- Si acum, tai in felul acesta felia. A explicat Matt cu rabdare.

Sunt aici de o ora si sunt toata rosie ca racul de la aburul care se inalta din toate mancarurile pregatite - majoritatea pe baza de carne.

Matt mi-a aratat cum se face focul si oricat incercam mai apoi sa-l aprind singura, flacara se stingea inapoi cat ai clipi! Dar cu perseverenta, cu foarte multa rabdare - si multe incercari - am reusit in cele din urma sa duc la bun sfarsit si sarcina desemnata. In curand flacara ardea jucausa printre lemnele subtiri aduse de un barbat in bucatarie.

De multe ori m-am gandit de ce mi-ar trebui sa stiu ceva din domeniul bucatariei. Totul e atat de nou si in acelasi timp atat de greu pentru mine: durerea de spate, oboseala, neindemanarea, incetineala cu care fac lucrurile... toate confirmamd ca in viata mea in conac a fost una usoara pentru lumea in care sunt implicata acum fara sa vreau. Cand voi pleca de pe nava nu voi sta dintr-o data intr-un conac ca cel de acasa, si din nefericire acesta este crudul adevar care imi srapunge inima. Nu stiu viitorul care ma asteapta dar va trebui sa-mi castig existenta cumva pana ma voi...casatori.

Inima mea este acum atat de sensibila cand vine vorba de barbati! Ea a apartinut in totalitate lui George intr-un trecut fericit, dar acum nu sunt in stare sa trec peste pierderea suferita. Inca am rani sangerande, inca duc lipsa vietii de la conac, inca blestem ziua in care am fost rapita!

Am auzit vocea lui Matt in spatele meu, dar din cauza ca eram dusa pe ganduri, am clipit rusinata pentru neatentia mea.

- Hm? Scuza-ma, nu am inteles.

- Am intrebat ce faci diseara la petrecere.
Matt mi-a zambit in asteptarea unui raspuns clar din partea mea. Eu in schimb l-am privit perplexa. Uitasem. Cook a zis ca ne da rom sa bem dar cred ca glumea atunci; o lady nu bea niciodata, si mai ales nu se imbata! Asta e cu totul impotriva etichetei!

Da, asa cum o domnisoara nu are voie nici sa se holbeze, sa ridice tonul, sa alerge, sa rada pe placul inimii in gura mare, sa gateasca...

Da, am prins aluzia, nu aveam voie nimic in lumea buna.

Daca ar auzi Madame Monceau cate reguli nu am respectat, ar fi dezamagita de mine. In ultima vreme se pare ca am inceput sa ignor multe din lucrurile pe care le invatasem acasa de la guvernanta mea exigenta si o mama fixata pe eticheta care parea sa multumeasca lumea mondena.

- Oh! am raspuns, amintindu-mi ca Matt ma intrebase ceva. Pai nu stiu ce fac. Mai bine zis... ce ar trebui sa fac?

- O sa stai prin preajma mea. Oamenii beti nu sunt tocmai gentili.

El s-a incruntat si a continuat:
- Crede-ma pe cuvant, i-am mai vazut.

- Te cred... dar am deja un bodyguard. am zis aratand spre David care ma privea insistent de cateva minute bune.

- Daca nu bea si el, Kate.
Matt i-a aruncat si el o privire cercetatoare acelui specimen de la intrarea in bucatarie, si apoi el a confirmat gandurile mele: Nu am incredere oricum in tipul ala.

- Bineinteles, am incuviintat si eu. Nu am incredere nici eu, Matt...

Dar atunci cand voi pleca de aici voi uita cu siguranta si moaca serioasa a bodyguard-ului care ma calca putin pe nervi...

Ce o sa zica Matt despre planul de evadare? Sa-i destainuiesc si lui faptul ca vreau sa plec? Ar fi ranit im schimb?
De parca mi-ar fi citit gandurile Matt a luat cuvantul.

- Stii Kate, inainte sa vii tu chiar nu aveam cu cine vorbi. Stiu ca nava asta nu e cel mai bun loc pentru tine, dar ma bucur ca te cunosc!

Clar. Nu pot sa-i spun, ar fi prea indurerat si singuratic. E asa un suflet de bun, de ce sa se puna cu niste pirati? Si daca ar veni cu noi?

- Hei, chiar... m-am oprit. Era sa-l intreb daca ar dori sa plece, dar nu am facut-o. Nu e inca momentul sa zic ceva, mai ales stiind ca nu am nimic sigur planificat.
- ... Chiar ma bucur si eu Matt! am completat in schimb, zambitoare.

                    ***

Odinioara, pentru mine era o desfatare sa studiez notele negre, marunte, de pe partitura: sa descopar farmecul ce salasluia in ele si sa le dau viata.

In zilele acestea traite pe nava muzica din launtrul meu imi suna goala si fara acea magie linistitoare. Muzica imi pare mult mai sumbra, adanca, cu o durere melancolica care strapunge fiinta mea incetul cu incetul.

Acum privesc cerul acoperit de giuvaiere stralucitoare asternute pe un albastru catifelat, ascultand in schimb muzica vesela si rasetele de barbati venind din departare. Pahare se ciocnesc, mancaruri troneaza pe mese si altii se dau in vant dupa jocuri de poker, sah, sau concursuri de tinta. Puntea este luminata de felinare in noaptea racoroasa, luminand siluetele barbatilor care se distreaza in felul lor.

Aceste petreceri nu seamana deloc cu cele aristocrate unde obisnuiam sa imi petrec cea mai mare parte a timpului. Unde e masa cea ornata elegant si toate hainele scumpe? Felurile bogate de mancaruri si muzica orchestrala pentru vals?

Totodata privesc cu admiratie faptul ca aici nu este prefacatorie. Asa simplu, fara ornamente, fara tacamuri scumpe, totul pare atat de diferit! Oamenii rad sincer, au un alt mod de a comunica intre ei, prieteneste se bat pe umar si cocnesc paharele unii cu altii intr-o veselie continua. Un grup tocmai fredoneaza o melodie printre rasete, tinandu-se toti pe dupa umar si leganandu-se ritmic la dreapta si la stanga. Am zambit de stangacia lor aratata dupa numeroasele pahare de alcool.
Ce oameni! In lumea mondena asa ceva e de neinchipuit, este foarte nepoliticos fata de ceilalti meseni sa te arati beat in toata firea si sa te exprimi atat de liber.
Aici nimeni nu parea afectat de iesirea spontana a mesenilor, nimeni nu le spunea ca e nepoliticos. Din contra, unii se alaturau grupului vesel, iar altii isi vedeau fiecare de discutiile lor soctotind ca e normal ca barbatii sa cante cuprinsi de euforie. Alti doi oameni isi masurau forta bratelor iar altii dansau caraghios pe muzica stangace a pianistului.

- Ce privesti? m-a intrebat Mary sprijinindu-se de balustrada.

- Ma gandeam, am raspuns privind inca la petrecere. Vezi ce lume vesela?

- Kate. Vad oameni beti.
Ea m-a privit mai mult dezaprobator.

- Nu e doar atat, am replicat. Se bucura de viata! Chiar daca trec prin greutati...

- Fii realista, sunt hoti.

- Doar atat vezi? am insistat.

- Asta si sunt!

- Nu judeca un om dupa infatisare, am zis eu. Nu stii ce necaz ii duce pana in halul acesta, nu stii ce ascund in suflet. Fiecare om are o poveste in spate, trista sau frumoasa. Dar conteaza ca in momentul de fata stiu sa fie sinceri cu ei si sa se bucure de momentele pe care le petrec.

Ceea ce nu faci tu acum... am continuat in gand.

Mary nu a mai spus nimic si o tacere sobra a venit peste noi, in timp ce gandurile noastre zburau departe. A salvat situatia Matt, care a venit spre noi zambind si cu doua pahare in mana.

- Doar nu ai de gand sa ma ametesti cu bautura! am glumit, facand aluzie la paharele pe care le tinea.

- Nu! Sau daca preferati...eu nu am nimic impotriva, doamnelor! Chiar as vrea sa va vad euforice, cum radeti pana la lacrimi si cum spuneti aiureli. A zis Matt razand, ducand un pahar la gura.

Eu am inceput a rade, imaginandu-mi scena in care eu ma clatin inaltand un pahar in timp ce spun cine stie ce minunatii prin jur.
Mary in schimb a ramas tacuta, inafectata de gluma prietenului nostru.

- Mary, mai rade si tu! am mustrat-o, in timp ce ii puneam cate un deget la colturile gurii pentru a imita un zambet.

- Oh nu te mai prosti! S-a incruntat si a inaturat cu un gest brusc mainile mele.

- Mary, eu am glumit... a zis Matt. Nu v-as da niciodata asa ceva! Dupa cum nici eu nu beau.

- Uneori nu te inteleg deloc Mary... am spus dezamagita de ea.

Cu fermitate, Mart s-a indepartat de noi, mergand intr-un loc mai intunecat al navii sa priveasca cerul instelat - singura. Mesajul a fost cat se poate de clar: ca nu dorea sa aiba companie.

- Deci hai sa iti prezint echipajul, vrei sa vii Kate?

Am aruncat o privire furioasa spre Mandra Mary, si in ciuda am smuls din mana lui Matt paharul pe care il tinea. Am nevoie sa ma racoresc putin si sa uit de necaz. Poate daca voi gusta putina bautura, voi uita de aceste necazuri...

- Desigur ca vin, i-am raspuns. Asta ce-i? am indreptat privirea spre paharul pe care il tineam. Macar sa stiu ce voi bea, daca e bun sau rau, si sa stiu de la ce ma voi imbata astazi.

- Apa, mi-a zis simplu Matt.

- Serios? am izbucnit in ras si am privit din nou lichiul transparent din pahar, dealtfel, inspid.

- Apa?! am aruncat in ocean apa care era in micul pahar. Vreau ceva tare, am completat, avand o privire sotioasa.

El s-a uitat mirat, intrebator si in final ingrijorat. Mi-am dat ochii peste cap vazandu-l asa.

- Ai zis ca nu ai nimic impotriva. M-am saturat sa fiu doamna, spre deosebire de ea! am subliniat tare ultimul cuvant in asa fel sa auda si Mary ceea ce aveam de zis.

- Eu doar glumeam, Kate. Chiar nu e indicat sa...

- Hai sa mergem undeva, ca Mary mi-a stricat toata seara cu atitudinea ei!

L-am luat la brateta si amandoi am inceput sa privim oamenii veseli care aveau activitatile lor. Seara era senina si frumoasa, asa ca piratii aveau pregatite cateva mese si scaune pe punte, pe alocuri felinare care dadeau lumina necesara celor ce aveau nevoie.

- Acel in alb care joaca poker la masa de langa usa, se numeste Ucigasul Bill. Se spune ca si-a omorat familia inainte de a veni pe nava. Niciodata nu vorbeste despre asta.

M-am cutremurat. Toti oare aveau porecle de care nu se puteau descotorosi? Si un trecut atat de sumbru?

- Ingrozitor! am murmurat cu vocea sugrumata.

- Asa-i. Hmm... il vezi pe omul cu multe cicatrici?

Am incuviintat.

- Ehi bine, i se zice Nemuritorul Scott.

- Asta-i buna! am ras impreuna cu el. De ce i se zice asa?

- De multe ori a fost ranit si nu a murit, desi unele taieturi erau grave. E exagerata porecla iti dai seama. Dar se vede ca e un om puternic.

- Da se vede, am incuviintat timid, admirand statura acelui om.
Avea o privire dura si scrutatoare, sedea la masa si isi masura forta din brate cu un alt pirat masiv, pana ce acest Scott a castigat runda impotriva celuilalt si cei din jur au izbucnit in urale.

- Uite spre acel care trage la tinta cu un cutit, a continuat Matt. El are porecla Nerusinatul Tony.

- Asta e mai amuzanta! si rasul meu s-a facut auzit. Cum sa aiba un pirat asa nume?

- Asa bine, il avea inainte. Era bogat dar si-a pierdut averea la jocuri de noroc. S-a saturat si de sotie deci era cunoscut ca merge la bordeluri si bineinteles, a inselat-o de nenumarate ori.

Dezaprobator am scuturat din cap.

- Eh, nu se face asa! am protestat.

- Ce sa-i faci?! Sunt fel de fel de oameni pe nava...

Matt s-a apropiat de o masa de unde a luat o sticla cu punci si a turnat in ambele pahare. Apoi s-a intors zambitor catre mine.

- Sunt sigur ca o sa-ti placa punciul. E o bautura facuta din trestia de zahar! Asta e fara alcool.

Am facut o grimasa dar am acceptat ideea de a gusta acel lichid iubit de oameni. Oare ce era atat de special? Ridicand din umeri am am dat sa gust minunatia... Dar avea miros intepator si acidul l-am simtit ajungand pana in stomac.

- Iak! am indepartat paharul din dreptul meu. Asta e dulce?!
Matt s-a incruntat, uimit de reactia mea.
- Dar.. nu inteleg. A luat sticla de pe masa si a citit. Pe sticla scrie... rom.

Am facut ochii mari de uimire! Cum am putut bea asa ceva?!
- Imi pare rau, Kate... am incurcat sticlele... a spus cu parere de rau Matt, simtindu-se vinovat de greseala lui.
- Nu e nimic... am raspuns in schimb, facand fete-fete si tsind. Desi stiam ca a fost ingrozitor sa duc la buze asa ceva.

Cativa barbati din jurul meu care au vazut scena au inceput a rade zgomotos de reactia mea. Poate gandeau "Femeile! Sunt slabe!". Dar nu, eu nu sunt o femeie oarecare. Nu permit nimanui sa rada de mine, cu atat mai mult sa rada acesti nestiutori. M-am uitat urat la pirati si apoi cu tot curajul, am inghitit si ceea ce a ramas din paharel. Noroc ca era unul mic. Apoi triumfatoare m-am uitat la fetele lor descumpanite si neincrezatoare...
S-a facut liniste in jurul meu si toti ma priveau uimiti.

- Ce? N-am voie sa beau?  am zis ridicand dintr-o spranceana.

Majoritatea piratilor care m-au privit, la replica mea s-au luminat si au inceput sa rada iar.

- Oh bineinteles! a raspuns unul.
- Ma mir cum a mai ramas rom in sticla! a zis altul.
- Mai este si pentru noi, dulceata?!
Hohote de ras au strabatut toata puntea... iar eu stateam mai mult descumpanita, nestiind cum sa reactionez la glumele lor.

- Mai lasati doamna in pace! s-a auzit vocea lui Cook in spatele meu.

- Buna seara Cook. am salutat cand m-am intors spre el. Ce ne-ati adus bun?

Bucatarul transporta doua sticle spre masa de unde am luat rom-ul.

- Nimic pentru tine, draga. E rom, a spus in timp ce aseza mesenilor sticlele. Cu mainile in solduri a continuat: banuiesc ca ai baut rom cum ti-ai dorit?

- Aaa... pai da, am baut! am ridicat paharul gol la vedere ca sa-mi demonstrez vorbele.

- Si? Stai sa-ti mai dau! S-a intins dupa un pahar dar Matt l-a oprit cu mana.

- Cred ca a baut destul, Cook.

Matt avea ceva convingator in privire, o autoritate pe care inca nu o vazusem fata de superiorul lui. Cook, l-a privit nedumerit dar apoi a renuntat la ideea de a ma servi, spre usurarea mea. Chiar nu mai aveam nevoie sa beau ca sa demonstrez ca sunt o femeie curajoasa. Apoi bucatarul s-a intors cu spatele si a plecat, urmarit cu privirea de Matt. Cred ca Matt s-ar pricepe sa-mi fie paznic, nu botosul de David!

- Mersi, Matt! am spus multumitoare.

- Cu placere! Acum ma duc sa vorbesc cu paznicul tau, scuza-ma un pic. Cu o inclinare a capului si-a cerut iertare si s-a indreptat spre David care privea scena la cativa metri departare, cu picioarele nepoliticos puse pe masa si bratele incrutisate.

Totusi... acel bodyguard la lumina lunii e inspaimantator. Imi pare izbitor de cunoscuta acea privire care i-a aruncat lui Matt - una plina de dispret. Unde am mai vazut acea privire? Acel pirat in umbre intunecate?  Statura lui... culoarea lui intunecata...

De-odata am stiut unde, si m-am cutremurat. Am scapat paharul pe jos si s-a facut numai cioburi la picioarele mele... Un fior rece m-a cuprins si toata bucuria adunata a disparut ca un abur, lasand loc urii neclintite.

El a fost. El era atunci pe nava. El l-a omorat pe George!