Viata... se zice ca e arta de a desena fara radiera. In momentul de fata viata mea nu o consider o arta si neputinta de a sterge trecutul ma macina. Acel moment de groaza in care mi-am vazut cei iubiti pierduti, acel moment cand m-am vazut in mainile unor straini... pot doar sa dau vina pe un destin. Partea cea mai rea e ca nimeni nu scapa de propriul destin.
   Unde mi-e destinul acela in care mergeam spre colonii, unde ma casatoream, in care mergeam in vizita la tatal meu si totul era perfect?
In schimb sunt prizoniera intr-o lume a hotilor.
Partea buna e ca nu ma plictisesc. Sunt atatea lucruri noi de aflat incat nu pot sta pe loc nici daca as vrea.

Astfel, inspre seara am terminat de spalat puntea cand bodyguard-ul David, a venit spre mine cu pasi mari si rasunatori.

- Cook are nevoie de ajutorul vostru in bucatarie.
  Fusese o zi extrem de obositoare, si aplecatul imi provocase o durere de spate insuportabila. Acum ma dureau si umerii, si genunchii care au stat necurmat pe jos. Si David ne cheama si la bucatarie?!
Vazand ca ezitam, a mai adaugat autoritar: - Acum.

M-am uitat spre Mary intrebatoare. Nu doar oboseala ne impiedica sa ne apropiem de bucatarie: nici ea si nici eu, nu stiam ce inseamna a gati, pentru ca acasa erau servitori care faceau totul pentru noi.
Nimeni nu ne-a invatat niciodata sa preparam bucate, si nici nu aveam nevoie sa stim asta! Guvernanta cu siguranta ar avea ceva de obiectat in privinta de a ne duce in bucatarie. Din pacate nu aveam o guvernanta in acest moment pentru ca sa ne salveze din aceasta situatie penibila. Cu siguranta o sa ne facem de ras... Dar nu am de ales. 
Asa ca de data aceasta am ramas ascultatoare, pentru a nu da de banuit nimanui ca noi defapt avem de discutat despre evadare. Ne-am lasat conduse de barbat spre chepeng, o trapa deschisa din care pornea o scara abrupta ce cobora in maruntaiele navii. Am aruncat o privire in gaura neagra, si am avut senzatia ca intram in propriul mormant.

- Ho ho, avem ajutoare! Ne-a intampinat un om scund si gras cand am ajuns jos. S-a sters la maini cu sortul murdar si ne-a zambit prietenos.

Se pare ca sunt doua categorii de pirati: cei zambitori si prietenosi si cei seriosi si ursuzi. Cook facea cu siguranta parte din prima categorie!

- Deci asa. Cum va numiti? a intrebat el.
- Ma numesc Mary-Anne.
- Eu, Kathleen.
- Foarte bine. Mary du-te si curata cartofi langa barbatul acela in rosu si daca nu stii ceva, intreaba de el. Katheen, sunt acolo cateva lucruri; curata-le si taie-le marunt pentru supa.

Acestea fiind zise s-a intoars la ale lui. Frumos. Eu si legume? Glumeste cumva? Niciodata in viata mea nu am vazut cum se taie zarzavaturi!
Dar mai bine ma duc sa pierd timpul acolo, cautand o ocazie cand sa stau singura cu Mary. Macar de forma ar trebui sa iau un cutit si sa incerc sa chinui legumele in mainile mele, imaginandu-mi ca sunt pirati!

   Bucataria e plina ochi de barbati, fiecare taind carnea ca la macelarie, sau facand focul in locuri special amenajate pentru a gati. Ei taie lucrurile pentru a fi pregatite bucatele de seara, ei matura, si mai spala vasele murdare. O masa lunga, este in mijlocul incaperii in care sunt fel de fel de lucruri asezate pe ea, de la obiecte de bucatarie pana la mancare si carpe aruncate fara noima.
O dezordine cumplita! Ingrozitor! De ce nu ar putea fi un pic mai ordonati?! Macar pentru sanatatea mancarii, nu pentru altceva!

Cand am ajuns in dreptul mesei m-am uitat repede spre ingredientele ce imi stateau in fata. Erau cativa morcovi, cartofi, un fel de bulgari maro din care ieseau mici radacini albe si alta leguma ciudata si mica. Am ales leguma care mi se parea mai usor de taiat si cu mult curaj m-am asezat pe scaun cu un cutit in mana.
Am un cutit in mana! Daca ma tai?
M-am cutremurat la acest gand.

   Cred ca tin o ceapa in mainile mele. Primul strat s-a luat destul de usor. Din nefericire erau mai multe straturi sub el - si fiecare strat s-a dovedit a fi din ce in ce mai urat mirositor. Cu cat ma apropiam mai mult de miezul cepei, cu atat mai intepatori deveneau vaporii de acid, incat ochii au inceput sa ma usture si sa-mi siroiasca lacrimi fara de veste.

- Oh, Dumnezeule! am exclamat uimita, indepartand obiectele de sub ochi.

Abia mai vedeam ce faceam cu ceapa si privirea imi era incetosata cu lacrimi usturatoare. Cu greu mai rezistam. Ultima bucata de coaja a fost inlaturata intr-un final, si am pus ceapa cu o forma grosolana pe masa, cu o bufnitura victorioasa.
   Barbatul de langa mine, s-a ras pe sub mustati la neindemanarea mea. Ce are tipul ala?! Chiar daca sunt femeie, nu m-am nascut invatata!

- Stii, trebuie si sa o tai! a spus acesta cu un ranjet.
Cata indrazneala!
- Vezi-ti de treaba ta! i-am zis in schimb rautacios, si el a ridicat din umeri.
  M-am incruntat spre ceapa de parca ar fi dusmanul meu de moarte.

- Ar fii bine sa te uzi un pic pe ochi cu apa din galeata, Kate. Vocea lui Matt a rasunat pe undeva in spatele meu.

- Matt! Ce bine ca te vad! Defapt abia te vad. Du-ma tu la apa, te rog.

Usor m-a luat de brat si m-a condus la galeata cu usurinta. Dupa ce am dat apa peste ochi, Matt mi-a intins un prosop cu care sa-mi sterg fata de la picurii de apa.

- Multumesc mult! i-am zis recunoscatoare pentru ajutorul oferit.

- Cu placere. Hmm, daca as fi in locul tau as lasa ceapa pe mana expertilor, stii?!

Serios? Acum imi zice?!

- Ha... ce frumos... e-eu nu am pus niciodata mana pe asa ceva, am spus stanjenita, cu capul in jos.

- Nu e nimic, o sa fie mai usor cand te inveti. Hai ca te ajut eu.

Parca mi s-a luat o piatra de pe inima cand am auzit cat de binevoitor este Matt in privinta mea.
Am lasat cepele pe mainile lui cunoscatoare iar eu m-am incumetat spre lucrul acela negru care parea un bulgare de pamant. Si astea ce-o mai fi?! Matt chiar nu a observat ca ma uitam ca pisica la calendar la... ciudatenie.

- Si... cum ti se pare pe nava? Eu sunt aici de la varsta de paisprezece ani daca ma crezi. Hm! E curios ca am adormit intr-o seara la masa unei carciume, pentru ca tatal meu bause. Dimineata m-am trezit aici, departe de familia mea. Si apoi...

- Scuze ca te intrerup Matt, dar... ce fac cu asta?
- Ah! a zambit usor. Pai, o cureti ca pe un cartof.

Cum se curata un cartof? N-am indraznit sa intreb...

- Am inteles... Ce ziceai? Nu glumesti? Ai fost rapit?

- Nu stiu Kate, nu o sa aflu niciodata. La cat de beat a fost tatal meu... poate m-a si vandut... daca intelegi ce vreau sa spun. Vocea i se stinse si pentru cateva secunde privea in gol, in prada amintirilor dureroase.

Eu, ma chinuiam cu leguma ciudata din manile mele. Sucul rosu se prelingea pe degete si abia acum vadeam lichidul, pentru ca am fost prea acaparata de povestea lui Matt.

- Dar lasam momentele triste! a spus cu un zambet, cu ochii inlacrimati si luand alta ceapa.

Of, chestia asta ciudata! E atat de nostim lichidul asta care imi curge acum pe maini... cand am ridicat privirea sa-l intreb pe Matt unde as putea sa ma spal, l-am vazut cu ochii rosii, lacrimand.

- Matt, plangi? L-am intrebat, ingrijorata de starea lui sufleteasca, avand in vedere ca mi s-a deschis atat de repede.
- Nu. E ceapa, a raspuns el, ridicand intr-adevar obiectul la vedere.
- Aaa.
   Nu am mai adaugat nimic ci mi-am vazut in continuare de cartoful ciudat din mainile mele, hotarata sa-i dau de capat. Matt a continuat sa-mi vorbeasca, despre cate-n luna si in stele, dar dupa o vreme am indraznit sa-l intreb pe Matt:
- Ce este asta?
- Sfecla rosie, a raspuns el.
- Si roseata de pe maini se duce? am continuat, oripilata.
- Nu atat de repede si de usor pe cat ai dori...

Genial Kate...

Nici nu stiu ce sa fac, pe de o parte imi vorbeste Matt incontinuu, iar pe alta, sunt prea concentrata pe mainile mele pentru a-i acorda lui atentie.
Dar sincer nu mai pot indura sucul rosu ce pare sange care mi se scurge pretutindeni pe maini.

- Scuze ca te intrerup iar Matt, ma duc sa ma spal un pic pe maini, revin imediat.

- Aa da, nu e nicio problema, a zis el.

Frumos. Atat imi mai lipsea: maini patate. Daca ar auzi mama si guvernanta mea unde sunt in momentul de fata... ar sari si ar face o revolutie! Nu imi mai trebuie absolut nimic, o sa plec cu totul de aici, din bucataria asta atat de...

- Si stai sa vezi, a zis cineva in spatele meu, cuiva din apropiere. Din greseala, am auzit vorbele in continuare pentru ca mi-a captat atentia: Capitanul vrea sa vanda si sa cumpere fete maine, stii? Acum sunt mai vandute pe piata. Aduc mai mari bogatii pe proprietatile din Sud. Copii acelor femei raman ca si sclavi pe proprietatea stapanilor, si nu mai e nevoie sa cumpere atatia, cand altii sunt mai sunt buni de munca.

- Da. Vad esti informat. Amice, eu nu sunt mai prejos cu noutatile! Eu am auzit ca Black maine seara se va intalni cu...

Perfect. Cei doi oameni au inceput sa susoteasca si sa se indeparteze ranjind. Acum nu o sa stiu cu cine se va intalni capitanul. Stiu, sunt putin bagacioasa, dar curiozitatea ma macina, pentru ca nu il vreau pe capitan prin apropiere atunci cand o sa fugim de aici.
Nici nu am vazut care dintre oameni vorbeau ca sa-i urmaresc cumva in multimea aceasta... Si mi-a parut extrem de rau ca nu m-am intors spre ei cand am avut ocazia s-o fac.
  Am luat prosopul in maini si m-am sters repede cu el, convinsa ca am stat destul de mult langa galeata cu apa.

Matt statea in continuare la o masa fluierand, iar Mary lucra tacuta in coltul din dreapta mea: spala niste vase adunate ca un turn pe langa ea. In jur nu ma privea nimeni asa ca mi-am permis sa ma furisez tiptil, sub pretextul ca o ajut, pentru ca am de discutat lucruri importante cu ea. Trebuie sa-i impartasesc noutatile aflate peste zi.

- Ce faci? am intrebat-o soptind si facandu-mi loc pe langa ea.
- Nu impringe asa, Kate.
Mi-am dat ochii peste cap. Nu e momentul sa protestez de proasta ei dispozitie.
- Bine. Deci... am aflat! am spus repede.
Am privit peste umar si cu coada ochiului catre bodyguard care statea la usa band niste rom. Si nimeni altcineva nu se uita in directia noastra, deci am prins cea mai buna ocazie ca sa vorbesc cu Mary.
- Bun, am incuviintat multumita de starea din jurul meu. I-am soptit: Cum ziceam, am aflat ca maine ancoram undeva si Black va cumpra sclavi. Partea interesanta e ca se va intalni cu cineva si mi se pare suspecta treaba. Oricum. Tu ce stii?

- Uau, e sansa noastra! a exlamat Mary, deja plina de viata. Maine cand ajungem in Praia o sa evadam si...
- Stai asa. Unde?
- Ah da. Nu stii. E un oras din Africa, acolo mergem.
- Ce? Africa?! Dar... dar...
  Nu era adevarat. Nu era adevarat! Cum sa ne indreptam spre Africa? Era sa dau glas umirii mele, dar a fost tarziu caci Mary mi-a dat un cot, si eu am icnit.
- Da. Shh vine cineva.

Un barbat a luat o lingura spalata de noi si s-a indeparat fara sa mai faca observatii, absorbit de munca lui.
- Si vrei sa plecam in Africa, serios?! am facut ochii mari spre ea.
Nu puteam sa-mi retin indignarea fata de o asemenea afirmatie!
- Nu se stie niciodata cand o sa mai prindem asa o ocazie!
- Asteapta sa ajungem in coloniile engleze, nu te avanta asa printre cei negri! Poate sunt canibali!
- Esti culmea. Asculta-ma: o sa plec maine seara Kate, cu sau fara tine. De acolo cel mai probabil o sa gasesc un transport inapoi spre...
  Ideea de a pleca spre cei salbatici, needucati, m-a ingrozit incat sa nu accept nicio varianta propusa de prietena mea care parea sa nu o intereseze de consecintele evadarii.
- Mary! Am strigat la ea cam prea tare. Nu poti sa...
Pur si simplu nu mai aveam cuvinte.
- Mai asteapta, am zis, nu e ocazia potrivita, nu intelegi?
- Ocazia pentru ce doamnelor?
   Amandoua am privit spre bucatarul-sef Cook care ne-a intrerupt schimbul de replici, si care acum ne privea incruntat si cu un polonic in mana. Oare o sa ne bata cu chestia aia? Pare destul de iritat...

- Eeh p-pai... m-am balbait repede si emotionata.
Ce ocazie? Ce ocazie...
- Ocazia pentru... a bea ceva rom!
  Am zambit convingatoare spre barbatul care a ridicat o spranceana. Ma va crede?

Mary a mijit ochii de uimire. Da. Ce buna scuza am gasit si eu... Insa bucatarul a inceput sa rada cu gura pana la urechi de afirmatia mea negandita defapt. Cateva perechi de ochi ne-au scrutat curioase, si eu nu stiam cum sa-l fac sa taca pe tipul din fata noastra, ca atentia sa fie indreptata spre altceva.

- Eee fara griji doamnelor, a zis el printre rasete. Diseara la petrecere o sa fie mult rom de o sa va saturati. Si punci pe gustul vostru! Sa nu mai zic de vin si bere! O sa ma asigur ca primiti pe saturate, va garantez eu!
  Ce am facut?! Daca ar fi existat in apropiere un perete, cu siguranta m-as fi izbit cu capul de el din cauza prostiei mele.
- Si Kate, a spus bucatarul in timp ce se indeparta, nu ai terminat cu legumele.
  Oh, ce noutate! De parca nu stiam...
Numai la legume mi-e gandul acum. Mai rau decat atat se putea?! Diseara este petrecere; o sa bem rom si cine stie ce prostii; o sa ne imbatam frumos! Apoi maine o sa ancoram in Africa si ametita de Mary va sari peste bord in betia ei, ca sa fuga in bratele iubitului ei invizibil care va pluti pe mare, venind sa o salveze. Doamne cata imaginatie, mai bine incetez cu prostia si ma intorc la treaba.

Totul e dat peste cap...