Cade.

Sirius se albise, dacă era posibil, și mai mult la față. Probabil nu se așteptase ca, Cade să îi spună tată atât de repede. Un zâmbet firav îi se infiripă pe față.

— Și profesorul Lupin? întrebă Hermione cât de calm și gentil putuse.

— Și el este tatăl meu, am doi tați.

— Nu vreau să par insensibilă sau ceva, însă am putea să revenim la problema mai presantă? întrebă Hazel care vorbise pentru prima dată.  Și anume șobolanul din cameră.

— Ar trebui să îl aștepăm pe unchiul Moony și pe tata, spuse Harry.

Uşa se deschise brusc, într-un jet de scântei roşii, şi unchiul Moony și tata năvăliră în încăpere, livizi la faţă şi cu bagheta gata pregătită. Ochii lui se opriră întâi asupra lui Ron, care zăcea pe podea, asupra Hermionei, care se ascundea după uşă, asupra gemeniilor care îi privieau cu ochii mari și apoi asupra lui Chul și Jessica care păreau că înceacă să înțeleagă situația. Ulterior, privirea unchiului se mută asupra lui Cade, care stătea aproape de Sirius și Hazel.

— Sunteți bine? îi întrebă Regulus pe gemenii și se aproprie de ei.

— Da, făcuse amândoi și l-au luat în brațe.

— NU SE POATE! strigă Hermione dintr-o dată, Am ascultat tot ce mi-au spus până acum băieți, am încercat să înțeleg, însă totul pare de neînțeles. Ați spus că Petter Pettigrew era un animag neînregistrat însă nu văd pe nimeni în afară de cei care v-au omorât părinții.

— Hermione, spuse Regulus cu o voce calmă, îți înțeleg frustrarea și înțeleg foarte bine cum totul poate părea un calvar de nedescris. Ce ar fi dacă ne-ați acorda câteva minute să vă explicăm și să vedeți că niciunul dintre noi nu a înebunit.

Ryan se uită spre pritenii lui, niciunul dintre ei nu părea prea sigur de cea ce spuse Regulus. Au făcut contact viziual unul cu altul parcă luând o decizie din privirii.

— Vă rog, spuse Ryan cu o voce care îți rupea sufletul.

— Bine, spuse Chul, Oricum nu aveam de când să facem nimic până când nu auzeam o explicație plauzibilă.