Mi-am asezat mana tremuranda pe balustrada, in timp ce la fiecare pas, se auzea cum lemnul scartie deranjant sub picioare. In linistea care domnea sub chepeng, singurul sunet existent era cel al rasuflarii mele si a pasilor mei nehotarati. De fapt, nu numai pasii erau nehotarati: ci si inima mea. Pentru capitan faceam acest lucru, sau era doar incapatanarea de a demonstra ca pot sa fac ceva?
In gandul meu am incuviintat. Cu siguranta era putin din ambele variante. Doresc ca Black sa stie ca nu sunt o simpla fata de la oras, si ca pot sa-l ajut daca asta imi doresc. In pofida faptului ca gesturile mele nu sunt cele mai sigure, ba din contra, primejdioase, asta nu exclude faptul ca este nevoie de mine. Si oricine are nevoie de ajutor, eu pot fi prezenta.

   Am scrutat cu privirea usile din jurul meu, in cautarea aceleia potrivite. O singura data fusesem in camera vinurilor — si atunci in graba, caci John era pe urmele mele, ca un vultur.
Un zambet timid mi-a inflorit pe buze cand mi-au venit in minte scenele amuzante in care i-am patat camasa imaculata cu lichidul rosu, cand a incercat sa ma prinda si cand... nu mi-a dat drumul. Atunci cand privirea lui a staruit asupra mea intr-un mod atat de special...
   De data aceasta sangele a urcat in obraji si am strans din buze.
De ce ma gandesc la asta?

Cu totul derutata de gandurile mele romantice, uitasem scopul pentru care coboream scarile. Trebuia sa particip la intrunire si sa ma prezint ca fiind Kate — cea care il uraste pe capitan cu tot sufletul. Si imaginile noastre in timp ce eram fericiti unul in compania celuilalt, nu ma ajuta deloc sa-mi pregatesc starea potrivita pentru uneltire!

   Dintr-o data, am fost readusa la realitate de catre rasete de barbati si susoteli misterioase, provenite de undeva mai in departare. Cand mi-am indreptat privirea spre directia sunetului, am fost surprinsa sa constat ca ajunsesem in locul potrivit, intr-un timp atat de scurt. Cu un rand de scari mai jos, o lumina palpaitoare iesea de sub o usa de langa camera cu bauturi.

Acolo trebuie sa fie!

Am expirat, si din nou, mi-am luat inima in dinti pentru confruntarea si interogatoriul la care aveam sa fiu supusa cat de curand.

   O silueta cuprinsa de o umbra, s-a miscat. Mi-am ingustat ochii cercetator, si am deslusit un chip de barbat care probabil statea de paza la usa cu pricina.

Pusesera un paznic?

Cand m-am aflat fata in fata cu barbatul, ne-am cercetat amanuntit unul pe altul, fara sa scoatem un cuvant macar. Niciunul dintre noi nu se astepta sa-l gaseasca pe celalat —unul in postura de paznic si altul in postura de nou-Razvratita. Asa ca ne limitam in a ne privi reciproc, gandind bine urmatoarea miscare de facut. Daca sa avem incredere, sau nu.

Piratul avea buze subtiri, un nas proeminent, ochii parca iesiti din orbite si o fata lunguiata. O barba care nu vazuse de mult o lama, si un par bogat ascuns sub bandana de o culoare inchisa. Nu il cunosteam. Insa el parea ca isi da seama cu cine are de-a face, si atunci cand a facut-o, a miscat buzele intr-o grimasa.

— Ai venit, a rostit barbatul necunoscut cu un ton detasat si cu o engleza stalcita.

Nu ma asteptam sa fiu intampinata atat de monoton! Nu dupa tratamentul la care am avut parte in artilerie, sau sub amenintarea pazicului inchisorii, Attila.

— Da.
I-am raspuns la fel de sec, neintrerupand contactul vizual cu interlocutorul.

— Ai intarziat.
Acestea fiind spuse, barbatul a ras marsav in timp ce umerii i se scuturau ritmic de amuzament. Ei, nici macar dintii lui strambi nu erau un spectacol care merita descris. Oare ce gasea el asa haios in toata siuatia asta? Stia ceva ce eu nu stiu?

Ceva imi spunea totusi, ca nu era in necunostinta de sosirea mea — ba din contra, era ca si cum ma asteptase in tot acest timp!
Urmatoarea lui replica, imi intari banuielile:

— Te asteptam.

Cineva stiuse despre venirea mea cu siguranta! Si, probabil, anuntase la timp tot grupul adunat in camera. Intocmai cum as fi facut eu daca as fi fost in locul lor, pentru a-mi lua masuri preventive.

Atunci de ce am acces atat de usor in grup? Ce masuri si-au luat Razvratitii? Sau ma condamn la moarte, intrand de buna voie in gura lupului?

  L-am privit circumspect pe barbat, in timp ce el deschidea cu o mana usa masiva, dezvaluind in spatele ei adunatura galagioasa de oameni. Am ezitat sa intru. Totusi, nu era nimeni inarmat, nu era nicio spanzuratoare pregatita pentru mine; asa ca am pasit pana in pragul usii.
Erau toti intr-un cerc, tinand cateva felinare in mana, pentru a lumina chipurile cunoscute. Cateva mese erau adunate toate intr-un colt pentru a lasa mai mult spatiu liber, si acelea erau ocupate de cateva persoane. Cei mai multi sedeau turceste pe jos si vorbeau aprins unii cu altii despre subiecte numai de ei stiute si dezbatute la intrunire. Fumul de tutun inunda intreaga sala, ceea ce a facut sa ma dau un pas in spate si sa agit mana in dreptul nasului, pentru a inlatura mirosul intepator care imi provoca tuse.

Nu era un loc unde in mod normal, as fi dorit sa ma aflu.

   Am fost surprinsa sa constat ca erau prezenti atat barbati, cat si femei din echipaj. Erau toti... impotriva capitanului. Si puneau la cale planuri urzite din rautate si invidie. Aici domina o atmosfera sobra, incarcata cu dispret. Era un cuib de nelegiuiti si un grup de tradatori.

Totusi, care dintre ei fusese informatorul? Nimeni nu stia de intentiile mele de a veni, inafara de...

Leo

Chiar in acel moment, in acea incapere, l-am zarit pe Leo langa alti barbati. Privirile noastre s-au intalnit si s-au fixat pentru o clipa in care timpul a stat in loc. M-am asigurat ca barbatul a inteles mesajul meu de dezamagire, si cu regrete vadite, Leo a plecat capul in jos de rusine. Oh, deci din acest motiv stiuse sa ma directioneze spre Attila! Datorita lui stiau ca imi voi face aparitia la intalnire. Stiuse ce facea capitanul! Stia si despre Matt si Amali, care erau in...

Bucatarie.

  Sangele mi s-a scurs cu totul din obraji cand am vazut altceva mai socant. Am privit amutita, fara cuvinte, spre cei doi care sedeau fara griji intr-un colt al camerei, in mijlocul unei intruniri a inamicilor, ca si cum erau la o ora normala de baut ceai. Atat de uluita am ramas, incat ochii mi s-au marit cat cepele si resuflarea mi s-a taiat dintr-o data.

   Matt si Amali nu trebuiau sa fie in bucatarie? Ce cautau aici?!
In alte circumstante, as fi mers direct la ei si i-as fi luat la bataie! Nu asa ne fusese intelegerea! Ei nu trebuiau sa fie aici! Nu, in niciun caz!

Simteam cum imi ies din minti si cum toata furia clocotea in piept, gata sa explodeze.
Cum au putut sa-mi faca asta? Cum au putut sa ma tradeze in acest hal? De ce? Erau impotriva lui Black acum?! Au jucat teatru cand mi-au zis ca sunt de partea capitanului?

Mi-am strans nervoasa degetele in pumn, si am inghitit furia care deja capata proportii prea mari in pieptul meu.
Au lucrat pe la spatele meu, nu-i asa?!

Cand cei doi si-au dat seama ca sunt priviti insistent de undeva, s-au uitat in directia mea si apoi au ramas inmarmuriti vazandu-ma in pragul usii. Cu siguranta nu se asteptau sa-mi fac si eu aparitia in locul acesta.
Au facut contact cu ocheada mea rau prevestitoare si au plecat capetele in jos, la fel cum facuse si Leo cu o clipa inainte.
Vinovatie! Asta era!

Tradatori!

In orice caz, voi vorbi personal cu Leo si cu "prietenii mei", chiar dupa ce intalnirea asta nenorocita va lua sfarsit. Deja a inceput bine toata sarada asta, si presimt ca se va sfarsi la fel de bine.

 
 
   Incet incet, toate susotelile din camera s-au stins, si fiecare ochi s-a indreptat spre mine. Unii ma priveau cu uimire, altii cu dispret, altii cu neincredere... insa eu am ramas ferma in pozitia mea si am facut fata fiecaruia in parte. Cu noua manie care izbucnise inlauntrul meu, aveam o stare mai mult decat perfecta pentru a juca un rol, unde era nevoie de inversunare si curaj.

— Oameni noi...
S-a auzit o voce familiara, de undeva din dreapta.

Toti au intors capetele spre cel care acum se ridica impozant in picioare, cu un ranjet diabolic pe fata. Se vedea ca era un conducator, chiar dupa atitudinea aroganta pe care o degaja din toti porii. Avea sprancenele curbate si parul castaniu ravarsit si putin umed, din cauza caldurii din odaie. Hainele la fel de neingrijite si pantofii batatoriti, spuneau si acestea cate ceva despre el. Dar nicio descriere nu ar putea reflecta rautatea inimii acestui om.

El fusese pricina oricarei probleme ivite. El ma amenintase de atatea ori. El dorea un loc mai sus in ierarhia navii, si folosea orice prilej pentru a-si acuza capitanul. El invrajbea echipajul. El era un mincinos fara seaman. El se purta frumos cu superiorul lui, ascunzand bine fatarnicia care acum, mai mult ca niciodata, iesea la iveala...

   Will era cu adevarat conducatorul acestei revolte, asa cum aflasem din gura colaboratorului sau, Barnaba, cu ceva timp in urma. De atunci mi-am dat seama ce are el de gand sa faca acestei corabii si am facut tot posibilul sa ii stau in cale sau sa-l opresc.

  Abia astept sa dau raportul capitanului despre noile descoperiri facute in cuibul Razvratitilor. Nu va fi foarte incantat de iesirea mea, dar ii va salva cu siguranta pielea intr-un fel sau altul.

Ca orice problema de pe nava sa fie rezolvata, aceasta trebuie estirpata de la radacina. Si aceasta peoblema era Will.

Trebuie sa intri in jocul inamicului, pentru a-l nimici cu propriile arme.

Ochii lui Will scaparau sageti aprinse si nimic bun nu se intrezarea din viitoarea discutie.

— Indragostita!
M-a acuzat Will batjocoritor, si tot grupul a ras satisfacut imprejurul lui.

Si ce? Voi nu ati fost?

Oamenii indragostiti fac lucruri nebune...

M-am abtinut in a le spune o replica taioasa, care ar fi putut intrautati lucrurile mai mult decat era necesar.

— Ce vant te-a adus pe noi? a continuat Will relaxat, cu acelasi zambet pe chip. Am auzit bine? Vrei sa faci intr-adevar parte din grupul nostru?

Will a ridicat mainile si a aratat in general spre toti oamenii care ii stateau la picioare. Si la propriu, si la figurat. Mi-am promis ca nu aveam sa fiu niciodata in tabara acestui fatarnic, sezand la picioarele lui.
Totusi, situatia imi cerea altfel...

— Urechile nu te inseala! am spus eu ferm si clar, in auzul tuturor.

La aceasta replica, am auzit in jurul meu murmure de uimire si chicoteli infundate.

— De ce ar trebui sa te cred? a intrebat Will cu precautie. Esti toata ziua impreuna cu capitanul Black! a exclamat Will mai nervos. Va jucati cu apa, va jucati prinsa ca doi copii imbecili, va prostiti in fel si chip pe nava noastra! Iti da o camera personala! Nu te vinde! Te salveaza de la innec, cand ar fi putut sa te lase sa zaci in fundul marii! Esti o sclava, o prada castigata in lupta! Si totusi... capitanul te protejeaza, ca si cum nu ai fi in siguranta printre noi. Familia lui.  Si-a uitat indatoririle de capitan si acum are alte prioritati mai importante. Nu mai hartuim nave, nu mai suntem in razboi, nu mai jefuim de mult! Capitanul s-a inmuiat cu totul. Nu mai este ceea ce a fost! Ne-a uitat! Iar pentru asta va plati scump...

M-am abtinut in a-l contrazice pe acest om care era capabil sa vada doar ce ii placea, pentru a-si atinge scopurile. Daca acest capitan isi uita indatoririle cu adevarat, acum eu as fi fost fara griji in compania lui. Daca lui John nu ii pasa de nava, acum nu era in biroul sau, lucrand la acte si calculand milele petrecute la bord si cate zile mai aveam de calatorie. Nu ar fi organizat jocurile. Nu si-ar fi facut probleme pentru relatia noastra din cauza echipajului si datoriilor lui. Si ce nave sa jefuiasca, daca nu era niciuna in vizor?
Nu. Lui John Black ii pasa de fiecare in parte si avea incredere in propria lui familie. Chiar si in Will. Culmea, era o familie care acum ii intorcea spatele si ii pregatea groapa.

  Am inchis ochii pentru cateva clipe in care mi-am amintit cat de bun fusese capitanul cu mine in tot acest timp. Cum atinsese coardele fiintei mele si cum, prin atentia lui suava, viata mea vibra din nou de iubire.   
   Inima plangea. Cand Will pronunta sentinta asupra lui Black, pentru mine, toate acele acuzatii, nu reprezentau nimic altceva decat intariri ale deciziei mele de a ramane de partea lui. De partea adevaratului capitan. De partea iubirii. Chiar daca asta insemna sa fac sacrificii...

  — Si acum draga Kate, a continuat Will inclestand maxilarul. Spune-mi, din care tabara faci parte?

Usa din spatele meu s-a deschis brusc, si imediat am vazut cum si-au facut aparitia Attila si barbatul din artilerie, care au blocat cu totul singura iesire din incapere cu statura lor, incrutisandu-si amandoi bratele.

Eram prinsa in cusca leului...

— Cine nu este cu mine, este impotriva mea...
A suierat Will, luand arma din tocul de la cingatoare, mai bucuros ca niciodata sa faca acest gest din nou.

— Daca vei muri, a mai zis el indreptand pistolul spre mine, nu voi avea nimic de pierdut!
  A ranjit sadic si a incarcat arma cu usurinta, tintuindu-ma cu privirea lui insetata de sange.
Fusese o greseala ca ma avantasem aici, excuzand ratiunea? Gandind pripit?
Daca voi muri, cine il va mai ajuta pe capitan? Oare Matt si Amali? Sau si ei erau tradatori impreuna cu restul echipajului?!

   Am incercat sa nu ma panichez si sa ignor tot publicul care se foia in jurul nostru, la fel de tensionati ca si mine. Nu era prima data cand cineva ma ameninta fioros, de aceea emotiile se mai domoleau in momentul de fata. Cand ma angajasem sa fiu prezenta la intrunire, imi asumasem fiecare risc in parte: chiar si acela de a muri. Si nu ma temeam de asta, pentru ca aveam si eu propriile arme ascunse in maneca, gata sa le folosesc.

— Ba din contra, capitane, am zis, ranjind la randul meu, cu tot calmul pe care am putut sa-l detin. Vei pierde foarte mult daca iti vei nimici singurul pion care ti-ar aduce victoria.

L-am lasat cateva minute sa proceseze ceea ce tocmai am rostit, fiind atenta la orice schitare de emotie de pe chipul sau. Will a ridicat dintr-o spranceana, a ridicat arma putin mai sus, vadit interesat de perspectiva mea. Si eu am respirat usurata inlauntrul meu.

— Am avut propriile interese in actiunile mele, am continuat eu. Chiar nu ti-ai dat seama de asta? M-am aflat mereu intr-o pozitie foarte delicata, daca pot sa spun asa. Sa fiu rapita de o nava de pirati, nu a fost tocmai ceea ce imi doream cand m-am imbarcat spre America. Nici ideea de a fi vanduta ca si sclava, nu mi-a placut. Ceea ce imi doresc, este sa am din nou libertate, si fac orice sa o am din nou!

— Si ce legatura am eu cu toate astea?! a comentat impulsiv Will, deja lipsit de rabdare.

— Are legatura! am exclamat eu cu acelasi ton. Pentru ca tot ceea ce ai vazut pana acum intre mine si capitan, a fost doar un act de formalism, de simpla... seducere feminina. Doream sa-mi salvez propria piele de planurile lui fara inima! Am incercat sa ma apropii de el doar ca sa-i pot castiga favorurile si sa ma duca in siguranta la tarm, sa nu mai fiu vanduta! Imi doresc libertatea.
  Dupa o pauza, in care m-am calmat si am clarificat gandurile, am spus din nou:
— Si aici... vin cu propunerea mea.

Will a chicotit amuzat si a dat din cap, incredul ca tocmai eu, veneam inaintea lui cu o pripunere. Insa am observat ca arma lui deja se odihnea pe langa corp, ceea ce imi sugera ca ii acaparasem oarecum atentia.

— Capitanul este un sentimental, asa cum toti v-ati dat seama de asta. Deci nu va banui niciodata adevaratele mele intentii, oricare ar fi ele. Black are acum incredere in mine, Will. S-ar lasa condus oriunde pe baza mea.

Will a ranjit aprobator, devenind tot mai incantat de noua perspectiva ce i se punea pe sleau.

— Poftim propunerea: tu imi asiguri o calatorie placuta, o destinatie asigurata pana in New Orleans si apoi libertatea, iar eu in schimb, voi fi dispusa sa-ti urmez ordinele, in calitate de noul capitan in corabia The Serpent of the Oceans. As putea cu usurinta sa-l fac sa renunte pe Black la tronul lui, pe care incearca cu disperare sa-l mai tina.

O liniste adanca s-a asternut in toata incaperea, timp in care Will rumega cele spuse, prins intr-o adevarata cumpana. Dar dintr-o data, sprancenele lui s-au incruntat si mana i s-a strans mai tare in jurul pistolului, ceea ce a facut ca inima sa-mi bata mai tare.

Oare nu fusesem destul de convingatoare? 

— De ce ai face asta, Kathleen Park? m-a intrebat Will ingustandu-si ochii amenintator. De ce vrei ca eu sa-ti asigur protectia, in detrimentul capitanului?

— Pentru ca e ceea ce imi doresc! am raspuns fara ezitare. Si e ceea ce isi doreste mai mult decat jumatate din echipaj! Un capitan demn de locul lui si capabil! Un pirat adevarat! Sau ma insel? Eu sunt dispusa sa merg oriunde, numai pentru a-mi atinge telul. Daca regulile jocului se schimba, ma schimb si eu in tabara castigatorilor. Nu vreau sa mai am de-a face cu Black! Care, este indragostit de mine fara nicio indoiala! As putea sa folosesc asta in avantajul nostru.
 

Am chicotit, si mai convinsa ca niciodata, am extras o alta arma la fel de puternica: lauda.

— Will, te vad iesind invingator. Ai tot echipajul la picioarele tale, si este uimitor! Capitanul nu are absolut nimic din ceea ce ai tu! El e doar orbit de farmecele mele si as putea sa te asigur ca nu va vedea nimic de acum incolo!

Asa cum vei fi si tu in curand orbit!

— E nevoie de numai un cuvant din partea ta...
  Am concluzionat cu vorbe apasate, sa constientizeze oferta facuta.

  Cei din jur deja se hlizeau de placere si pe fetele lor se asterneau zambete care mai de care mai satisfacute.

— Will, e grozav! a comentat un barbat pe care nu-l cunosteam.

— Are dreptate! Nu rata ocazia! a zis un altul. Capitanul va fi dus de nas de fatuca asta!

Aproape ca saream in sus de fericire datorita faptului ca planul meu incepea sa dea roade, si ca piratii Razvratiti cadeau rapusi in mrejele mele.

Will a facut o grimasa, de ciuda ca piratii imi ofereau dreptate atat de usor. Poate ii era greu sa ma creada, sa-mi dea dreptate, din cauza ca eram un dusman al lui. El ma vazuse in tot acest timp ca si o intrusa care merita sa fie expulzata de pe nava, si nicidecum o colaboratoare care il ajuta!

— Will, este o idee buna! a exclamat o voce feminina.

Dintr-un colt, s-a desprins o silueta slaba de negresa, care a pasit demn printre oameni. Cand a ajuns in dreptul lui Will, si-a sprijinit seducator un brat de umarul lui, zambind la fel ca toti ceilalti.
  Ada era imbracata intr-o rochie de in fara maneci si prinsa la talie cu un sniur de culoare cafenie. Incerca sa impresioneze mereu pe unde trecea, folosindu-si avantajele inzestrate de la mama natura. Era inarmata doar cu gesturi rusionase, pe care o femeie cu moravuri usoare le-ar face, pentru a-si atinge propriul obiectiv.
Da, totul in aceasta incapere era bazat pe egoism. Si Ada, in aceste momente, nu se lasa mai prejos, tragand sfoare deja de partea unui viitor capitan. Vazuse ca Black nu ii acorda atentia cuvenita, si astfel, se angrenase de partea lui Will fara sovaieli.

Faptul ca Ada imi daduse dreptate, era un lucru straniu, din toate punctele de vedere...

— Dragule, a continuat Ada ranjind la fel de periculos ca si Will, ea chiar ar putea fi de folos!

Will, a coborat privirea spre ea, mandru sa-i asculte parerea.

— Nu stiu voi, dar personal, nu mai vreau sa-l vad pe Black la conducere. Sunteti cu mine? a intrebat ea toti Razvratitii.

— Da! au exclamat toti la unison, entuziasmati de conducatoarea inversunata.

— Si atunci? Ce mai asteptam? Sa facem planuri pentru a-l inlatura!

— Da!

Unde vrea sa ajunga perfida Ada?!

— Kate ne va ajuta! Asa-i, draga?

Asta era!
Am inghitit in sec, cand toate privirile au fost pe mine, asteptand un raspuns la fel de inflacarat si din partea mea. Si... nu am avut de ales decat sa le fac pe plac:

— Cu siguranta.

— Foarte bine, a zis Ada. Stiam eu ca nu-l iubesti pe capitan! De la inceput te-am avertizat in serios si te-am sfatuit sa fii sireata, sa uneltesti impotriva lui. Vad ca nu ai uitat invatatura mea, si ma bucur! Vedeti oameni buni? a zis ea catre public. De la ea sa invatati!

Complet speriata de noua ei fata, mi-am muscat obrazul interior. Fiinca nu stiam ce are de gand, emotiile de a fi in centrul atentiei, si folosita parca de un papusar, ma simteam teribil de incomod.

— Acum zi-ne, draga Kate, a preluat din nou initiativa negresa. Ce planuri ai pentru a inlatura capitanul?

  La aceasta intrebare, chiar nu ma gandisem. Fusese usor sa ma infiltrez in tabara inamicilor, sa joc teatru...
Dar nu eram pregatita pentru ca acest joc sa devina realitate. Cum as putea sa ridic o mana impotriva lui? Eu? Nu intentionam chiar sa... particip in vreoun fel la moartea lui!

Complet luata prin surprindere de tactica Adei, mi-am pierdut orice cuvant de aparare:

— E-eu... aa...

— Dar sa stii, ca nu acceptam bastarzi. Poate te descurci si altfel, pentru a-i face felul!
  Ada izbucni intr-un ras perfid, vazandu-ma atat de incurcata si fara niciun ajutor. Curand ii urmara exemplul si cateva persoane, incepand a rade cu subinteles. Acum eram si luata peste picior. O situatie mai stanjenitoare de atat nu se putea!

Banuieste Ada ca eu mint? De asta ma face de ras?!

As putea sa jur ca in ochii ei vad cum ma citeste ca pe o carte deschisa, si se bucura tacit vazandu-ma in tabara adversa. Daca ar fi intr-adevar asa, i-ar trebui foarte putin sa ma demaste si sa-i dea raportul lui Will pentru executare pe loc.

— Incetati! Ce intrebare e asta?! a zis o alta voce de femeie, salvand imediat situatia neplacuta.
  Atunci, cu totii am privit-o pe Amali, care se ridica la randul ei in picioare. Fara sa vreau, am respirat usurata pentru interventia ei. 

— Sunteti aici de ani buni. De cel putin o luna de zile nu va convine de Black, si chiar voi nu v-ati gandit la vreo modalitate de a-l inlatura, si o intrebati pe Kate? Ce sa stim noi? Sclavii? Kate si-a facut propriul plan pentru a-si urmari telul. Dar voi? Nu sunteti in stare sa faceti unul? Care este planul vostru de bataie?

Echipajul s-a foit, in timp ce dadea aprobator din cap, susotind unii cu altii. In timp ce Ada, fierbea de manie pentru interventia care ma salvase de o intrebare, la care nu ii cunosteam raspunsul.

  Nu am putut decat sa multumesc din priviri prietenei mele, care se asezase din nou pe jos. Le oferise piratilor tema de gandire, si acum se retragea din centrul atentiei la fel de repede precum aparuse. O miscare precauta din partea ei, din toate punctele de vedere. Acum se angrena intr-o discutie cu Matt, ignorand orice alta privire din partea mea.

Acum nu mai recunostea cine sunt? Ma neglija cu desavarsire?
Si Amali se va comporta la fel de urat ca si Mary?!

Am strans din buze la amintirea dureroasa a existentei unei foste prietene, care ma parasise cu prima ocazie ivita. Cand se vazuse cu sacii in caruta, imi intorsese spatele fara pic de regret.
Ma durea inima doar gandindu-ma ca Amali ar putea fi la fel ca si ea.

  Faptul ca Amali introdusese discutia pe alt fagas, barbatii si femeile deopotriva, vorbeau unii cu altii cu voce tare pentru a se sfatui.
Daca gaseau idei eficiente, as fi chiar dispusa sa fac chiar si un singur pas pentru indeplinirea lor? Daca nu voi executa planurile lor, isi vor da seama ca ceva e putred la mijloc, si ma vor demasca la fel de repede!

  Am facut un pas in spate. Nu, nu asa trebuia sa fie. Eu nu as putea...

— Sa-l otravim! veni cineva cu ideea, ridicand tonul peste ceilalti.

Imediat acest fapt, a provocat un alt val de discutii pro si contra, din care nu se intelegea mai nimic.
Ideea de otravire, mi-a infiorat tot trupul.

— Liniste! a exclamat Will autoritar. Vorbim civilizat si pe rand aici, nu ca niste oi fara stapan!

Dupa ce toata lumea a tacut ascultatoare, Will a mai zis catre barbatul care venise cu propunerea:

— Bine, Thor, ai cuvantul.

Cand acest Thor s-a ridicat in picioare, mi-am amintit ca acest personaj era un coordonator principal al corabiei. Unul care avea o statura serioasa de pirat, o fata severa si acra. Era exact aceeasi persoana care ma intampinase in prima zi la bord, cu un bici. Era Thor, barbatul cu care discutase Amali in contradictoriu, in timpul probelor. Si langa el, am putut sesiza cei doi camarazi nelipsiti.

— Otravirea ar fi eficienta, a inceput sa explice Thor. O metoda de inlaturare rapida, fara prea multe complicatii. Am scapa si de acuzatii, dand vina pe o oarecare boala.

Toti au incuviintat si au murmurat fiecare aprecierile sale.

— Ce sa otravim? a intrebat cineva.

— Simplu! a raspuns Ada, calcata pe un nerv sensibil. Un pahar cu vin sau o mancare, imbecilule!

Am inghitit in sec. Matt era in vizor, fara doar si poate, iar discutia se precipita intr-un loc sensibil.

— Cine pregateste acum mancarea capitanului? a intrebat Ada.

Si iata intrebarea pe care asteptam sa se puna la o asemenea propunere. Cei din bucatarie erau solicitati sa colaboreze.

— Matthew!
— Da, el!

In mai putin de o secunda, toti il priveau pe Matt cu ochii intrebatori. Fierbeau de nerabdare sa afle parerea noului bucatar al navei, si aceasta, intarzia sa apara. Matt amutise pe loc.

L-am sfredelit cu privirea. Nu trebuia sa vina aici! Se da de gol singur, prin atitudinea lui. Prin standardele sale de viata. Cum sa i se impuna sa omoare un om cu mainile sale? De neconceput! Cu siguranta Matt va refuza aceasta idee si o va incurca, la fel ca bucatarul precedent — acuzat de necolaborare si apoi omorat!

Matt, spune ceva, l-am rugat din priviri pe baiatul speriat. Orice!

— Matthew! a exclamat Ada. Foarte bine, dragule. Ai onoarea sa-l inlaturi pe capitan de la conducere. Sa-l otravesti fara mila! Caci asta merita, asa-i? a intrebat Ada publicul.

— Da! au raspuns intr-un cor vocile de pretutindeni.

— Matthew?
Glasul perfid al Adei a umplut incaperea, si privirea ei a tintuit nemilos baiatul inocent care se afla partas unei intruniri nepotrivite.

— Daca nu iti vei face treaba, a luat cuvantul Will, stii foarte bine ca altii iti vor lua locul bucurosi.
   Toti au chicotit amuzati si Will o inghionti pe Ada.

— Poate ai nevoie de ajutor! A sarit cineva batjocoritor cu propunerea, si Ada s-a luminat la fata intr-o clipa.

— Sigur ca da! Kate aici de fata, am auzit ca lucreaza in bucatarie, si ca este o femeie foarte convingatoare! Poftim Kate: tu vei fi responsabila sa-l indrumi pe saracul Matthew care nu stie ce sa faca. Daca este inutil, daca refuza, stii deja unde sa cauti colaboratorii. Atunci, se va ocupa altcineva de aceasta misiune.
   Facand referire la inlocuirea lui Matt ca si bucatar prin omorare, ochii ei au scaparat scantei cu subinteles.

Ada ma includea si pe mine, sa fie sigura ca intram in bucluc la pachet, daca cumva acest plan esua lamentabil. Iar gandul la o esuare, imi deschise o portita de salvare:

— Ada, am putea noi sa punem otrava, dar nu depinde de noi daca el va cadea in plasa sau nu!

Femeia a ras cu o pofta vadita:

— Draga mea, ai spus cu propriile tale cuvinte ca Black ar merge oriunde dupa tine. Si ca are incredere in tine! Daca este adevarat, el va face orice!

Am simtit cum tot sangele mi se scurge treptat din obraji si cum inima imi batea nebuneste. Nu asa trebuiau sa fie lucrurile la intrunire! De ce am rostit ceva ce ei puteau folosi impotriva mea?

— Ce? a intrebat Ada inca razand. Sa nu-mi spui ca refuzi!

Mi-am muscat limba cu putere si i-am aruncat in fata ceea ce dorea sa auda:

— Nu voi refuza!
— Foarte bine, a subliniat Ada, mandra de rezultatele pe care le obtinea.

— Obiectie! a exclamat Amali de cealalta parte a incaperii, ridicandu-se din nou in vizorul tuturor.
— Daca... Matthew si Kate vor reusi sa puna otrava in mancare, reusita nu este de suta la suta!
  Aceasta replica, a involburat apele, insa Amali a continuat cu un ton convingator:
— Este capitan! Si este siret! Isi va da seama ca ceva este in neregula cu tava de mancare, intr-un caz ca ei vor insista ca sa o manance.
  Amali m-a privit scurt si a mai zis:
— Si sa nu mai spun de experienta lui in otravuri! Otrava miroase, o va simti.
   Vorbe din ce in ce mai active s-au auzit in jur, si Amali a facut cu greu fata sa concluzioneze mesajul ei, peste vocile barbatilor:
— Eu sunt contra! Nu garatez reusita. Alegeti voi acum daca sa executati sau nu!

Acestea fiind spuse, interventia Amaliei a lasat un gust amar in urma ei. Gustul acesta il resimtea din plin Ada, care ramase stupefiata de cuvintele tocmai rostite. Cum sa fie contra a ceea ce parea un plan perfect?

— Nu conteaza! a exclamat Will, potolind putin invalmaseala. Nu ma intereseaza daca isi da seama sau nu! Planul acesta va ramane valabil! Daca se inrautatesc lucrurile, putem isca imediat si un razboi pe nava! Nu ma intereseaza! Nu vreau sa-l mai vad pe nenorocitul de Black care ne-a tradat!

Cu totii au aprobat fara soviala spusele conducatorului.

— Faptul ca o avem chiar aici pe Kate, a continuat Ada, este un semn bun! Nimeni nu-l doreste pe Black la conducere! Si ea ne va ajuta!

S-au auzit de pretutindeni rasete fara pic de simtire, si apoi Ada a mai zis:

— Planul va fi pus in aplicare. Cat de curand posibil, Matthew draga.

— Si daca nu va functiona? am intrebat din nou.

— Nu ai auzit? s-a rastit Ada. Vrem sa-l omoram pe Black! Prin orice mijloc posibil!

— Furtuna! a exclamat un barbat.
— Da, o furtuna este anuntata in zilele ce urmeaza, se vad si norii! a completat un altul.
— Ce? a intrebat Ada, incruntandu-se. Cine a venit cu ideea, sa se ridice imediat in picioare si sa se faca auzit!

Atunci, s-a ridicat un barbat roscat care ducea a scotian. Fusese chiar el acela care incercase sa ma impinga peste bord in ziua extragerilor. Era atat de arogant si de...
  Gandurile mi-au fost intrerupte de vocea cu un accent ciudat a scotianului:

— Un plan nu este suficient, domnilor. Avem de-a face cu un capitan pana la urma. E bine sa fim bine inarmati! a zis el. O furtuna! Nu se intampla atatea accidente intr-o furtuna?

— Da, da, a aprobat multimea.
— Capitanul ar putea cadea peste bord, din greseala.

Din nou, viclenii au ras pe saturate si au ranjit la noua perspectiva. Oh, abia asteptam sa-l previn pe Black!
Acest fapt m-a pus sa rad si eu impreuna cu ei. Nicidecum de alt motiv! Cat de naivi puteau fii piratii! Cum sa ia locul unui capitan, mult mai siret si capabil decat ei?

— Bine, Dudley! a exclamat Will incantat. Idee excelenta!

Imi venea sa rad, insa m-am abtinut. Metodele lor pareau copilaresti; ceea ce usura sarcina de a preveni cumva atacurile premeditate.

Dudley s-a umflat de mandrie si a luat loc printre barbatii cu care se afla ca si la catarama.

— Alte idei? a intrebat Will, prins in valtoarea organizarii.

O liniste s-a asternut printre randuri si nimeni nu mai venea cu alte propuneri care ar putea da randament.
  Nici nu voiam sa mai vina cineva cu idei noi! Ar fi fost prea greu pentru capitan sa opreasca toate aceste tentative de omor. Si daca era prea greu pentru el? Daca intr-o tentativa lasa garda jos? Oricat de banala ar fi fost acea tentativa!

— In acest caz, raman aceste doua propuneri, a rostit Will, meditativ. Daca nu va reusi una, cealalta cu siguranta!

— Daa! au strigat toti in cor.

— Vom mai organiza intalniri, intr-un caz ca este nevoie, a continuat el. Daca se va intampla, veti fi anuntati de catre Attila sau Faustus cat de curand posibil.

Toti piratii au aplaudat si Will a ranjit mandru.

— Traiasca Will! Moarte capitanului! au exclamat cu totii, incantati de intalnirea ce avusese loc, si de planurile intemeiate.

Acum urma doar sa fie puse in aplicare...

  Cand am fost gata sa ies din incapere zambind, intr-un rand cu toti ceilalti, am fost oprita de vocea lui Will, si mi-a pierit orice urma de fericire de pe chip. Atunci m-am intors putin sovaitoare, si l-am privit in ochi pe dusmanul meu.

— Frumos discurs, a rostit el tintuindu-ma cu privirea, si pentru o clipa, am crezut ca imi citise gandurile in tot acest timp.

— Insa te avertizez: cine a intrat in hora, joaca pana la capat. Regulile sunt simple: un pas gresit, si ai iesit din joc.

Am inghitit din sec derutata de amenintarea lui, si am incuviintat rapid din cap, inainte de a o zbughi pe usa... in viata.
  In momentul de fata, viata mea depindea de actiunile mele. Si ceea ce mi se cerea, intr-un fel sau altul, era sa-mi omor capitanul. Ori traiam eu, ori traia el.

# Buna, dragi cititori!
Iata am venit la voi cu un nou capitol!

  Intalnirea Razvratitilor a avut loc, si ati aflat ce planuri au in minte viclenii antagonisti.
  Ce ziceti, vor functiona?  :)) Care dintre ele?

Va asteptati ca Matt si Amali sa fie si ei la intrunire? Dar Leo?
     Asta a fost o surpriza pentru voi 😁😁 Oare sunt toti tradatori cu adevarat?

Si discursul lui Kate cum vi s-a parut? Incerca sa argumenteze logic toate intalnirile pe care le-a avut cu John.
Ceea ce nu stie nimeni, e ca cei doi chiar sunt indragoatiti unul de celalalt, si vor face tot posibilul sa se protejeze reciproc ❤❤

    Vom afla in capitolele urmatoare ce se va intampla mai departe la bord 😉 Ramaneti cu mine!

PS: La media este o imagine cu Will, in toane destul de bune. :))

Cu drag,

~Elly~