De la atat de mult timp petrecut cu barbatii pe nava, am ajuns sa mai imprumut vocabularul lor. Si acesta era unul dintre momente.
Nu, nu redau cuvintele dar va inchipuiti voi.
Acel pirat urat si gras nici nu ma lasa in pace, ce sa fac?!
- Hei porcule, da-mi drumul! Unde te crezi? ma incruntam spre el si faceam cea mai urata fata de intimidare de care stiam ca sunt capabila. Vazand ca nu am izbanda, m-am aplecat spre mana lui si l-am muscat.
Situatii drastice, masuri drastice. Dar merita din plin. Inca e putin asta.
El a strigat de durere si m-am ales cu o palma zdravana la sold. Si el s-a ras.
- Rasuna bine!
- Nu mai pune mana pe mine!
- Nu mai spune! Cine crezi ca ne poate auzi?!
Cel mai bine in situatia asta, este sa il retin prin vorba... poate imi vine o idee intre timp! Doamne ajuta!
- Ne poate auzi oricine! am zis indrazneata.
Barbatul se incrunta.
- N-au decat. Sunt obisnuiti.
A inceput a ranji malefic si o raza de lumina i-a brazdat fata plina cu pete pe fata, probabil arsuri. M-a strans mai tare de incheietura mainii si am icnit de durere.
- Ce nu te misti?! Sa te tarai eu?! protesta piratul.
Adevarul e ca aveam "lipici" pe fund, ca si cum m-as fi lipit de podea si nu as fi vrut sa-i dau drumul. Chiar nu vream sa inaintez sau sa ma las dusa in interiorul camerei unde se vedea un intuneric si mai mare. Sa stau departe de usa aceea in care se vedea lumina - locul meu de scapare.
- Lasa-ma! am mai tipat o data. Cum iti permiti?! Sunt protejata capitanului!
A ras din nou.
- Da! Si eu il cunosc pe regele Angliei.
- Vorbesc serios! Nu stii cu cine te pui!
M-a privit suspicios, cu ochii mici ca de vultur.
- Cine te crezi?! A spus dispretuitor.
Si acum, am peferat sa folosesc titlul logodnicului meu si un ton mandru.
- Ma numesc Kathleen Miller, contesa din Marea Britanie. Detin numeroase proprietati cat din statul natal, cat si din Noua Lume.
A ramas pe ganduri batranul vultur si ma inspecta scurt din cap pana in picioare, foarte serios si impasibil.
Oare ma crede? Si daca m-ar crede mi-ar da drumul? Putin probabil la cat de apucat este!
- Ai fost, raspunse in sfarsit el. Acum nu mai esti. Acum esti pe nava mea si faci ce vreau eu!
S-a intaratat la maine si a strans din dinti si mai pornit la rau ca inainte, de parca ar fi stapanit de niste duhuri necurate.
Fara sa se mai uite la mine, a inaintat cu pasi greoi in camera, ca de urs, incercand sa ma traga in toate felurile posibile. M-am ridicat in picioare, am incercat sa-mi eliberez incheietura manii din stransoarea de otel, fara succes; am lovit in el cu pumnii, picioarele, cu toata forta de care am dispus.
El m-a tras de maneca rochiei incercand sa ma opreasca, eu am tras in directia opusa, si materialul s-a sfasiat. Cu aceasta ocazie de scapare, am incercat sa fug, sa fac cativa pasi, dar piratul m-a apucat violent de par. Acum chiar ca am tipat cat m-au tinut plamanii! Nu parul!
Enervata la culme l-am lovit si mai tare cu picioarele si i-am palmuit fata lui urata.
- Taci din gura! Suiera omul la urechea mea, punandu-mi mana la gura. Ma trase si ma tranti de un perete. Imediat, piratul folosi bucata de material sfasiata: mi-a pus-o la gura si a legat-o strans la spate. Imi tinea ambele maini la spate, inclestate in stransoarea lui puternica.
- Na! Sa mai comentezi! a zis satisfacut namila de om.
Dar el nu se opri aici! Imi sfasie si cealalta maneca de la rochie si o folosi sa-mi lege mainile la spate!
- Esti tare dificila fetito!
Nu m-am lasat nici atunci ci m-am folosit de capul meu sa il lovesc in piept. Luat prin surprindere, slabi stransoarea din care eram tinuta si m-am indepartat de el cat am putut, inainte sa fiu trasa inapoi.
- Unde fugi?!
Cuvintele mele nu sunau deloc a cuvinte deslusite dar era de inteles ca nu spuneam nimic placut!
Am fost lipita inapoi de pieptul lui si el si-a scos cutitul din teaca si il flutura in fata ochilor mei. Ce are de gand?!
- Vezi? Daca nu stai cumincioara!
Priveam cutitul cu ochii mari, speriata. Sunt intr-o camera periculoasa, nici nu vad bine ce este aici. Nu scap de uratenia de om care are un cutit in mana! Am ajuns legata! Automat, inima a inceput sa-mi bata mai tare si abea acum realizam gravitatea situatiei. Fara niciun plan. Fara niciun om prin apropiere care sa auda! Toate necazurile se abat asupra mea! Am scapat de unul, dau de altul! Piratii astia sunt turbati rau!
Trebuie sa ajung la usa, inapoi! Trebuie sa scap!
Cu gandul asta, trageam si mai tare sa ma eliberez.
Piratul injura in alta limba.
La atata agitatie, intai fuga prin nava si apoi izbucnirea capitanului, am ramas aproape fara vlaga.
El m-a izbit din nou de petrete si mi-am amintit de ce sunt sensibila si de ce urasc piratii. Bratul lui la pieptul meu, ma impingea sa ma tina nemiscata.
- Hai sa ne jucam putin...
Imi flutura din nou cutitul in fata ochilor. Mintea imi zicea sa nu renunt, dar corpul meu nu mai era capabil de vreo miscare si de puteri noi. Capul imi zvacnea, ii simteam fiecare pulsatie si durerea era insuportabila, si am inchis ochii. Nu se poate sa fie real! As deschide ochii sa ma trezesc dintr-un cosmar, dar luctul acesta este imposibil. Am simtit realitatea mai mult ca oricand atunci cand barbatul lipi lama cutitului pe bratul meu dezgolit si isi facu drum in jos. Atunci lacrimi mi-au inundat obrajii inrositi. Nu puteam zice nimic din cauza ca eram legata si nu mai puteam striga dupa ajutor.
Nu mai pot. Nu mai pot.
Ce vrea omul asta de la mine?!
- Doare, eh? Ma bucur. zambi sadic si iasi arata dintii ingalbeniti.
Eu am putut doar sa ma incrunt.
- Pacat de o fata asa frumoasa ca tine...
Se uita in jos la mine si puse mana pe pieptul meu. Am protestat si l-am lovit cu capul meu in piept.
Din nou el a luat cutitul si mai enervat si l-a lipit de gatul meu.
- Ehi bine, daca mai faci o miscare,esti moarta. Ai inteles?!
Cand am inchis ochii, piratul a ras si si-a retras cutitul de pe gat.
- Asta e viata papusa. Esti femeie! Barbatul domina.
- Rochia asta e prea lunga, ar trebui sa o scurtam. Iti acopera formele frumoase, nu crezi?!
Am marait si mi-am folosit genunchiul sa-l lovesc unde soarele nu rasare niciodata, multumita de durerea lui.
- Obraznicatura ce esti!
Si mai pornit la rau, a facut o taietura laterala in rochia mea deja ponosita. Dintr-o miscare a reusit chiar sa mi-o rupa pana deasupra genunchilor!
Din nou cu picioarele incercam sa dau in el, dar el ma tinea imobilizata si lucrul asta nu mi-a reusit.
- Vrei sa dai? Te mai misti mult femeie?! Ce te zvarcolesti asa?! Noua moda din Paris! Privi satisfacut spre opera lui.
- Ah, ce bine sta! exclama el, mai mult turbat. Te-as...te-as... manca. Dar inainte...
Lua din nou cutitul si se apropie de mine cu fata lui incat ii simteam respiratia urat mirositoare.
- Cand o sa afle Will ce ti-am facut, o sa fie multumit! Ce ar fi dat sa fie aici... dar, este ocupat sa-l retina pe capitan, papusa.
A ras din nou.
- Capitanul! Ha! Nu o sa mai fie mult pe nava.
Isi plimba cutitul usor pe obrazul meu... si continua:
- S-a cam... imblanzit in ultimele zile. Datorita unei femei...
Imi privi formele fetei cu admiratie.
- Ar fi pacat sa sticam asa o fata frumoasa cu niste semne pe aici, nu?! Eh... cand o sa fie Will la comanda, o sa am o functie importanta. Numai sa scape de tine! Il cam enervezi. Si ceea ce-l enerveaza pe el, ma enerveaza si pe mine. Si drept vorbind, mi-ai dat de furca azi.
Nu mai pot. Singurul care era prin zona, era capitanul! Dar daca Will il tine ocupat si il duce departe de aici... cine sa mai stie de situatia de aici?!
M-a zgariat inca o data langa umar, pe piept, si am simtit cum sangele curge din rana facuta de barbat. Durerea a fost groaznica si tot corpul ma durea, partas suferintei de nedescris. Chiar daca era o taietura, simteam de parca ar fi fost o mie de sageti. Am ferit capul de oricare priveliste, spre usa.
Barbatul a continuat sa-mi faca taieturi ca si cum ar fi fost posedat si sadic la vederea sangelui. Toate ranile sangerande... ma simteam lipsita de orice putere si incepeam sa vad totul in ceata, sa-mi fie rau.
- Ce e cu fata asta la tine?! Nu-ti place?! Eh... soarta nu-i impaca pe toti.
Nu mai simt puterea nici sa stau pe picioare... si vad cum privirea mi se incetoseaza.
- In sfarsit te lasi si tu mai moale!
Printre lacrimi, am zarit o forma in cadrul usii. Un tipat de femeie si ceva cazand pe jos.
- Stai! tipa barbatul agitat.
Dar a fost prea tarziu, femeia deja fugea pe scari.
El a injurat si isi maifesta frustarea pe mine.
- Vezi ce m-ai facut sa fac?! Sa las usa deschisa! Si din cauza ta nu am auzit ca vine cineva!
Nu imi mai pasa de vorbele lui si nici ca le mai auzeam! Am nevoie sastau jos! M-a cuprins un val de raceala prin tot corpul si m-am lasat tot mai in jos spre podea. Am vazut negru in fata ochilor si lipsita de puteri m-am lasat.
- Ce faci?! Acum te pui jos?!
Cu toate protestele lui, m-a lasat sa alunec de-a lungul petretelui si sa ating podeaua rece, sa ma intind intr-o parte, cazuta. Barbatul a incercat sa ma faca sa stau dreapta, dar vazand ca nu reuseste, a renuntat si m-a lasat jos pe podea. Si a injurat din nou.
- Trebuie sa o tai de aici!
Nu mai auzeam nimic si abea imi mai tineam ochii deschisi sa vad ceva. Negrul din fata ochilor aparea si disparea si ma luptam dupa o gura de aer si apa. Am auzit pasii barbatului indreptandu-se grabiti spre iesire, si alta prezenta care i-a blocat dintr-o data calea.
- Nu asa repede, Barnaba.
Nu puteam vedea prea multe din cauza lacrimilor si durerii, si nici sa mai aud foarte clar ceea ce se intampla. Dar era vocea capitanului.
In acelasi timp veni spre mine o femeie cu niste apa, care m-a sustinut in capul oaselor, in bratele sale. M-a dezlegat la gura si la mani repede si mi-a udat toata fata cu apa.
In camera se auzeau batai si voci ale celor doi barbati impunatori.
- O sa platesti pentru asta, canalie! striga Black.
- N-am intentionat sa...
Si se auzi o bufnitura puternica si Barnaba cazu jos.
Femeia ma acoperi intr-o patura calduroasa si imi sterse incet ranile de pe corp cu delicatete.
In incapere s-au auzit pasi indreptandu-se spre noi si o voce cunoscuta care acoperi linistea:
- Adu si o rochie noua, alifie, si tot ce trebuie. Nu credeam ca e asa rau. E aproape lesinata! Ma ocup eu momentan, du-te.
Bratele femeii s-au indepartat de mine si altele mai vanjoase si-au facut aparitia si m-au cuprins mai protectiv.
- Ai.... intarziat... am soptit plangand.
- Stiu...
Ma stranse si mai tare si imi saruta fruntea. Continua sa-mi panseze ranile si sa le stearga cu grija.
- O sa fie bine! imi sopti la ureche. Imi pare rau, Kate. Nu ar fi trebuit sa te las...
Respiram cu greu, tineam ochii inchisi, simteam toata durerea ranilor dar la cuvintele lui, parca ceva m-a strans in stomac pentru cateva secunde. Pentru prima data il auzeam spunand "imi pare rau", pentru prima data ii parea rau de ceva si marturisea acest lucru. M-am bucurat inauntrul meu de grija demonstrata acum si am lasat capul meu pe piepul lui, unde ma simteam cu adevarat protejata.

# Salut dragilor! Ce mai faceti?
Sper ca ati avut sarbatori fericite!! ❤❤
Nu v-am bucurat cu un capitol nou mai repede, dar seara asta am hotarat sa termin de scris si acest capitol pentru ca nu stiu cand voi posta continuarea. Incepe din nou scoala si incep in forta, cu o teza si un test din prima zi dupa "vacanta". Frumos, nu?!
Oricum, voi gasi timp cate un pic sa scriu. Asa, ca inainte de bac :)))

Ok. Ok. Capitol emotionant din toate punctele de vedere, nu?! :)) 😍😍 *-* Credeati ca nu mai ajunge capitanul?? V-am facut sa-l asteptati mult? :D Dar a ajuns si el intr-un sfarsit. Speranta moare ultima!
Da.. ati mai aflat un complot de pe nava. Ce va face capitanul? Deja echipajul crede ca el s-a "imblanzit" si zic ca nu au nevoie de un capitan asa, ci de unul cu sange rece. Situatie in cumpana dragilor ;))
Parere?
Cine mai vrea dedicatii?
Va puuup. :* :*

-Elly-