Minutele se scurg si tot ceea ce aud este doar sunetul valurilor marii care se izbesc in nava. Din cand in cand mai aud cate un barbat care striga nerabdator pe altul in puntea de jos, si atat. Tulburarea inimii mele este departe de aceasta liniste - o liniste parca de dinaintea furtunii. Inima o ia la goana doar la gandul ca tradatorii ar putea fi oriunde, cu ochii atintiti spre mine, urmarindu-mi miscarile, asteptand momentul in care sa le devin prada.
Ceva rau este pe cale sa se intample, vantul abia mai sufla si tensiunea din aer se face resimtita pana in cel mai indepartat colt al navii. Pana la mine.

Biblioteca veche sta tacit neatinsa in fata mea: rafturile intunecate si cartile prafuite arata cat de pretuite si cautate au fost aceste comori pana acum. In liniste petrec cu ochii titlurile cartilor, abia atingandu-le cu varful degetor lungi, sperand ca undeva sa ma opresc din cautarea mea. Ce caut? Nici eu nu stiu. Cand voi gasi, cu siguranta voi sti ca am gasit ceea ce cautam. Ce altceva as putea face in timp ce astept ca Will sa-si faca simtita prezenta in biroul capitanului? Nu e nimic mai linistitor decat cititul unei carti pentru a-mi limpezi gandurile deja in negura.

Un zambet mi-a inflorit pe buze cand am citit "Enciclopedia" pe copertile rosii. Mi-am amintit de momentul cand am fost interesata de scrima si am inceput a descoperi aceasta arta chiar in biroul capitanului cu spadele lui. Evident, nu am mai exersat nimic si nici atunci nu am reusit sa imi desavarsesc "talentele" nedescoperite, pe care le am cu siguranta! Ironic vorbind.
Ochii mei au alunecat spre romane latine de mult citite, fabule, spre operele nenumarate a lui Shakespeare, spre literatura greceasca, franceza, diferite carti informative. Carti istorice, sfaturi medicale, manuale de tamplarie, atlase, dictionare. Nimic deosebit.
Dezamagita am expirat si am aruncat o ultima ocheada cartilor care ma priveau cu dorinta de a fi citite.

Dar iata ca intr-un colt se afla o carte groasa invaluita in textura neagra care mi-a captat atentia. Nu statea in rand cu restul cartilor, ci inclinata - ca si cum cineva tocmai o citise si o lasese grabit pe raft. Am luat in mainile mele acea carte si am citit pe coperta "Biblia", scris in litere clare si argintii, mai mult invechite. Preotul in biserica citea din aceasta carte si zicea ca pentru orice lucru se gaseste rezolvare si alinare in Sfanta Scriptura. Ca Dumnezeu vorbeste daca noi dorim sa ascultam parerea Lui.
Ganditoare am pus pe masa cartea si m-am asezat pe scaun, linistindu-ma putin. Aceasta nu era cartea lui Matt? Ce l-a facut sa fie asa bun? Cum l-a putut asculta Dumnezeu pana acum?
De ce Dumnezeu ii lasa nepedepsiti pe cei rai? De ce lor le merge bine? De ce Will minte si este un prefacut si nimeni nu-si da seama? De ce nu faci dreptate, Doamne?
M-am plans in sinea mea, indreptandu-mi gandurile spre divinitate, sperand ca El va cobora si imi va raspunde intrebarilor.
Dar El nu a coborat. Si cartea nu s-a deschis singura. In cele din urma am hotarat sa o deschid eu. Cuprinsul oferea o lista numeroasa de carti, si am citit pe fuga numele scurte ce se iveau... Geneza, Exod.... Isaia...Daniel, Psalmi, Proverbe...
M-am oprit la Proverbe. Zicatori, astea erau. Scrise de inteleptul Solomon, cel care a cerut de la Dumnezeu intelepciune ca sa carmuiasca bine tara pe care o avea in stapanire, si El i-a dat intelepciunea din belsug - a fost cel mai intelept om. Inspirat de divinitate, a scris Proverbe pentru indreptarea si sfatuirea urmasilor. Voi gasi eu ceva folositor?
Cu frica de necunoscut, am rasfoit cartea groasa cu pagini ingalbenite de timp, pentru a gasi cartea lui Solomon, de mine aleasa. Cand am reusit sa gasesc cartea, am inceput a citi primele lucruri care imi sareau in ochi:
"Cine sapa groapa altuia cade el in ea, si piatra se intoarce peste cel ce o pravaleste"
De-ar fi adevarat! Will incearca "sa sape o groapa" capitanului, sa-i intinda o cursa! Sper ca Dumnezeu sa intervina si noi sa scapam cu viata si cel rau sa fie pedepsit cum se cuvine!
Parca cu avant, si o dorinta arzatoare in inima de dreptate, am mai citit:
"Chiar daca-si ascunde ura in prefacatorie, totusi rautatea lui se va descoperi...."
Se va descoperi? Cand va veni ziua aceea? Sper ca va veni cat mai curand! Will stie sa-si ascunda bine ura si invidia fata de cel ce e la comanda... uneori prea bine, incat m-ar face si pe mine sa cred in nevinovatia lui.
"Limba mincinoasa uraste pe cei pe cari-i doboara ea, si gura lingusitoare pregateste pieirea"
Deci astea sunt planurile lui Will, in adevar! E atat de fatarnic incat minte fara regrete, urand pe cei pe care ii pacaleste cu atata usurinta. Si atat este de lingusitor...! Are planuri mult mai diabolice tainuite inauntrul lui...
Ar trebui sa fiu mai atenta la Fatarnic, pentru ca nu se stie niciodata pe cine vrea sa prinda in cursa. Citesc furia, nebunia si ura in ochii lui de fiecare data cand il vad, e imposibil sa stau nepastoare fata de un om atat de insetat de putere, bogatii.
"Sase lucruri uraste Domnul, si chiar sapte Ii sunt urate:
ochii trufasi, limba mincinoasa, manile care varsa sange nevinovat, inima care urzeste planuri nelegiuite, picioarele care alearga repede la rau, martorul mincinos, care spune minciuni, si cel ce starneste certuri intre frati."
Dupa ce am gasit si acest lucru scris in Sfanta Scriptura, am inchis victorioasa cartea, zambind usor in coltul gurii. Will se facea vinovat de tot ceea ce uraste Domnul, prin urmare, divinitatea va gasi cu cale sa-i vina de hac, nu ma indoiesc! Eu o sa-mi fac datoria: o sa-i apar pe cei din jurul meu si pe mine, de acest lup cu blana de oaie pe de-asupra.

Am atins cu grija coperta neagra a cartii, gandindu-ma cat de folositoare ar putea fi in viata. Oare pot sa gasesc rezolvare la toate problemele mele? Nu stiu. Dar deocamdata am gasit pasaje care m-au intarit si m-au facut mai hotarata, care m-au pus in garda, si care mi-au confirmat caci Insusi Dumnezeu este impotriva unui om perfid si fara scrupole ca el! Iar "daca Dumnezeu e de partea noastra, cine ne va sta impotriva?". Adevarul va iesi mereu la lumina, indiferent ce va spune acum in fata capitanului si indiferent pe cine ar momi sa spuna o minciuna in fata superiorului. Sau indiferent de numarul colaboratorilor lui!

Recunoscatoare lui Dumnezeu pentru calauzirea Lui, am ridicat de pe masa Biblia si am pus-o frumos la locul in care o gasisem, intr-un rand cu celelalte. Un timp petrecut in liniste si pace nu strica niciodata, ci mai degraba izgoneste norii de indoiala si frica. Acum simt ca nu-mi mai este frica de actiunile lui Will, mai degraba as spune ca mi-e sila de el, pentru faptele si pentru inima lui care se gandeste necurmat la rele. Asta inseamna ca trebuie sa stau mai mult in garda. Oare pe nava asta, cati sunt la fel ca el? Oamenii acestia nu au pic de omenie? De simtiri cumpatate? Nu au intelepciune sau sunt condusi numai de duhuri ale rautatii?

Oftand m-am prabusit inapoi pe scaun, ducand o mana la tampla, exasperata de cate lucruri mi-au fost date sa vad pe acest pamant. Linistea de mormant si-a facut din nou prezenta, si am ciulit urechile. Nu sa aud ceva anume, ci doar sa ascult acea liniste care imi face inima sa o ia la goana. E prea liniste. Incruntata, confuza, m-am uitat instinctiv spre usa din hol - nimic. Spre usa care dadea in birou - nimic. Nicio miscare in biblioteca, iar eu abia respiram de emotie in asteptarea... furtunii care avea sa se dezlantuie.

O clipita mai tarziu, pasi s-au auzit pe punte, tot mai aproape de incaperile capitanului. Pasi greoi, incarcati cu tensiune si ura, venind sa tulbure beatitudinea care domnea. Clanta usii de la intrare, care dadea spre biblioteca sau spre birou, s-a deschis incet si scartaind. Inima mea a luat-o la fuga, speriata ca ar putea sa intre in biblioteca unde ma aflu acum. Doar emotiile au inceput sa-mi joace o farsa, nimic altceva. De ce ar intra in biblioteca?!
Mai multi pasi s-au auzit dincolo de usa mea. Apoi dinspre hol, o bataie apasata la usa biroului, m-a relaxat putin - el nu si-ar fi dat seama de prezenta mea aici. Asta era de bine. Un "poftim" s-a auzit din incaperea alaturata si curand cei doi s-au infatisat in fata capitanului.
Cu grija si atentie m-am ridicat de pe scaun si tiptil m-am apropiat de usa care facea legatura intre biblioteca si biroul capitanului. Mi-am lipit urechea de lemnul masiv, doritoare sa aud conversatia ce va avea loc. Din fericire, barbatii nu aveau un glas firav, ci dur si autoritar, incat patrundea pana la urechile mele.

- Domnule capitan, asa cum v-am promis, v-am adus vinovatul!
Cat as fi dat sa fiu in aceste momente acolo! Sa vad fata aceluia care a indraznit sa intre in cabina capitanului unde ma odihneam eu, pregatit sa-mi ia viata! Sau era dornic sa ia viata capitanului crezand ca el se afla acolo? Chiar si asa, sa fie el vinovatul? Sau doar o persoana oarecare pe care a momit-o Will? In orice caz: acest om probabil va fi acuzat.
Dupa lungi minute de tacere, s-au auzit pasi invartindu-se prin cabina, si apoi vocea lui Black a strapuns linistea:
- Sigur, Will?
- Da, domnule capitan! S-a marturisit, l-am obligat sa o faca! Ti-am spus eu ca altii nu au intentii curate.
- Balthazar. A rostit capitanul ferm. Ce ai de spus in apararea ta?
- Nimic, a marturisit apasat si cu un ton putin nervos.
- Ce ai facut? De ce? l-a interogat Black mai departe.
- Am vrut sa va scap de fata care face probleme!
Deci eu am fost tinta? Ce i-am facut eu?! De ce sunt vizata asa printre oamenii astia?! Mi-am sprijinit capul de usa, suspinand incet si privind in sus. Valtoarea sangelui a cuprins fata mea care s-a inrosit puternic, la amintirea emotiilor din acea noapte in care credeam ca e sfarsitul vietii mele pe pamant. In noaptea aceea cand doar iesirea pe bacon m-a salvat de la moarte sigura. In noaptea aceea cand providenta lui Dumnezeu a facut ca ucigasul sa nu ma vada ascunsa printre umbre.
Ochii mi s-au impaienjenit de lacrimi la gandul ca acum as fi putut sa stau relaxata acasa, impreuna cu logodnicul meu, cu mama... razand... la un ceai...
Un zambet amar mi-a curbat buzele, si dorinta de libertate s-a facut resimtita mai mult ca niciodata...

Dar pe dupa usa, vocea nervoasa a capitanului m-a desprins din visare:
- Si atunci nu este problema ta, omule! De problemele mele ma ocup eu! Nu ingadui niciunuia dintre voi sa se bage in ceva ce nu ii este permis! Eu sunt capitanul. Si cand eu am spus sa nu va atingeti de femei, asa faceti! Clar?! S-a rastit Black. Valabil pentru amandoi!! Daca patea femeia cu adevarat ceva, astazi va asteptau rechinii! Vorbesc si pentru pe tine Will!!
Am zambit. Asa, asa, capitane!
- Eu? Ce am facut?! a intrebat surprins Will.
- Nu fa pe nevinovatul! Stiu foarte bine ce faci! Am ochi peste tot! Te avertizez: o singura miscare gresita, si esti mort. Nu ma uit ca esti secundul meu. Sunt atatia altii care abia asteapta locul tau. Si sunt sigur ca ar fi si mai capabili! Daca aflu ca esti implicat in toata tarasenia asta, Will...
S-a auzit cum capitanul a dat cu pumnul in masa.... si a oftat greoi. Dupa o pauza a continuat:
- Balthazar. A spus, incercand sa se stapaneasca. Vei afla diseara decizia mea, in privinta ta. Daca vei fi acuzat, vei partecipa fara doar si poate la prima runda din extragere.
- Poftim?! a sarit cu gura barbatul indraznet.
- Cum ai auzit. Nu se discuta! Sa ma asigur ca nu o sa se mai intample aceste fapte, doresc ca tu sa fii o lectie, a spus capitanul autoritar, calm si ferm.
- Dar trebuia sa... sa imi puneti un bilet in plus la extragere! Atat!
- Balthazar, fapta ta este strigatoare la cer! Tu spui ca o cautai pe fata, dar de unde sa stiu ca nu ma cautai pe mine? Oricare ar fi varianta, tot este grav, pentru ca fata este protejata de mine. Si cand cineva este protejat de mine, chiar este!
- Nu inteleg de ce ii tineti apararea! Este o femeie!
- Ce vrei sa zici cu asta?! S-a rastit capitanul.
- Toata lumea vede ce se intampla! a spus disperat omul.
Ce? Am ramas socata. Adica ce sa vada?
- Nu erati asa, domnule capitan!
Asa cum?!
- Balthazar... a inceput a zice printre dinti capitanul.
- Toata lumea zice ca v-ati inmuiat!
- Iesi! a strigat Black, fierband de furie. Amandoi, sa nu va mai vad!!
- Nu meritati locul si scaunul acesta!!
S-a auzit un scuipat dispretuitor.
Acest Balthazar e sub orice critica! Cum indrazneste sa vorbeasca asa capitanului? Chiar ca are curaj pe el, si-o cauta cu lumanarea...
- Nu-mi pasa, chiar daca voi muri! Faceti ce vreti, dar sa stiti ca echipajul nu este de-acord sa fiti voi capitan! In starea asta!! Indragostit de o muiere!!
- Afara!! s-a auzit tipand inca o data, urmat de un sunet de sticla sparta. Ai noroc ca nu te impusc pe loc, canalie!
Balthazar si Will au pasit spre iesire, neavad altceva de facut decat sa execute ordinele fara cartiri. S-au auzit doua usi inchizandu-se si barbatii au iesit cat ai clipi, din incaperile capitanului.
Eu din nou m-am inrosit, de data asta si eu furioasa pe acest Balthazar, care a indraznit sa ma acuze!! Imi vine sa-l... sa-l...
Kate, Kate... stapaneste-te. Si asa a spus adevarul!
Ce? Nu! Eu nu sunt indragostita! E doar pe interes: el ma ajuta, eu il ajut. Nimic mai mult!
Incerc sa-mi argumentez faptele deja clare chiar si pentru echipaj.
Nu, nu, oamenii vad cum vor si judeca prea repede! Eu nu... eu nu... sunt indragostita. Niciodata!

Mi-am dus mana la tampla si ametita m-am asezat din nou pe scaunul de langa masa bibliotecii. Mai revoltata ca niciodata de spusele barbatului, de acuza care i s-a facut capitanului.
Vorbele circula repede.
Avea dreptate Black.
S-ar putea intampla oricand o revolta printre echipaj. Atat ar mai lipsi! Ca Black sa fie inlocuit de cine stie cine!
Defapt cine doreste locul lui? Will! El ar face orice ca sa-l obtina! El ar face asa dezbinare printre oameni, el ar lansa asa vorbe doar sa vada echipajul cat de bun ar fi ca si capitan! Si cat de inutil este defapt Black pe langa el. Deci asta e scopul lui! Revolta si apoi Will sa-i ia locul! Trebuie sa-i spun neaparat capitanului, ce am descoperit!

Val vartej m-am ridicat, si fara sa ma gandesc de doua ori am dat buzna in biroul capitanului. Rochia neagra a flutura in timp ce ma indreptam cu viteza spre locul unde avea biroul.
- Black! am rostit tare, sa ma fac auzita, hotarata sa-i impartasesc toate banuielile mele.
In camera ziceai ca tocmai a trecut o furtuna, care a rascolit totul: de la obiecte, pana la... inima capitanului.
Black statea la birou, cu ambele maini ratacite prin parul lui negru, si capul plecat in jos. Umerii lasati demonstrau renuntarea si respiratia lui nu se facea nicidecum auzita. Palaria cu boruri statea undeva langa el, aruncata nepasator de cel ce o purta altadata cu atata demnitate. Picaturi de cerneala presarau masa, ca mai apoi, putin mai incolo, peretele sa fie tinta valurilor de cerneala care se scurgeau pana jos. Toate lucrurile de pe birou erau adunate intr-un singur colt al mesei, ca si cum capitanul a vrut sa le inlature din fata lui. Cateva carti zaceau nestingherite pe podea, in toate pozitiile posibile. Sa nu mai vorbim de harti, un compas, o busola... toate pe jos, cazute infrante.
Pe moment am tacut vazand scena de disperare si umilinta care se desfasura in fata mea. Nu am mai avut curajul sa ma mai rastesc, amintindu-mi de iesirile lui din fire de acum cateva minute. Am ramas teapana, ca si cum as fi inghetat, cu ochii atintiti spre el, privindu-l cu mila si teama in acelasi timp.
- Capitane...? am zis sovaitoare, ca si cum un cuvant ar putea sparge gheata momentului. Am incercat sa zaresc ochii lui ascunsi de bratele puternice, dar in zadar.
Niciun raspuns. Nicio privire. Ca si cum prezenta mea nu ar avea importanta!
Pana la urma, cine eram eu ca sa imi raspunda? Doar... pricina problemelor lui. Doar cauza pentru care este acuzat ca nu e bun capitan! Ca e indragostit, vezi Doamne!
- Din cauza mea.... am murmurat. Realizand ca am naruit orice speranta, ca am stricat totul pe nava aceasta cu prezenta mea, cu obrazniciile si pretentiile mele, facand pana la urma doar nimic altceva decat rau.
Am inceput sa ma indepartez de birou. Sa ma indepartez de tot ceea ce insemna capitan.
Eu sunt raul. Era sa fiu si omorata. Sau poate el ar fi trebuit sa-si gaseasca sfarsitul prin somn, in noaptea intunecata. Capitanul a ales sa protejeze o fata care ii poate aduce pieirea si razvratirea oamenilor impotriva lui: nimic bun la urma urmelor.
Respiratia a devenit mai accentuata si inima imi batea, parca incercand sa iasa din piept ca sa raman eu fara viata. Dar nici nu meritam viata la drept vorbind. Peste tot oamenii ma resping si nu imi gasesc locul in lumea asta atat de mare si plina de rautati!
Lacrimi amare au inceput sa-mi curga pe obraz. Uneori... vorbeste si linistea. Uneori... vorbeste si indiferenta. Capitanul statea neclintit, adancit in gandurile lui intunecate fara a scoate o vorba.
Bineinteles ca Black ar alege sa se indeparteze de mine ca sa repare greseala, sa incerce sa fie din nou un capitan "bun". Sa nu fie "indragostit de o muiere", asa-i? Cu siguranta. Deci nu merita sa mai stau in prezenta lui, nu merit atentia lui.

I-am intors spatele, am ajuns fugind pana la usa ca sa ies din cabina care nu merita sa o fregventez, si am inchis-o in urma mea. Cu ochii mai mult incetosati de lacrimi pline cu regrete, am coborat repede randurile de scari, dorind sa gasesc un loc de singuratate. In alergarea mea, am lovit cativa oameni care protestau, dar nu imi pasa. Mi-am trecut inca o data degetele peste ochi, ca sa indepartez ceata si sa vad mai bine pe unde pasesc, dar in zadar. Curand alte picaturi ca de roua isi gaseau drum peste obrazul meu inrosit, fara a le pasa ca eu am de ma ascuns si ca am de vazut pe unde merg. Chepeng-ul navii arata promitator pentru a ajunge printre maruntaiele navii, acolo prin intuneric, sa-mi gasesc un loc de singuratate si departe de toti. M-am indreptat acolo si am coborat scarile care duceau spre diferitele incaperi. Cand am hotarat ca am coborat indeajuns aceste randuri, m-am ascuns sub scara, in intunecimea ei. M-am lasat pe langa perete infranta si sleita de puteri, si am alunecat in jos, pe podea, unde mi-am gasit locul de indata, strangand printr-o imbratisare picioarele duse la piept.
Acolo am dat drumul lacrimilor. Regretelor. Amintirilor.
Acolo am realizat ca Black este un pirat, iar eu o simpla fata. Sunt doar... captiva lui.
Iar in mine se nasteau mici boboci de dragoste si de apreciere pentru capitan. Asteptand doar un prilej sa infloreasca in sentimente mai bogate si flori ce nu-mi permitea inima sa le pastrez. Desi frumoase, erau la fel de periculoase...

#Salut dragi cititori! ❤❤❤

Ce are wattpad?! Serios, cand nu am vrut sa public cap 37 ca nu era gata, din greseala se publica. Acum cand vreau sa public, nu o face! 😂😂 E clar impotriva mea aplicatia asta :)))) Ati patit si voi?! 😦

Se pare ca am reusit sa mai scriu un capitol, atat de tensionat. Sper ca ati inteles drama lucrurilor si situatia in care se afla acum personajele 🙈
Imi pare bine ca mi-am facut timp si am adaugat si acest pasaj tuturor intamplarilor 😇
Eh... mai este cale lunga pana la sfarsit! Dar nu va zic nimic 😂😂
Las la interpretarea voastra tot ce se petrece!

Sper ca v-a placut, si astept comentariile voastre 😇😇❤❤

Dedicatii? Haideti, le ofer cu drag cititorilor mei❤❤

V.C.F. (Voteaza,Comenteaza,Follow)

Va urma.... ✋ 😂😂 nu ati scapat asa repede de mine :)))

^Elly^